Poezii despre fidelitate și moarte
poezii despre fidelitate și moarte.
La moartea unei ființe dragi
Iubito,
îți dormi somnul cel de veci.
Ești moară... moartă...
o ce cuvânt îngrozitor...
trăiești doar în amintirea mea...
vei deveni tot mai palidă
până când umbrele întunecate și reci
mă vor chema și pe mine.
Iubito dragă,
este prima ta infidelitate,
căci nu m-ai luat și pe mine cu tine.
Ascultă-mă pentru ultima dată:
îți jur credință...
fidelitate față de mine însumi,
așa cum ți-ai dorit.
Ah, iubito dragă...
nu...
[...] Citește tot
poezie de Cezar Cătălin Viziniuck (2 decembrie 2000)
Adăugat de Cezar Cătălin Viziniuck
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acest război ne va purta-n izbândă?
Acest război ne va purta-n izbândă?
Eu lupt cu foc, cu aer și cu apă,
când toate-acestea, dragoste, îți scapă,
și într-un colț te-așezi de-a dreptul blândă.
Sunt ca și mort, căci ochiul tău mă sapă,
lăsând în mine rodul din osândă,
Și vreau, apoi, tot pleoapa ta plângândă
să-mi dea puterea să nu cad în groapă.
De ce-mi afunzi elanul în pământ
cu fuga ta sfioasă de gazelă?
Când eu crestez cuvânt după cuvânt,
mi-e sângele pe haină o dantelă,
și te aștept să-mi cureți brațul frânt;
în lupta asta să rămâi fidelă.
sonet de Ionuț Popa (2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vechea boală
port în mine boala, boala mă iubește,
e mereu fidelă și nu lenevește,
la tot pasu-mi spune, printr-un idiom,
că sunt omu-n care a crescut un pom
și din el culege fructele durerii,
dar eu, ca un câine, când mă prind hingherii,
scheaun către Lună, nevoind să mor;
stelele sunt oarbe, ceru-i un decor
care nu-mi oferă nicio alinare;
port în mine boala, ca pe-o amânare,
ca pe-o veste tristă dată de himere.
oare, de la boală, simt acum plăcere?
oare, de la boală, pot acum să scriu?
boala mă păzește de al meu sicriu?
port în mine boala, boala nu mă iartă,
de mă simt iar bine, vine și mă ceartă,
mă atinge-n membre, mă lovește-n pântec,
un blestem mi-e boala sau e un descântec?
boala e tristețe sau e fericire?
duce la noroc sau nenorocire?
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat (15 aprilie 2017)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natură moartă cu țigară
Gândurile mele sunt puțin prăfuite,
Ca aceste flori ce par ofilite,
Ca această pană de scris, însoțind stiloul tău aurit,
Ca aceast portret, pe acest tapet desuet,
Ca teracota pierdută - n prezent,
Fidelă camerei ca un sergent
Te rog, aprinde o țigară,
Pentru - a primi un strop de viață
Tabloul aceasta cu natură moartă!
poezie de Gorunescu Carmen Lidia din Volumul La vie en rose
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am învățat
Am învățat că lacrimile te înalță
După ce seacă ochii de oftat
Că-n moartea inimii există viață
Și poți urca deși-ai îngenuncheat.
Am învățat că, în răceala lumii,
Există raze care stau ascunse
Și că-n revolta pe care-o au unii
Se-ascund de fapt brațele lor plânse.
Am învățat că nici o ființă
Nu poate să răzbească spre lumină
De nu-și păstrează dramul de credință
Ca s-o aline când nimic n-alină.
Am învățat că, fiind sărman,
Un om se poate lesne-mbogăți
Și să-și sporească averea an de an
Dacă învață verbu' "a dărui".
[...] Citește tot
poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Alina Tanasă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Naștere "cu repetiție"
Necaz cumplit de ai avut
Și reușești să scapi de el
Îi zici norocului fidel,
C-a doua oară te-ai născut...
În anii ce i-am petrecut,
Necazurile fel de fel
Le-am ignorat, ca ins rebel,
Și-n "nașteri noi" m-am întrecut
Le mulțumesc la ursitori
Și sorții ce îmi fuse dată:
Ea m-a urmat din noapte-n zori,
Amabilă și devotată,
Născându-mă de-atâtea ori,
Spre a muri, firesc, odată.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fidelitate
Boul, vaca și vițelul
-O familie-nchegată-
Se-ntâlniră cu cățelul
Din ograda-nvecinată;
Și văzându-l, lucru mare
Că nu latră, stă tăcut,
Boul curios se pare
L-a-ntrebat dacă e mut.
Ar fi vrut chiar și vițelul
Să rosteasă-o vorbă, două,
Însă după cum 'e felul
Privea ca la poarta nouă.
Însă vaca-nțelegea
Dovedindu-se mămoasă
ȘI a vrut acas' să-l ia
în ogada ei frumoasă;
La sfârșit, sătul cățelul
Să asculte dobitoace
Printre lacrimi mititelul
A lătrat să-l lase-n pace;
[...] Citește tot
fabulă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plecări
... Ideal ar fi să fie numai ele;
de-un adăpost de la supliciul încercării
de mereu ultimul venit, în pragul dezmembrării...
Și după contul ce-ai făcut în; răi, fidele.
E libertatea-ntr-un retur cu pierderi
de crezuri în câștiguri de ocazie,
un tot incert, de scurt sau lungă razie...
Mândria de a nu permite un alt ieri.
Pot fi definitive cum e moartea
sau unele mai grave, în uitare,
dar asumate-n piatră de-ncercare;
e Asul tău din mânecă, ultima carte.
Plecări, cu avionul... în cădere,
plecări, de dragul de a proteja,
plecări, de incapabil de-a ierta,
plecări de un exist, fostă... adiere.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exercițiu de timp...
Îmbătrânim pe fiece secundă,
Iar timpul buclucaș dispare-n undă.
Prin univers el zburdă negăsit
Și-adoarme trist când am murit.
Mirarea vieții se propagă-n el
Și ne trasformă printr-un joc fidel,
Doar fericirea crește-n noi
Și ne absolvă pașnic de nevoi.
Visarea clipei o uităm,
Prin focul serii ce-l creăm.
Iar valul dezmierdărilor pierdute,
Pe buze se aștern tăcute.
O rază ancestrală lenevește,
Iar faza lunii se căznește.
Și schimbă nopți tăcute-n zile,
Cum moartea stinge minți ostile.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (8 noiembrie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epistolar
Povești ce-s spuse pe-ndelete
La umbra visului de vară
Nu mai avem demult noi plete
Să ne-amăgim a mia oară.
Trimit scrisoare către timp
Să cheme gândul iar la taină
Să mor, apoi din nou să schimb
Iubirea-n tot iubire diafană.
Răspunsul poate să nu vină
Căci îl cunosc de când e scris
Trecut-prezent se tot îmbină
În timpul magic ce-I atins.
Epistole pentru trecut
Scrisori imaginare-n grup
Un sentiment ce e doar mut
Formăm cel mai fidel el trup.
poezie de Stelian Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fidelitate și moarte, adresa este: