Poezii despre foc și lână
poezii despre foc și lână.
Cuvântul
Ceea ce se află în cuvânt
se află și în carne,
în ferocitatea lupului,
în respirația după amiezii.
Ceea ce se află în vin
în seara asta se află și în vine,
o încrengătură care ține
molia, cuibul și lâna împreună.
Este râsetul pe care
îl scoate apa râului,
este în abisul care-l uimește
pe Narcis, privirea lui.
Cuvintele dau formă reticenței
zorilor și tuturor ruinelor acestora,
dansează pe rune străvechi și prin noroi,
prin foc și pulbere,
destin și sânge.
poezie de Salgado Maranhăo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Talpa opincilor
Ne mor datinile, ne mor...
Nu se mai toarce lâna în fuior
Imităm totul de la televizor!
Nu mai bem vin din ulcior.
Ne mor călușari, ne mor...
Cu pita coaptă la foc, în cuptor
Cu doina de sus, a tulnicelor!
Fără urma opincilor.
Ne mor șezători, ne mor...
Nu se mai aude sunetul, de dor!
Al torsului și baladelor
Și paloșul poveștilor.
Și ce o fii,.. după ce mor
Fără brazi și jalea doinelor
Și sunetele tălăncilor
Din ăst minunat popor..
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunăvestire
În noaptea asta lungă, fără sfârșit,
o femeie umblă subt cerul apropiat.
Ea înțelege mai puțin decât oricine
minunea ce s-a-ntâmplat.
Aude sori cântăreți, întreabă,
întreabă și nu înțelege.
În trupul ei stă închis ca într-o temniță bună
un prunc.
De nouă ori se-nvârte discul lunei
în jurul pruncului.
El rămâne nemișcat și crește mirându-se.
................................................
În noua noapte fără sfârșit
ciobanii păzesc nașterea unor semne cerești.
Mă duc între ei să vestesc:
Tăiați-vă mieii pe cruce
În amintirea jertfei ce se va face.
Ridicați-vă de lângă foc
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1924)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au carantinat luna
și-au rămas pe dinafară
lupii cei răi și cei buni
caută oi electrice cu disperare
strâng cupru și fier
pentru zmeul venit de pe marte
scuipă foc mănâncă cuie
pune la punct toate măgăriile
din univers în ploaia acidă
au carantinat luna
și nimeni nu poate părăsi
astrul cel apropiat de terra
lumea stă în hangare
privesc lupii care vânează
oi cu lână artificială
bună de împletit căciuli
care pot fi trase peste urechi
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căpitanului de pe Meteor*
Singur în singurătatea singurătății din această lume
Navigator! Un om de veghe în vifornița talazurilor în spume
Lângă Capul Furtunilor**, meditând, urmând vechi cutume,
Înfruntând marea sălbatică, atât de rar prietenoasă.
Aici, noi ne gândim la tine suflând din pahare, lângă foc,
Spuma miedului efervescent fulgi de ninsoare luminoasă.
Ne gândim la tine și strânși în jurul mesei dăm noroc;
Bem pentru cel care tunde lâna oceanului lovit de-amoc***
Și pentru revenirea velierului Meteor acasă.
*Această poezioară-toast a fost scrisă de Melville pentru fratele său, Thomas, căpitan pe velierul american Meteor
** Capul Furtunilor sau Capul Bunei Speranțe (Cape of Good Hope), dar, în extenso, poate semnifica și orice alt loc de trecere periculos de pe oceane.
***În cazul de față, o izbucnire violentă, furie inexplicabilă.
poezie celebră de Herman Melville, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-aș fi forțat traducerea, în lipsa unei rime mai inspirate: foc-noroc-amoc. Aș fi tradus așa: Aici, lângă foc, ne gândim [...] | Citește tot comentariul
Toamnă de aramă
E toamna-mbrăcară-n aramă,
Copacii au freza vâlvoi
În vântul suflând melodramă,
Asudă pământul de ploi.
E toamna mereu mai bătrână
Din munte coboară stihii
Iar norii cu straie de lână
Au tâmple deja argintii.
Nici soarele galben-lămâie
Nu pare a fi prea voios,
Dă iarna prin cer cu tămâie
Să fie omătul pufos.
În sobe începe să joace
Prin lemne un foc jucăuș,
Ne trecem ușor în cojoace
Cum poartă de-o viață Lăbuș.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglinda oarbă
Firul de sânge care îmi iese din buzunar
firul de lână care îmi iese din ochi
firul de tutun care îmi iese din urechi
firul de flăcări care îmi iese din nări
Tu poți crede că urechile mele fumează
dar oamenii au rămas țintuiți în mijlocul străzii
pentru că în noaptea asta se vor vopsi în negru toate statuile
și va fi insomnia mea aceea pe care o vei cunoaște
o insomnie oarecare de cretă și de argilă
o insomnie ca o sobă sau ca o ușă
sau mai bine ca golul unei uși
și în dosul acestei uși vreau să vorbim despre memorie
vreau să mă miroși ca pe-o fereastră
vreau să mă auzi ca pe un arbore
vreau să mă pipăi ca pe o scară
vreau să mă vezi ca pe un turn
poezie de Gellu Naum din Culoarul somnului (1944)
Adăugat de Adelina V
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de octombrie
Octombrie! - îți lași iar - purpuriul
Și-adulmeci pe spinări de foc amarul;
Cu brațele-n sinapse umblă harul
Când tu mi-atingi obrajii goi cu viul.
Pășește-o amintire de-astă noapte,
Când mi-ai șoptit dorința-ți colorată,
Ducând pe curcubeu zărea-nstelată
Și-mi picuri sângerânde nestemate.
Amorul te subjugă neînfrânt;
Oftezi simțirea când visez cu tine, -
Cad frunze-n stăvilare cu suspine -
Din lâna norilor mă picuri cu frământ.
Întinde-ți, toamnă, mantia cea lungă
Și basme naște-n flori de crizanteme!! -
Azururi galbene și roșii să ne cheme,
Și scrumul tău cu cântec să se ungă!...
poezie de Aurel Petre (21 octombrie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragul tău
De dragul tău se scutură în depărtare,
Tristeți ce uneori mă copleșesc,
Și lângă tine eu sunt mult mai tare,
Deși de dragul tău eu simt că mă topesc.
De dragul m-aprind, mă răzvrătesc,
Apoi în ochii tăi îmi caut alinare,
Și inima în piept o simt și-o urmăresc,
Cum pendulează între certare și iertare.
De dragul tău eu nu mai sunt un zbir,
Și nici la ghinioane nu mai am noroc,
Asprimea îmi devine lână de cașmir,
Dar sunt ca gheața când mă supăr foc.
De dragul tău eu mă visez și mâine,
Și peste deznădejdi sădesc speranțe,
Iubirea ta îmi hrănește sufletul cu pâine,
Și-i cântă în amurg tangouri și romanțe.
poezie de Paul Aelenei din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Mai știi cum stăteai pe deal și ne făceai cu mâna
aveai un batic cât toată pădurea
și îți spuneam
sărut mâna...
și îți trăgeai mâna cu tot cu securea.
Mai știi
cum seara ne spuneai noapte bună
cu mâinile peste foc dezmorțite
și ne uitam prin gemulețul cuptorului la lună
să ne vedem visele corăslite
în laptele ierbii
ce rumegau printre oi
strigau ostrețele
după o oaie un miel prin trifoi.
Mai știi cum veneam cu tata la tine
și ne dădeai ciorapi cu lână de vară
lătra câinele sub un nor de albine
și-ți împleteai din cruci o livadă-ntr-o pară
Mai știi
când veneam cu vacanța la tine
[...] Citește tot
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre foc și lână, adresa este: