Poezii despre frică și furnici
poezii despre frică și furnici.
Omul... "mâine"
trupul meu este alcătuit
din furnici înjumătățite, ele
cresc eu scad, mă cară
atom cu atom
și mă recompune
mușuroi supraelastic
părându-mi-se în mișcare...
Ieri mă credeam
hologramă, pastă, băț de chibrit
aprins
cel mai frică îmi este
să mă închipui în
«mâine»
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sarut de musetel
Lacrima ce curge-n vale
Cu mesaje de la el
E ca sa-ti aduca-n cale
Un sarut de musetel.
Buzele ce trec pe ape
Peste podul mititel
De minciuni vin sa te scape
C-un sarut de musetel.
Eu sunt mic ca o furnica
Ce-agatata de cercel
Iti ofera fara frica
Un sarut de musetel.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Arde zăpada
Arde zăpada noaptea cînd te-ating,
Gândul meu nu simți cum te furnică?
De dor la tine-n brae să mă ning,
Știu că de troiene nu ți-e frică...
Arde zăpada ziua când te chem,
Peste pământ e-atâta gălăgie
Și amândoi nici nu mai știm ce vrem
Atunci când suntem duși în Poezie.
poezie de Nicolae Nicoară Horia
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O furnică
O furnică lucrătoare
Cât mai duce în spinare!
Când o vezi cât e de mică,
Pe spinare te furnică.
Fă, de vrei, o încercare,
Că, doar ești atât de mare
Și de-n spate nu te strică,
Tot de-atâtea ori ridică!
Mai călca-vei sub picioare
Vreo furnică, orișicare?
Hai, încearcă, fără frică!
N-o respecți, ia și ridică!
poezie pentru copii de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Slavă lui Iisus Hristos
Doamne, Domnul meu ceresc,
Eu pe Tine Te iubesc!
Te iubesc, dar nu de frică,
Chiar de-s slab ca o furnică.
Nu de frică Te iubesc,
Ci că mult Te prețuiesc,
Căci pe om l-ai învățat
Să iubească ne'ncetat,
Pe aproape să-l iubească,
Să îl ierte, prețuiască,
Chiar și pe al său dușman,
Cât ar fi de inuman.
Însă mai presus de toate,
Te iubesc, și cu dreptate,
Fi'ndcă Te-ai sacrificat
Să ne mântui de păcat.
poezie de George Budoi din Poezii religioase (8 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul furnicii
Hărnicuța de furnică,
Gospodină, muncitoare,
Cât e ea de mărunțică
Duce sacul în spinare.
Cară-întreaga ziulică
Până la apus de soare
Hărnicuța de furnică,
Gospodină, muncitoare.
Face lucrul cu răbdare,
În cămară-i bunăstare,
De muncă nu-i este frică,
Pentru iarna viitoare
Are destulă mâncare
Hărnicuța de furnică.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suferinta
Mare este suferinta
Ce-o provoaca fetele
Poti sa-ti dai toata silinta
Sprijinind peretele
Curatandu-i petele
Slaba mi-e vointa
Chinuindu-mi fiinta
Mai privesc cochetele
Ce pasesc mochetele.
Mult venin adun in sticla
Si apoi tot eu il beau
Pentru-o suferinta.. mica
Ieri picioarele-mi slabeau
Zici ca ei nu te-au sau.. te-au?
Ce giganta-i o furnica
Ce nu mai stie de frica
Si amicii tai stiau?
Nu raspunzi?.. atunci mai beau.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Sărbătorile de iarnă
Vine iarna, iar mi-e frică
Că rămân fără de țuică.
Cât a fost vara de mare
Am stat cu burta la soare.
Și n-am strâns ca o furnică,
Ca să am prune de țuică.
Iar acum, de sărbători,
N-am ce bea, dar ud la flori
Și cu inima-nsetată
Aștept poștașul la poartă,
Pensia să mi-o aducă,
Să cumpăr slană și țuică!
Și să fac de sărbători
Ca pasărea printre nori!
pamflet de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu e
În cutia de sidef și aloi
Au venit podoabe noi
Lăcuste, păianjeni, brotăcei
Nu te speria de ei.
I-am încremenit în stihuri blajine
Ca să te găsească pe tine
Stăpână.
Șopârla-i pentru glezna de la mână
Iar șarpele pentru grumaz
Fetișcană de atlaz
Și pentru șoldul dumitale, de vioară
Domnișoară
Te rog a mă ierta
Dacă-ți zic și tu și dumneata
Și dacă din cuviință și de frică
Mintea mi se face peltică
Și uitucă mi se face.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descendență
Cât încă îți mai iei din timp să privești mersul de furnică,
să te gândești că are gând, c-o vezi cum cercetează glod,
cum din atingeri schimbă mers, nu pare c-ar avea vreo frică
să te atingă, un uriaș, să te parcurgă ca pe-un pod
și să se piardă apoi în iarbă, departe, fără a-și pierde casă...
rămânând răstignit pe sol, pierdut așa, parcă-ntr-o doară,
doar contemplând deasupra cer, prun cu-a păianjenului plasă,
tot ascultând, uitat de sine, triluri mai scumpe de-o vioară...
să știi că n-ai pierdut din tine, din tot ce ți-au transmis strămoși,
cei care n-au avut vreo carte, care-au iubit pământ, furnici,
ce munceau mult, plini de sudoare și se îmbrăcau în alb, frumoși,
pentru la slujbă, sărbătoare... cei ce trăiau de mult pe aici
și ți-au lăsat și ochi și gene și inimă, să fii sensibil
și trup, să te faci scut de țară și minte, din aceea pură,
să știi salut, să dai binețe și la vecin, străini... teribil
de dârz să fii-n iubiri, de tot, de-ai tăi, de patrie, natură...
... poți să te scoli de la pământ, poți vieții să mai dai o tură!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre frică și furnici, adresa este: