Poezii despre fizică și iubire
poezii despre fizică și iubire.
Axioma iubirii
Am devenit pesimist de la o vreme,
Un fizician tăcut și singur;
Deși o viață am rezolvat probleme
Cum să te abordez nu-s sigur.
Iau manualul de a noua-n mână
Pictez cu lacrimi paginile sale
Se vrea a fi doar o minciună
Legea atracției universale?
poezie de Silviu Obreja (august 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum?
Cum să-ți spun că te iubesc,
Când inima nu poate,
O ascund, o îngrămădesc
De teamă bate-n spate
Cum să-ți spun că te iubesc,
Când fizica nu știe
De ce legile pământești
Spun că inima nu-i vie
Cum să-ți spun că te iubesc,
Când muzica nu poate
Să transmită ce gândesc
Și inima dă din coate
Cum să-ți spun că te iubesc,
Când plouă și e noapte
Și ploile nu se sfârșesc
Și inima e în toate
[...] Citește tot
poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu și eu
Tu ești dezinvoltă
Eu sunt șaman mongol
Tu ești literatură sud-americană
Eu sunt rădăcină de copac
Tu ești dezlânată
Eu sunt împrăștiat
Tu ești înfocată
Eu sunt vulcan
Tu ești roua florilor
Eu sunt înserare
Tu ești inacceptabilă
Eu sunt insuportabil
Tu ești psihanaliză
Eu sunt fizică
Tu ești iscodire
Eu sunt fugă
Tu ești val
Eu sunt țărm
Tu ești departe
Eu sunt aproape
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nesfârșit
Dacă, legea a treia a dinamicii se aplică în fizica universală,
atunci moartea ne-ar da un recul, cu o forță egală...
păcat, de atâta școală!
Cum, nașterea, se spune că nu poate fi din nimic, niciodată,
eu fiind deja, e clar că exist dinaintea nașterii eternității...
și nici nu mai văd rol, posterității!
Iubirea, fiind idiopatică, este definitiv incurabilă
și culmea, victimele nu se plâng...
e doar o chestiune de... răsfrâng!
Inevitabil, deci fiind tot rotund, nu-i niciodată un sfârșit
și-i neînțeles cum mărul este fructul cel oprit,
că n-am fi fost; nici laicul, nici cel smerit...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boala râsului
S-a născut dintr-un hohot de râs.
Când părinții au trebuit să îi arate lumea
El a început să râdă în fața fiecărui lucru,
Până la soare.
Și a fiecărui cuvânt,
Până la infinit.
La șapte ani încă nu se oprise din râs
Și doctorii l-au trimis la școală.
Profesorii i-au arătat cartea de fizică
Dar el râdea ținându-se cu mâinile de burtă.
La istorie ajunsese cu mâinile la genunchi.
La geografie, la tălpi.
Atunci doctorii i-au recomandat trei femei
Demne de acest nume,
De care să se-ndrăgostească,
Dragostea intrând în profilaxia liniștii.
Cum să vă spun?
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apartenență
nu-mi plac împrumuturile
astea sună a dependență fizică, psihică, materială
înțelege
eu nu am împrumutat nimic de la tine
eu te-am luat tot, așa cum ești,
cu bune și cu rele
și nu depind de tine pentru că tu ești în mine deja
te port așa cum liliacul își poartă parfumul sub soarele de mai,
cum împăratul-pește solzii sticloși,
ori cartea filele învechite de pecetea timpului
te-am luat ca pe o gură de apă vie înainte de marea secetă
înțelegi?
eu nu am cum să te iubesc pe rând
pentru că tu îmi ești de ajuns tot
absolut tot
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre monștrii fizici
Monstruozitatea fizică ne-apropie
și nu ne-ndepărtează decât ce se ascunde-n noi,
ce rău aduce un copil născut cu păr pe față?
Dar ciclopii? Un ied cu două capete?
Mai rea e o minciună. Centaurii erau mai înțelepți
Decât atâția fanfaroni bipezi.
Bieții siamezi emoționează lumea,
Dar omul rău, duplicitar?
Ne-amuză peștii și balenele giganți,
Mai mult decât un bogătan ce nu mai poate
Încăpea în piele și în ogradă și-n oraș și-n țară.
Ce mult îl admirăm pe Hyeronimus Bosch,
Pe bijutierii prozei, pe poeți, ei ce scornesc minuni,
Sunt monștrii sacri.
Iubiți pe monștrii fizici, Divinitatea i-a creat,
Ne pune la-ncercare, strămoșul nostru nu a fost hermafrodit?
poezie de Boris Marian Mehr (11 februarie 2013)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prințesa și grăjdarul (banc versificat)
Dintr-un fort de șase stele, una dintre-acele fete
(sânge-albastru, trup de floare, gene lungi și lungi picioare)
silueta de albină și-o coboară printre cete
(servitorii-mpărăției) să îi vadă toți ce are.
Într-o parte și grăjdarul saliva după femeie
și, lovit de o săgeată, se îndrăgosti prostește,
când în mintea-i de găină se produce o scânteie
(prostu-i și mai prost atuncea când e trist și când iubește).
Planuri mari răzbat în capul tânărului slujitor:
fizică, anatomie, toate câte sunt pe lume;
dintre-aceste numai unul îl va face-nvingător.
Să vedeți ce-a copt o minte ca un val pierdut în spume.
"Ce-ar fi dacă, eu, poimâine aș vopsi un cal în verde
să-i atrag prințesei grija, poate va vorbi cu mine,
poate-ar vrea să ne cunoaștem... Asta e! Nu am ce pierde,
chiar de planu-i un dezastru și isprava nu va ține."
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa (6 septembrie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Straturi de tristețe
Tristețea aristocrată, spleen-ul,
Cu sângele, complice,
Pregătesc forme de protest
Radical în Piața pavată
Cu evenimente sângeroase
A Circumvoluțiunii
Tristețea de consolare
Închizând pentru inventar,
Fiecare eșec în dragoste
A ieșit la fix, bob numărat,
Rar așa gestiune a dezastrelor
Ca magazia din inima mea
Tristețea socială
De la o chenzină la alta
Ce te-mbrâncește
În prima cârciumă sordidă
Împroșcând cu sudalme ficatul
Și contrafăcute spirtoase
[...] Citește tot
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grafem transcris pentru jacques derrida în memoria zeului egiptean teuth
multă vreme am înotat în apele înghețate ale semenilor
de nașterea Fiului lui Dumnezeu mă întâlnisem
cu un mai vechi prieten al meu
atât de al meu
NUMAI al meu
el însuși știind că ESTE NUMAI AL MEU
vorbind printre nămeții de la polul nord
fiul lui
tăietor de lemne
pe 23 decembrie a. c.
semnalul telefonic
polul nord-zăpodeni
destul de bun
pentru a ne convinge
să tăiem porcul de crăciun
nimeni nu mai avea cuțit ascuțit
ignatul trecuse
trebuind să agățăm porcul de picioare
cu o șufă din sârmă de la câmpia turzii
desigur putea fi desigur
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fizică și iubire, adresa este: