Poezii despre frică și roboți
poezii despre frică și roboți.
Toamnă roșie
Ploi torențiale,
refugii prin cafenele,
chipuri blazate,
cuvinte de fum.
Pe drum...
caut aiurea,
poate că astăzi
voi descoperi un sens.
Promisiuni,
așteptări chinuitoare,
frunze căzute.
Roboții sistemului
roșu
construiesc, zilnic,
închisori pentru spirit
și versul
cade strivit.
Plânge toamna
indiferenza
și teama.
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din volumul de versuri Cântecul Sferelor (2001)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
RObot
Suntem fragili,
Mii și mii de atomi de frică
Prin molecule, gânduri se înfiripă.
Suntem aici,
Am dat un contur universului infinit,
Ce mai rămâne de definit?
Suntem oameni,
Umanizăm roboți prin taine ascunse,
Implementăm sentimente de mult apuse.
Suntem aer, apă, carne și sânge,
Poți privi un robot cum plânge?
poezie de Caravasile Dragoș
Adăugat de Caravasile Dragoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moarte virtuală
Îngerii citesc pe faceboock
Doamne, sau e doar vrăjală?!
Sună-n ceruri trâmbiți stranii
Dintr-o lume virtuală?!
Vezi plutind spre transcendență
Candele nutrind ca-n zare,
Într-o lume decadentă
Să găsească împăcare?!
Vezi în chipurile cele
Statice și fără rid,
O speranță pentru mâine?!
Vezi vreodată vreun motiv?
Pentru care-această luptă,
Bloguri, pagini, chat, ori temeri
E reală?! Tu, ascultă
Om! Cu omul vrei să semeni?!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai roboți să fim
Dacă am ajuns să plătim
Cu roboți să vorbim!
Oare ce noi dorim
Nu cumva ca ei să fim?
Fără vreun sentiment
Părând sufletul galant
Cu răspuns elegant
Nemuririi pentru talant..
Fără milă la sânge
La copilul ce plânge
Cunjurat de vulturi
Nepăsării-n deserturi..
Bătrâneții în azile
Conserve vouă utile!
De ascuns erorile
Sistemului cu roțile
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai roboți să fim
Dacă am ajuns să plătim
Cu roboți să vorbim!
Oare ce noi dorim
Nu cumva ca ei să fim?
Fără vreun sentiment
Părând sufletul galant
Cu răspuns elegant
Nemuririi pentru talant...
Fără milă la sânge
La copilul ce plânge
Cunjurat de vulturi
Nepăsării-n deserturi...
Bătrâneții în azile
Conserve vouă utile!
De ascuns erorile
Sistemului cu roțile
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În zadar
În zadar mai caut în colbul amintirii,
Iarba va acoperi totul,
În zadar mai vii, făptură de vis, virtual mă săruți,
Te văd înaintea treziei, goală ca niciodată,
Ei trec și nu te văd, nepăsători,
Doar seara, în asfințit, ceva se mișcă, șarpele erotic,
Iar alteori ești doar o candelă subțire sub bolta-naltă,
Nici vânturile nu te pleacă, nici duhurile altor vieți,
Ne pasă nouă azi de slava lumii? Dar nicidecum.
Nici bună, nici nebună e lumea, las-o-n pace,
Izvorul tainic va rămâne tainic, nu cerceta nici zodiile, sunt false,
Mă-ncred în propria-mi liră, te-ncrezi în dorul tău fecund,
Să nu te temi, cu mine ești oricând, eu voi veni din ceruri, din pământ,
Orașe furnicar, să le lăsăm, mai este o pădure fără semne?
Ce sunt acele turme-n zare? Sunt legendarii zimbrii sau roboți dimensionați?
Cum mă-nchinam la Kamadeva, eram elev, erai elevă,
Veneai oricând, râdeai oricând, apoi o stea căzu din cer,
Trecură ani, trecură ierni și ploi toride, nu mai veneai,
Ai existat? Doar tu poți ști. Am să adorm curând. Ce voi visa?
Dar pentru mine vor scrie versuri norii și multicolorii fluturi.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
O stare de dimineață...
Am un dor de inimă de copil și un sentiment fragil,
Era atât de simplu pe atunci pe când eram copil.
Acum mă zbat și vreau să răzbat precum aș vrea,
O carte s-o citesc de la tine cu părerea ta.
Asta-i doar o speranță de viitor când sunt tristă
Și lacrimile curg ca la o artistă.
O stare de-agitare, mă duce-ntr-o simplă constatare, pe care,
Uneori aș vrea s-o văd că fiecare o are.
Chiar vreau să te trezești în fiecare dimineață,
Cu mintea clară și zilei noi să-i faci față,
Într-un mod curajos și chiar ingenios,
Cu multe idei, dar de-a dreptul fricos.
Dimineața suntem niște roboți ai propriilor minți
Și murim încet precum niște sfinți,
Dar vreau să știi că și tu vei afla,
Că va fi cineva ce va salva lumea.
poezie de Eugenia Calancea (9 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vorbă cu frica
în zonele acestea trebuie să intri.
în care soarele e un schelet
și din el curg raze, așteptând primăvara. mai este o lună de
frig / o iarnă în care consumăm curent direct de la prize
ca niște roboței.
frica e o orhidee albă. din ea se scutură petalele
în liniștea albastră, o liniște turbulentă,
o liniște sacră.
decupezi din memorie
străzile pe care ai umblat de vorbă
cu
frica.
și i-ai spus.
tu ești un tunel
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istericilor, voi
De-atâta bunăvoie e vai de tine lume
Nevolnică și oarbă ajunsă din păcate,
Mulțime care plânge la propriile glume
Rugându-se din inimi cu minți robotizate
Te temi că mori de foame bezmetică făptură
Care-ți târăști ca viermii ființa derutată,
După sărmanul creier cu logica spălată
Redefinind folosul a tot ce bagi în gură
Ascultă cum răsună apocaliptic ceasuri
Când cărăușii vorbei aceasta ți-au indus,
Pe tonuri diferite și panicate glasuri
Întocmai și la vreme prin ordine de sus
Fără habar de lume isteric și cuminte,
Adună-ți în desagă întregul tău amar,
Gândește-te la rece și roagă-te fierbinte
La tot ce se mai poate plăti în numerar
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două vorbe
Cum să scrii adevărul pe note muzicale
Când creierul tău e plin de muște și țânțari
Frici, rate la banca, intrigi șerpești, șeful zapciu
O picătură de cerneală care otrăvește paharul cu apă
Prin care nu poți să mai vezi florile de cireșe amare
Alergi spre nicăieri tăune fără cap
Grăbit la întâlniri de la care abia aștepți să pleci
Ras, tuns, frezat, parfumat, impecabil
Într-un costum care nu-i al tău
Un nor de vorbe și râsul isteric forțat
Schimonosirea fericirii mimate prost și absurd
Te simți rotiță, roboțel, piesă de schimb
În corpul infernal al unui străin
O păpușă prinsă-n ațe de mâini dibace
Ești iute și eficient dar nu te miști deloc
Asta îți contaminează fiecare celulă
Cum să-ți crească muguri de trandafir din cap
Când tu ești bolnav fără măcar să știi
Nu poți să zbori înaripat cu mașina ultramodernă
În urmă ta rămân potop de hârtii împrăștiate
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre frică și roboți, adresa este: