Poezii despre frânare și vânt
poezii despre frânare și vânt.
Apoi
Întâi se aude cioara.
Apoi porumbelul sălbatec.
Apoi cineva spală preșuri,
le stoarce și apa se-aude
curgând în lighean. Apoi
un sunet de roți frânate.
Vântul pieziș. Apoi
șoaptele măturii. Marea
trage spre larg. Se aude
ușa de după amiază
a cerului, lin desfăcându-se.
Frunzele-ncep un drum
anevoios. Se aude
pasărea somnului. Poate
și gestul pisicii cu puiul
în bot, străbătând panorama.
Din nou porumbelul. Apoi
apa-n ligheane. Apoi
marea în larg. Apoi toamna.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cal
Motto:
"Un regat pentru un cal!..."
- Shakespeare -
Gherdapuri de scântei, vii cataracte
Flambează-n vânt superbe soliflame:
Vin caii lui Neptun, foșnind din coame,
Din țărm, în țărm în herghelii compacte!
Răduta Nopții va să se destrame,
Sub pulsu-atâtor ritmice contacte,
Nici stâncile nu vor dura intacte -
Din șarje-n șarje colburite-n spume!
Superbe armii: Cai de Foc, de Apă -
Din frâul Amazoanelor când scapă!
Când scapără în frâul lui Apolo,
Ce frâu i-ar mai frâna d-acuma-ncolo?!
[...] Citește tot
sonet epigramatic de Tudor George din almanahul "Planeta Șah" (1985)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
La derdeluș
E zăpadă mare afară
Vin și eu acuș-acuș
Trăgând sania de sfoară
Să mă dau pe derdeluș.
Mă așez frumos pe burtă
Și-mi fac vânt pe pantă-n jos
Coborârea mă încântă,
Că din fire-s curajos.
Și zbor iute ca săgeata
Plin de zel mă năpustesc
Mai frânez ușor cu gheata
Să nu mă rostogolesc.
Sunt și alți copii ca mine,
Mai timizi, mai curajoși,
Unii chiar și cu patine,
Toți extrem de zgomotoși.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (17 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stopul
Pe ger aspru sau pe ploaie
Ori când vântul pomi îndoaie,
Un prieten stă pe stradă,
Trecătorii să îl vadă.
Este stopul care spune
Cui ascultă, reguli bune.
Și pe rând câte-o culoare
Ajută la traversare.
Roșul este-acela care
Zice: "Stai, pericol mare!"
Interzisă-i traversarea
Te anunță clar culoarea.
Galbenul te pregătește
Și atenția-ți sporește
Căci șoferul, câteodată,
Are pană la o roată,
Poate-i amorțește mâna,
Sau, mai știi, nu-i ține frâna.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Gabriela Gențiana Groza din Papucul păpușii (2001)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un pumn... de tăcere
Sunt zile pe care cu tine le împart.
Simt timpul călător cum piere,
Îmi spun obosit... oglinda sa spart.
Dar... nu pot frâna... din crunta-mi durere.
Vorbesc doar cu mine, cuvinte ciudate,
Mă simt ridicat pe un nor.
În jur... se adună doar vânturile toate,
Să -mi smulgă din inimă, al tău dor.
Îți mîngîi privirea cu mica-mi speranță,
Sub patimă iubirii mă simt încleștat.
Tu... ești o himeră, o vagă dorință
Ce azi nu vrea să fie adevărat.
Un pumn de tăcere, mă mai frământă,
Îmi duc crucea, departe de zid.
Văd lacrima-mi dulce cum este frântă,
În mii de picături, care se pierd în vid.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Cojocoariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna pe Dâmbovița - pastel bucureștean
Fulgii se cern din caere albe ca de lână,
Peste orașul gri, îmbâcsit și-nghețat,
De la un taxi se-aud claxoane și-o frână,
Pe bulevardul murdar, lung și paralizat.
Într-un rond garnisit cu flori și cu roci,
Prin fulgii de nea ce cad lin, răsfirați,
Un polițist dirijează, fluierând din bojoci,
Un Jeep, un tractor și doi câini remorcați.
Prin frig, la Romană, într-o parcare,
O vânzătoare mușată, cum place la tăți,
Strigă reduceri la semințe de floare,
Cu zâmbetul larg și mult ruj pe mustăți.
La Colțea, la turlă, prin crucea de fier,
Vântul cu fulgi a-nceput deja să adie,
În strană, atârnând pe-un calorifer,
Un motan doarme, visând o scrumbie.
[...] Citește tot
poezie de Paul Aelenei din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deșertul inspirației
Am pierdut din resurse,
Îmi caut inspirația după surse,
Fragmentez vidul, să am ce scrie,
Totul mi-e în jur pustiu,
Oază de melancolie.
Îmi aștept muza, precum o fată Morgana
Mă cheamă-n jocul ei, să-i port năframa.
Un dulce miraj, o halucinație,
Când secetă, când rod bun sau inundație.
Mi-e sete de cuvinte,
Dar gust doar din toropeala de gânduri,
Mă amăgesc cu o imagine lină,
M-arunc să pescuiesc idei, din apa prea puțină.
Din avântul meu, rămâne doar nisip purtat de vânt,
Condeiul mi-e uscat, prăfuit de-un gând.
Înlătur praful. Încep, din nou, așterne,
Dar vorbele-mi sunt răscolite de vreme.
Mi le poartă, ca într-o tornadă,
Pentru ca, apoi, să mi le arunce,
drept în față.
[...] Citește tot
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prutul
- Prutule, tu vii turbat
Și cu sânge-amestecat,
Și n-ai pace și-alinare
Și n-ai loc cum vii de mare:
Ce ți-e iar de spumegare?
Și-aduci arme ghintuite,
Trupuri de voinici ciuntite,
Steaguri de oștiri păgâne
Și cai roibi fără de frâne!
Iar de maluri tu izbești
Capete moldovenești
Și prin rădăcini încurci
Bărbi cărunte, bărbi de turci!
Spune, Prutule, măi frate,
Spune-mi, ale cui păcate?
- Oliolio! Voinic durut!
De când sunt pe lume Prut
Ce văzui n-am mai văzut!
Cât cuprinzi cu ochii-n zare
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul
Pământ de-ntins pe pâine cum e untul,
L-am frămâtat în valțuri către stele,
Din pulberi mi-am învolburat caiele,
Să-mbrac nemărginirea cu veșmântul
Am tors din fire pavezele grele,
Care-au frânat cu arșiță avântul,
M-am aliat adeseori cu vântul
Să storc luciri din sufletele rele
Și dacă-n șira mea de oseminte,
Tot răzbătând să fulger câte un car
Am dezbrăcat iubirea de morminte,
Ca cel mai ne însemnat misionar,
Acolo-n sfera mea, printre cuvinte,
Macin și-acuma pământul milenar!
poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XVII
"Vezi monstrul cel ce coada și-o ascute,
spre-a trece munți și-a sparge-orice tărie;
o, vezi pe cel ce-ntreaga lume-o-mpute!"
Așa-ncepu Virgil să-mi spuie mie,
iar fiarei printr-un semn i-a spus: "Să sui",
la drumu-acel de piatră ca să vie.
Și-acel scârbos al fraudei chip, văzui
c-a scos, venind, întregu-i trunchi afară,
dar nu și-a tras pe mal și coada lui.
Un om în toate just putea să-ți pară
din tot aspectul blândei sale fețe,
ci șarpe-ncolo-ntreg această fiară.
Flocoase două brânci, și nodulețe
avea pe piept, pe coaste și pe spate,
și multe-apoi rotițe-n mii de fețe.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre frânare și vânt, adresa este: