Poezii despre frică și încredere
poezii despre frică și încredere.
Eu cred
Eu cred în oameni
dar nu am încredere decât în mine
Dincolo
încep alte lumi
De fapt marii inocenți
sunt niște timizi
nu-și pot vedea
imaginea în ochii semenilor
De frică
să nu moară
precum
Narcis
Eu nu am încredere decât în oameni
dar cred în mine
ca
orice
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme implozive (5 octombrie 1974)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub semnul iubirii
De s-au stârnit furtuni pe marea vieții tale
Și furioase valuri stau gata să te-nnece...
Nu te lăsa deloc cuprins de-ngrijorare,
... Ci, roagă-te-n credință pâna furtuna trece.
Când inima te doare și nimeni nu-nțelege,
Iar cei de lânga tine își văd de ale lor...
Genunchii tăi și fruntea, în rugă să se plece,
În Tatăl tău din ceruri, ramâi încrezător.
Să nu uiți niciodată, că Cerul e Iubire,
Că dincolo de nori... e țara stelelor,
Necazul de te-ndoaie sub crunta-i nimicire,
Te-nnalță fără teamă... nu te opri din zbor!
poezie de Mariana Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răzvrătire
La naștere sămânța morții încolțește-n noi.
Și-abia născuți, toți suntem botezați,
doar ca să avem un nume pentru moarte,
să ne strige.
De ce L-ai supărat pe Dumnezeu, Adame,
cu foamea ta de viață?
Ce moștenire blestemată ne-ai lăsat...
cei morți au hotărat destinul celor vii,
cei vii, din teama morții își nasc fii,
să îi condamne și pe ei la moarte!
De ce ne naștem, Doamne,
înfometați de viață
și-o iubim,
când singura menire a vieții,
se pare,
ne-ai dat-o să murim?
Schimbă, Domane, sensul vieții
[...] Citește tot
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
8 Martie
Salvează-te de tine și plutește
pe marea nesfârșită de visări,
privind, încrezătoare, înspre zări
în care orice clipă strălucește!
Alungă-ți teama ce te-ncătușează
și nu-ți lăsa privirile-ntr-un gol
cu gânduri ferecate sub control
al minții ce,-nchistată, jubilează!
Asculță-ți numai inima, femeie,
căci gândurile îți pot fi dușmani
ce nu-i oferă libertății cheie.
Urmează-ți visul până se încheie
și numai frumusețe să emani,
iar pentru astăzi... doar un "La mulți ani!"
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doare, da...
Doare, da, când se deschid bobocii.
Altfel, primăvara cum s-ar teme?
Altfel, dorul s-ar înfiora,
când răsare și pe ger, devreme?
Iarna ocrotit a fost bobocul.
Ce putere vrea să-l spargă, oare?
Doare, da, când floarea se deschide,
și-apărându-se, de-asemeni doare.
Doare, da, când de pe crengi cad picuri,
tremurând ca lacrime, cu teamă,
și de ram se-agață și se umflă,
și-altă forță spre pământ îl cheamă.
Grea-ndoiala, greu necunoscutul.
Când te-atrage-adâncul către sine,
greu s-aștepți tremurător pe-o creangă;
să rămâi e greu; să cazi, e bine?
Și când nu mai poți răbda, deodată
ți se sparg toți mugurii în soare.
[...] Citește tot
poezie clasică de Karin Boye, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jurnal
ntunericul
te copleșește,
pierzi încrederea
devii alcătuire a fricii,
zâmbetul dispare,
ca să respiri deschizi geamul,
frânturi de amintiri vin
ochii se deschid lăuntric,
prizonier tăcerii petreci ziua în fugă,
inconștientă alergare, cursă nebună,
treci de obstacole, te impidici în idei
ca un elev corijent
intri în toamna repetării.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jurnal
întunericul
te copleșește,
pierzi încrederea
prin cutele sufletului,
devii o sumă de fricii,
zâmbetul dispare,
ca să respiri te uiți pe geam,
amintiri îți deschid ochii închiși înăuntru,
prizonier tăcerii petreci ziua în fugă,
inconștientă alergare
treci de obstacole, te impidici în idei
ca un elev corijent
intri în toamna repetării.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorință
aveam încredere oarbă în oameni și
iubeam florile pisicile și câinii
iubeam zborul și ferestrele
deschise larg
o iubeam pe mama
îl iubeam și pe Dumnezeu
dimineața la amiază și seara
îmi iubeam singurătatea
știu c-am păcătuit
în fiecare zi
mai trăgeam un blestem după mine
și-mi descompuneam ura în jurăminți
ba uneori mă răsteam la Dumnezeu
chiar și atunci când mama
își alunga frica iubindu-mă...
oricum m-aș gândi oamenii au dreptate
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Interior etern
Soarele pătrunde tiptil, pe șoptite, în camera goală și se reflectă în ochii ei de copil.
Vântul adie ușor în interior și zboară frunzele de pe podea, direct in părul fetei.
Soarele se amestecă printre frunze, cu vântul, cu părul, cu rochia, cu ochii.
Se simte in aer miros de bujor
Ceva delicat, precum un pui de rândunea ce stă între două palme, temător, încrezător...
poezie de Giulia Mara
Adăugat de Bombastic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilele au orele arse
Tu ești femeie mai adevărată,
plină de încredere,
de aceea urci treaptă cu treaptă
o scară fără niciun sprijin
doar admirată.
În vreme ce ziduri se tot înalță
nu ai teamă de ele,
privești din fiecare unghi, lumina,
o cauți în toate obiectele și ființele
și o faci nemuritoare.
Zilele au orele arse
în arome galbene de crin.
Pe amândoi ne fascinează
crepusculul
ce se pierde tainic în suflet
cu iubire.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre frică și încredere, adresa este: