Poezii despre fizică și suflet
poezii despre fizică și suflet.
Recenzie
Recenzie de gânduri...
S-au strâns în mine atâtea tăceri
Că nu-mi mai pot vorbi nopțile.
Sub tălpi sângerânde
Se rostogolesc
Cioburi ascuțite de frunze.
Le aud... în mine foșnesc!
Paradox!
Nu este posibilă rostogolirea
Corpurilor ascuțite. Priviți!
Eu le văd rostogolindu-se-n mine,
Voi nici măcar nu simțiți...
Doar legea inerției ne-a învățat
Ca... obiectele cad.
Fizica! Sentimentele nu au fizică!
Celula lor este conectată la suflet.
Auziți?! Țipă în mine...
Mă cheamă să alergăm
Prin Calea Lactee.
Recenzie de gânduri...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urmașii mei trag linii după mine
Ieri mi-am plimbat copiii cu sania visată,
Și m-am gândit la mine, cel din copilărie:
Aveam un derdeluș, în loc de inerție,
Și legile frecării, din fizică, de tată.
Copiii mei n-au învățat să-mpingă,
Le place mult mai mult să fie trași,
Lăsând rugina de la cei doi plași
Ca două dungi, pe pașii mei să ningă.
Deși sunt încă niște copilași,
O bucurie sufletul îmi scurmă,
Căci fiii mei îmi vor călca pe urmă,
Cu două dungi ningând peste doi pași.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (28 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecouri strivite
... Port în sufletul meu
Limbile de foc ale dragonului azuriu
Încolăcindu-se în ritmul păsării Phoenix.
Incandescente, fluvii fumegânde,
Mă cuprind sadic, storcându-mi vlaga din mine.
Simt ucigaș trăirea fizică prin exterior,
Ca pe o povară, incomensurabilă
Cu sentimentul libertății absolute,
Și numai în aceste momente,
Spațiile imaginației mele
Se strâng vijelios într-o sferă fără granițe,
Dar insignifiantă față de măreția veșnică a gheții...
......................................................
Cobor acum, printr-o supremă sforțare
În adâncurile vulcanului,
Și mă ustură lacrimile de foc
Ale destinului.
Nu, nu voi putea lupta cu el,
[...] Citește tot
poezie de Leonard Sandor
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parașutistul
Sfidează gravitația-n planaj de-o umbrelă,
cu mintea în imponderabil. E-o gazelă
sărind din trambulina aripată, mișcătoare,
spre-o sinucidere antrenată, o provocare.
Ce-i zboru-n fond?... Un contemplu al căderii
din visul de înalt, splendoarea, sensul vrerii
peste-un taboo al desprinderii de sol, spre cer;
unde doar temerar întâlnește sunet în eter.
E-un ireal, de-a face altfel, exibiționistul
'n cădere liberă, în suflet, cum artistul;
probează fizica în legi cu iz de axiomă
făcând din ceruri, explorare-n loc de dogmă.
Se-apropie amețitor de solul tare
Sfidând păduri, abisuri, munți sau mare...
E îngerul sosit din club privat, ce-i Paradisul!
E-un vis semeț de zbor... căzut, PARAȘUTISTUL.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ea, Natura
O formulă matematică or fizică a Creatorului,
Cu ecuații multe și necunoscute infinite
Încerc să o rezolv, jucându-mă cu câteva cuvinte.
Prin ale lui culori, secrete multe, mesaje către noi, transmite.
Să fie oare extazul, bucuria
De a privi o gingașă și înmiresmată floare
Și ca un paradox, o poate cheama și Nu mă uita?
Coroana tremurandă a arborelui, zis frate,
Împodobită-n salbe colorate?
Penajul în pasteluri divine a păsării măiestre
Ce-și înaltă imnul spre sânul cerului siniliu?
Feericul colorit al fluturelui ce roiește
Și fâlfâie în zboruri grăbite în jurul florilor?
Aura ascunsă-n câmpul de primprejur
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Ganea
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grilaj
înconjurată din toate părțile
de gestica
acestor vremuri
în plină filmare a gîndului meu barbar
stau pe un trepied
țintă perfectă a corpurilor
de iluminat
un copil cu ochelari
se uită atent
în interiorul meu de adult
așteaptă un pic de suflet
unul din fier forjat sau măcar din
hîrtie
deși
imaterialul acesta
necunoscut
folosit în mod eronat
pe post de USB
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veritas aeterna
mi-am băgat antivirus pentru acele gînduri
care îl trezesc din somn pe pavel prilucinîi*
se duce vara ca o muiere frumoasă și caldă
care ți-a tocat banii
se duce bre se duce pleacă
iar tu te ții de pantaloni ca de ultima șansă
azi un prost mi-a spus că și eu îs proastă
cred că era o balanță care îmi cîntărea răbdarea
cîțiva draci mititei au scuipat pe visul meu
oponenții le cărau bere și rîdeau de mintea
vulgului
învîrtesc un breloc așa cum te-am învîrtit pe tine
prin galaxie printre stele luceferi și alte povești
și tu ceri acum explicația magică
de data asta explicația e fizică
de data asta afrodita e fizică și urîtă
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frântură din filonul sufletului meu
Mângâiată de razele binefăcătoare ale soarelui matinal
înconjurată de pacea râvnită de firea omenească
și de miresmele florilor multicolore din jurul meu
care înfloresc mai frumos atunci când sunt fericită
deranjată plăcut de gunguritul agitat al rândunicilor
care dau lecții intensive puișorilor
pregătindu-i pentru prima lor călătorie înspre tările calde
privesc cerul invocând Divinitatea
în primul rand pentru ocrotirea celor năpăstuiți de soartă
apoi pentru a-i mulțumi și a-i spune
că binecuvântez din toată ființa mea viața
cu toate miracolele ei enigmatice
a căror stopuri nu cred că sunt întâmplătoare.
Sorb liniștită din cafeaua fierbinte
cu acea aromă dulce amăruie
care îmbată primele simțuri ale dimineții
și deschide porțile zilelor pe un ton prietenesc
și mă frământă gândul
cum să fiu recunoscătoare sorții
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (6 iulie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intra muros
În acest oraș, dacă nu te sprijini de zidurile amintirii
și nu-ți aprinzi o țigară înseamnă că vrei doar să
treci mai departe, să începi lucrul la marele și ultimul
poem, cel al câmpului, al liniei ferate, al spațiilor deschise.
În acest oraș amintirea plutește ca un cocor uriaș, transparent,
care fâlfâie încet din aripi, tulburând muzici surde,
și aerul din jurul aripilor devine într-un fel nisipos, auriu
și începe să ningă luminos peste toți acești deținuți
neputincioși ai prezentului.
În acest oraș este voie să se plângă pe statuile avuzurilor,
căci nimeni nu întreabă nimic. De când ceața îngerilor
a început să se lase în suflete, nimeni nu mai întreabă
nimic, căci drumul fiecăruia trebuie răzbit acuma,
altfel ceața te poate închide pentru totdeauna.
Ceața și trunchiurile întunecate ale copacilor...
Câteodată mergi de parcă ai vâsli. O simplă lunecare fizică,
o deplasare nesemnificativă, dar necesară. Gândul tău
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de seară
Seara, când pe poteci întunecate ne perindăm
Ne apar în față ale noastre palide făpturi.
Când ne e sete,
Din iaz bem apa-i albă,
Tristețea dulce a copilăriei.
Decedați, la umbra tufei de soc ne odihnim
Și ne uităm la pescărușii gri.
Nori primăvăratici urcă peste-ntunecatul oraș,
În care nobile timpuri ale călugărilor tac.
Când îți țineam delicatele mâini
Deschideai tăcută ochii rotunzi,
Aceasta însă cu mult timp în urmă.
Dar totuși când întunecata armonie năpădește sufletul,
Tu albă apari în tomnaticul peisaj al prietenului.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fizică și suflet, adresa este: