Poezii despre foc și grăniceri
poezii despre foc și grăniceri.
Timpul tremură pe scară
Nu-s nici eu, nu ești nici tu
Fulgeră dinspre amiază,
Ploaia-mi pare un atu
Care incă delirează.
Nu ești tu, nici eu nu sunt,
Sărutări tot mai puține,
Am deja părul cărunt
Și un junghi ce mă reține.
Dac-am fi ce fost-am ieri?
Plini de rouă și culoare,
Ghid al marilor tăceri,
Suflete încântătoare.
S-ar trezi la viață, focul,
Marea, muntele și cerul,
Căutând tot iarmarocul,
Dragostea și grănicerul
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Foarte mulți
cred că poezia se scrie cam cum
ți-ai face o labă sau două de grizzly
(de altfel, foarte gustoase)
la un foc întețit cu alcool... nu
îmi vine să râd: dimpotrivă, poezia este atunci
când labele ursului grănicer
(de altfel, foarte duioase)
la vama puțin frecventată
a pustiei se înfig în cer și aproape că sfâșie (?!)
picioarele lungi ale stelelor
(de altfel, foarte păroase)
apoi se odihnesc pe obrazul
care-ți arată cum ochiul ar fi
superior unui umăr ce urcă spre frunte
cu inima bine
atât de bine și fals
scrisă în documente oficiale în care
foarte mulți
stau cu capul și cred
stau și cred
[...] Citește tot
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu îngerii aici și-n cer...
Cât mă iubește Dumnezeu, să spun îmi este foarte greu,
Sunt îngerii cu mine când, nu mai am lacrimi să mai plâng...
Și chiar nu fac niciun demers, doar pleacă-un gând în univers
Și-l prind în palme dușii mei și-l duc la porți de dumnezei...
Și, când pe margini de genuni, renunț la viață chiar de luni
Mă trage-o mână să nu cad în flăcările dintr-un iad
Din care nu aș mai scăpa, oricătă rugă m-ar urma...
Că rugăciunea n-are loc între hotarele de foc...
Speranța-și face loc timid, neliniștile se divid
Mai fac prin viață câțiva pași în primăveri cu toporași
Atât cât să m-adăp din ei până m-or ninge flori de tei
Și până-o iarnă și mai grea m-o troieni cum va vrea ea...
Dar, nu mi-e teamă, știu că-n cer, e câte-un înger grănicer
La vama dintre rai și iad și nu mă va lăsa să cad
De disperare-n alt decor... și când o fi și-o fi să mor
Voi fi cu îngerii-mprejur într-un neîntrerupt sejur...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limpedele gândului
Limpedele gândului... mă ține,
Verilor răcoare-nspre amurg,
Flacără pătrunsă-ntre rubine
Și albastru ochilor ce plâng.
Aș putea rămâne... într-o doară,
Cumpănă sărutului străin,
Fluturii-n petale de coboară
Ignorând ermeticul destin.
Uneori... frumoasa mea iubită,
Palmele-s cuvinte și tăceri,
Înflorind pe-a sânilor ispită
Când apar ai nopții grăniceri.
Te-aș cuprinde într-o legănare,
Fluturând speranțe încă verzi
Și dosind regrete-n buzunare
Când în iarbă... patimile-așezi.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Andilandi
Ruinele planetei se destramă,
Abisuri se deschid, înfometate,
Un ochi se-nchide peste-un ciob de teamă
Și-un altul se închide în cetate.
Cu brațe retezate, strângem cerul
Ologi, ne plângem pașii, prinși în lavă;
Ne-amenință, cu arma grănicerul
La un hotar, trăgând în vena cavă.
Ne mistuie un foc, (din Iad coboară).
Și din cenușa viselor trădate
Răsare o Măiastră primăvară
C-un cântec răstignit pe jumătate.
O zână din Tărâmul de himere
O "Phoenix" izolată-n sihăstrie
Renaște din-ntr-un strigăt de durere,
Lumini celeste-i ning pe pirostrie.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre foc și grăniceri, adresa este: