Poezii despre fructe și gânduri
poezii despre fructe și gânduri.
În amurg de amintiri
Gând purtat prin roua verii,
Florile pălesc în vis,
Se împart aripi în șoapte
Peste cerul necuprins.
Goliciunea, înmiresmarea
Îmi dezleagă dor carnal
Frământând în mine gândul
De-a pluti un ultim val.
Peregrin pe creasta verde
Îmi doresc rod de femeie,
Crește fructul, nesătulul
De-a purta în el scânteie.
Și mânat prin ploaia verii
Vreau să mușc din vechi iubiri
Trăind viața mai frenetic
În amurg de amintiri!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semnul
Din toate câte sunt pe lume,
Nu-i una fără semn anume:
După miros cunoști o floare;
Cunoști un fruct după savoare;
Un geniu după o gândire,
Și steaua după o sclipire;
Pe-un om de duh, pe cum privește
Și pe neghiob pe cât vorbește;
Cunoști o pasăre pe glas;
Copoiul de vânat pe nas;
Un câine ori un om turbat
Pe bale și lătrat;
Cunoști o fiară
După gheară;
După un fluier, pe mierloi;
După mai multe... pe ciocoi.
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legenda
Strălucitoare-n poarta raiului
sta Eva.
Privea cum ranele amurgului se vindecau pe boltă
și visătoare
mușca din mărul
ce i l-a-ntins ispita șarpelui.
Fără de veste
Un sâmbure i-ajunse înre dinți din fructul blestemat.
Pe gânduri dusă Eva îl suflă în vânt,
iar sâmburele se pierdu-n țărână, unde încolți.
Un măr crescu acolo și alții îl urmară
prin lungul șir de veacuri.
Și trunchiul aspru și vânjos al unuia din ei
a fost acela
din care fariseii meșteri
ciopliră crucea lui Isus.
Oh, sâmburele negru aruncat în vânt
de dinții albi ai Evei.
poezie celebră de Lucian Blaga (1919)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă tem de petale...
primăverile vin
din adâncuri de ierni
din gânduri pe care începi să le cerni
din zăpezi colorate
mult cântate de om
crescute-n miracolul vieții din pom
preschimbate-n petale
în fir de iubire
în scrieri de dor... într-o altă simțire
și curg peste noi
peste viu și culoare
căderea lor lasă priviri temătoare
de curgerea lumii
de fructul rămas
zămislit peste timp să mai fac'-un popas
mă tem de petale
de cântul lor mut
mă tem că nicicând n-am să-nvăț să le-ascult
de urma lăsată în gând
de unicul lor adevăr
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știu, puritatea
Știu, puritatea nu rodește,
Fecioarele nu nasc copii,
E marea lege-a maculării
Tributul pentru a trăi.
Albaștri fluturi cresc omizi,
Cresc fructe florilor în jur,
Zăpada-i albă neatinsă
Pământul cald este impur.
Neprihănit eterul doarme,
Văzduhul viu e de microbi,
Poți dacă vrei să nu te naști,
Dar dacă ești te și îngropi.
E fericit cuvântu-n gând,
Rostit, urechea îl defaimă,
Spre care o să mă aplec
Din talgere vis mut sau faimă?
[...] Citește tot
poezie de Ana Blandiana din Persoana întâia plural (1964)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păstorul
Eu sunt păstorul turmei.
Oile sunt gândurile mele,
Iar toate gândurile mele sunt senzații.
Gândesc cu ochii și cu urechile mele,
Cu mâinile și cu picioarele mele,
Cu nările și cu gura.
Să te gândești la o floare înseamnă să o vezi și să o miroși.
Să mănânci un fruct înseamnă să-i simți savoarea.
De aceea, în arșița zilei,
Când de prea multă bucurie mă cuprinde tristețea
Și mă întind pe iarbă pentru a mă odihni,
Și-mi închid ochii încălziți de soare,
Îmi simt întregul trup relaxat în realitate
Și știu tot adevărul, și sunt fericit.
poezie clasică de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul e precum copacul
Omul e precum copacul,
are în plus gândul și capul
Din sămânță înfăptuit, cu iubire e rodit
Și-atunci când e pregătit
Fructe pentru lume coace
Când le da găsește pace
Și o ia de la început
Doar că mare difernta
Omul are indiferenta
Care-l face cam blocat
Dar asta vine de la cap
Natural, firesc de-ar fi
Nu s-ar mai putea opri
Din a fi
Din a trai
Din a zâmbi
Omul are de-învățat
Multe de la un copac
poezie de Andrei Stan (23 iunie 2021), traducere de Andrei Stan
Adăugat de Andrei Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nevoia noastră de verde
Nimeni nu scrie
despre nevoia noastră de verde
ce ne face curat prin sertare,
despre cum se pun flori pe răni
despre sufletul ce devine foare repede fruct
nimeni nu scrie
despre cum se oprește ființa din plâns
când înveți să frămânți vindecare...
cu gândul acesta din viață mă-nfrupt
despre primăvară mai pot scrie
dar până-ntr-o zi, într-o singură zi/ când
nevoia noastră de verde/devine
mormânt
pentru un fir de iarbă subțire...
27.02.2021
poezie de Daniela Pârvu Dorin din VOLUM IN PREGATIRE, Amprente (27 februarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri și muguri
Gândurile, de obicei
încolțesc în ferestrele
iernii, odată cu iarba
trezită de un soare plăpând
și timid.
Apoi, gândurile
încet se-nalță,
încep a le crește muguri,
odată cu ale pomilor
primăvara...
Mugurii încep a gângăvi
ca niște copilași,
iar gângăvitul se transformă
în chicote de bucurie,
estompând parfumul
dulce al primăverii...
Se scutură petalele...
rămân și cresc fructele,
s-așează gândurile...
se pârguiesc în cuptorul
[...] Citește tot
poezie de Ioan Friciu (17 mai 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt
sunt un spațiu gol
cu un fruct oprit, înăuntrul său
sunt
fără mine de multe ori
sunt
o fereastră fără ramă, fără geamuri
sunt o cheie încuită în gândul meu
am devenit o lacrimă ce încet coboară
acum pe chipul tău
să nu mă mai cauți
pictez pe un apus o cruce
cu picături de sânge și sârmă ghimpată
sunt o marmură rece
poezie de Viorel Muha (octombrie 2018)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fructe și gânduri, adresa este: