Poezii despre frică și orgoliu
poezii despre frică și orgoliu.
Nu sunt
Nu sunt, nici n-am vrut sa fiu.
Nici copil, nici tanar, nici batran
de ce?
Nu vreau, nici n-am vrut.
Ura, orgoliul, minciuna, teama... ce mi-ai daruit-o.
Atat am vrut!
Simteam atunci dorinta de-a fi.
poezie de Cătălin Antonov (17 noiembrie 2001)
Adăugat de Cătălin Antonov
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pronume
Sentiment de iubire pură?
Sau doar absență de ură?
Iubire fără cuvinte?
"Ea" nu îl minte?
"El" nu o minte?
"El" și "ea" devine "noi"!
Orgoliu și frica
Aruncate la gunoi!
Iubirea îi spală de noroi,
Sunt doar "ei" și restul de "voi",
"Ele", nu contează pentru "el",
Recunoaste o iubește și nu e tembel,
"Ei" nu contează pentru "ea",
Și-a ales de pe cer o stea,
Pe care "tu" iubit al "ei"
Să o furi de la zei.
poezie de Iustin Miron (19 octombrie 2016)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce faci la ora când mi-e dor de tine?
Ce faci la ora când mi-e dor de tine
Și niciun fel de răni nu te opresc
Să-mi reconstitui trupul în ruine
Și să-mi refaci tot viciul omenesc?
Ești țipătul plăcerii îndrăznețe
Și te implor, ca într-un turn complex,
Să-mi regăsesc plăceri din tinerețe,
Să-mi pun cu moartea focul meu în sex.
Mi-e teamă de o vârstă fără milă
Când am să cad la pragul tău, înfrânt,
Și-ai să-mi dedici tandrețea ta umilă
Să mă mai scol nebun de la pământ.
Nu știu ce faci când eu îți caut gura,
Cu nebunia de soldat bătrân,
Ce-și vindecă în cer harababura
Și-mi dai motiv în viață să rămân.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din tristețea unei clipe
Se mai naște-o poezie din tristețea unei clipe,
Și din teama că iubirea are aripi despicate,
Ca și cum dumnezeirea și-a făcut două echipe
Să ucidă frumusețea strecurată-n bunătate.
Ochii orbi privesc lumina și văd numai întunerici,
Ce se-ascund pe sub un zâmbet învelit în diamante.
Sunt atât de mari în ei, și în mine atât de mici,
De rămân stană de piatră, între ură și dreptate.
E amurg între poeme și e noapte peste mine,
Dar pictez ca o nebună chipul lor plin de orgoliu.
Sunt mânjită de culoare, de cerneală și rușine...
Iar mă lupt cu-n demon sacru și cu vocile străine.
Am un rol ce încă-l scriu și-l pictez în poezie,
Printre lacrimi botezate într-o apă fără flori.
Desenez spitale vechi iar scrisul mi-e terapie
Când în mine cresc dureri învelite în culori!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi n-ați fost cu noi în celule
Voi n-ați fost cu noi în celule
să știți ce e viața de bezne,
sub ghiare de fiară, cu guri nesătule,
voi nu știti ce-i omul când prinde să urle,
strivit de cătușe la glezne.
Voi n-ați plâns în palme, fierbinte,
străpunși de cuțitul trădării.
Sub cer fără stele, în drum spre morminte,
voi n-ați dus povara durerilor sfinte
spre slava si binele țării.
În cântec cu noi laolaltă
trecând printre umbre pereții,
voi n-ați cunoscut frumusețea înaltă
cum dorul irumpe, cum inima saltă
gonind dupa harpele vieții.
Ce-i munca de brațe plăpânde,
ce-i jugul, ce-i rânjet de monstru,
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Va fi al meu...!
Urmași acelor timpuri din răsărit ascuns
O epocă apusă de vaiete și plâns,
Cerșit este orgoliul urmașului de azi,
Doar viața fumegând prin ochii reci și calzi.
O frunte-mpovărată de ale lor trăiri
Se lasă aplecată în roua de-amintiri,
Unde pășea regește, erou era atunci,
Iar astăzi un sfios, cu temeri vii și-adânci.
Pe tabla de contraste ești singur să alegi
O piesă să doboare trecutul multor regi,
Iar gloria de azi nu va mai fi cenușă
Putere doar să ai și să deschizi o ușă.
Prezentul și trecutul în pete de culoare
Pictate pe o pânză vrând sfios să zboare
În pagini aurite din lumea neștiută,
Vechi pagini magistrale dintr-o lume mută.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Cornelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un orgoliu nu înseamnă un refuz
Ar fi fost moarte dacă n-ar fi fost interpusă
o stâncă prevestitoare-n drum, o priveliște rară
după care tăcerea
nu este vicleană, mai mult ca o vulpe-n deșert
pe o dâră de nisip. Nu-nțeleg cum te-ai oprit
la năbădăioasa întîmplare ca un mic cutremur
după care abia mă refac și mă ridic să plec
o dună după care te ascunzi albă și nu moartea,
nu nisipul îți oferă libertatea, ci fugă din interior
pleci cu mine, drumul și pietrele moarte sunt pline cu praf
ne fac să înotăm prin nori albicioși, ne pierdem cu furia
un mod de a inversa lucrurile de care ne temem
pentru a ne scăpa de ele
până la momentul când fiecare căutăm un loc al nostru
în care nu putem face nimic împreună
cu sentimentele
un orgoliu nu înseamnă un refuz, o ceartă-i iubire aprinsă
o forță inepuizabilă, văzută de un ochi din afară
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (4 martie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nobilul Viciu
Cetatea peste mine se răstoarnă,
În carnea mea îi simt într-una biciul,
De este vară sau de este iarnă,
Femeia este singurul meu viciu.
Nici nu mi-e teamă, nici nu-mi este silă
De tot ce împotrivă mi se-ntâmplă,
Orgolioasă, dreaptă sau umilă
Femeia-mi șade veșnic lângă tâmplă.
O simt ca vulpe, ori ca pe-o tanagră,
Dar cel mai drag îmi e acest exemplu,
Iubirea pentru-o tristă capră neagră
Din care am facut răsfăț și templu.
Știu că mi-e viața scurtă, știu că moartea
În fiece femeie stă la pândă,
Dar fie de femei umplută cartea
De care viața lumii e flămândă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gol și lumină
De invizibile răni am inima sfâșiată
În jur totu-i gol, eu sunt îndurerată.
Un văl albastru ochii-mi acoperă,
e culoarea privirii tale care mă-mpiedică
să ved mai departe, ca odinioară, angelică.
Dar eu rămân, rămân aici,
revăd cu ochii minții mici
imagini clare ce le-ador,
tu lângă șoldu-mi mirador
orgolios mergând alături,
cu ochi senini dându-mi săruturi.
Eu înalțând a mea privire,
profilu-ți deseman râzând
umplându-mi inima de bucurie
și clipe albe puse la păstrare
precum furnica pune mâncărică în ponoare.
Dar golu'acum e dens și-ntunecat,
e rece frica ce-mi cuprinde trupul,
suflare n-am și viața parcă a plecat,
cu jale și amar modelez lutul...
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul sau nimic
eu îți spuneam că dragostea e totul sau nimic
tu îmi spuneai la fel, dar mai păstrai o doză de confort
în locul acțiunii necesare
în locul riscului pe care îndrăgostiții
și-l asumă întotdeauna
totul sau nimic nu înseamnă
să-ți fie frică de despărțire, singurătate
sau de gura lumii
totul sau nimic nu înseamnă
procente, probabilități
sau blânde tranziții
totul sau nimic nu înseamnă
să te complaci în aceeași lipsă de comunicare
în aceleași minciuni sau în alte minciuni
frumos inventate
totul sau nimic nu înseamnă
să te rogi să fii iubit, alintat, mângâiat
sau înțeles așa cum numai tu vrei să fii înțeles
totul sau nimic nu înseamnă
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre frică și orgoliu, adresa este: