Poezii despre frică și ofițeri
poezii despre frică și ofițeri.
Arca de voluntar
La cinci p. m. când englejii combină ceața cu
aburii ceaiului de la five o'clock, os-ul(n-aveți
de unde ști, Ofițer de Serviciu, nu ciolanul
soldei militare plus norma de hrană) ne-a adus
un braț de regulamente, răstindu-se la nou:
"Soldați, atenție la mine, adineauri s-a prezentat
la poartă numita Guernica!"... din senin se
iscase o agitație ca și cum s-ar fi dat alarma,
zgomot de bocanci, arme și injurii... pe când Regii
își așezau dublura la coroană pe cap, de teama
teroriștilor de a le sălta aurul autentic, Luna nu
mai era călcată de americani, fiindcă ONU interzise
printr-o rezoluție solemnă ofensarea în spațiu a
Poeziei, iar scriitorii, tot mai numeroși, grafomani,
veleitari și prea puțin băgați în seamă făceau
grevă japoneză pentru plata drepturilor de autor...
Iar eu mă prefac a nu-l auzi pe bossu'-osu', de furie
roșu, și visând că-mi va apărea cât de curând
op-ul, dau cu mopul pe mozaicul spălătorului.
parodie de Constantin Ardeleanu, după George Florin Cozma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la poezia "Viața ca o tablă de șah" de Violetta Petre
Regina, ce pe tablă șade,
Învăluită în mister,
Făcea, călare, escapade
Iubindu-se c-un ofițer.
Suind în turn, îndrăgostiți,
Simțind cum inima le arde,
Cu patos se iubeau, păziți
De trei pioni cu halebarde.
Fiind dorința arzătoare
Și totul transformat în scrum
Chemă regina-n graba mare
La ordin, celălalt nebun.
În timp ce timpul iute zboară
Și-amorul fără de repriză,
Partida, și a treia oară,
Părea că merge spre remiză.
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mormântul tău, "Măicuță"
Se oprește lângă o cruce, înnegrită peste vreme
Și-nchinându-se încearcă cu o frază să o cheme:
- Mamă! Chipul tău trăiește, l-am avut mereu cu mine,
Pribegind în lumea mare, el mi-a dat puteri depline.
Apoi... tace și se pleacă peste piatra-mbătrânită,
Cu tristețe o măsoară, c-o privire-ncremenită.
Dacă ar putea sunt sigur, s-ar îmbrățișa cu dor
Și o lacrimă fierbinte ar cădea din ochii lor,
El, iar spune toate cele, cum a fost și ce-a făcut,
De când ea se odihnește, generații au crescut.
Ea, ar întreba desigur: Dragul mamii, cum o duci?
Te-am "lăsat" copil de-o șchioapă, ai nevastă, ai și prunci?
- Am venit maică la tine, de la mare depărtare,
Memorându-ți amintirea, să mă-nchin, să las o floare
La mormântul tău cel sumbru și castanul ce se-ndoaie,
Ce-a crescut și-mbătrânește de atâta vânt și ploaie,
Lângă crucea ce-nverzește, de licheni și mucegaiuri,
Într-un cimitir ce-mi este amintiri pe aceste plaiuri,
Ca să-ți povestesc viața, ce-am trăit-o și-o trăiesc,
Anii buni sau triști de-o vreme, ce mereu mă-nbătrânesc.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimbarea
După lupte sângeroase pe linii consolidate
Care au durat mai mult de trei luni și jumătate
În schimb de foc alternativ și rare, ori simultan
Cu intenții reciproce de-a nimici pe dușman,
A venit în sfârșit ordin să trecem și noi la odihnă,
Adică să putem face războiul ceva mai în tihnă.
Schimbul a venit de seara, cum s-a-ntâmplat și-alte ori,
Dar schimbarea se produce abia-n revărsat de zori
E atâta forfoteală, un nesfârșit vino-du-te
De parcă nu ne-am afla pe teribile redute.
E o figură de stil, dar nu-s decât simple gropi,
Numai c-avem în plus viața, și-n minus făclii și foc.
Inamicul, dacă-i treaz, este foarte cum se cade,
Pentru că-n aceste clipe nici un proiectil nu cade,
Nici un glonț nu ne-spăimântă cu șuierul său sinistru
Ca și cum ar priveghea pe un renumit ministru.
E frumos! Este sublim! Este peste-nchipuire!
Parc-a eclipsat de-odată orice gând de războire.
Aaaaa!... de-ar veni odată vremea noi și ei să ne sculăm
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre frică și ofițeri, adresa este: