fructe şi noapte

Poartă

Suflete-n pătratul zilei se conjugă.
Paşii lor sunt muzici, imnurile – rugă.
Patru scoici, cu fumuri de iarbă de mare,
Vindecă de noapte steaua-n tremurare.

Pe slujite vinuri frimitură-i astru.
Munţii-n Spirit, lucruri într-un Pod albastru.
Raiuri divulgate! Îngeri trimeşi
Fulgeră Sodomei fructul de măceş.

poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

aştept să-mi crească fructele pe braţe
şi ţintuită stau în lutul nespălat şi rece
ca să renasc am făcut sex sălbatic
cu moartea pe o plajă într-o noapte.

catren de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântâna sufletului

Caută-mă
setea vieţii uitate în mine
arse buze crăpate în rozul cărnii
mă strigă-n fior de noapte
norii rodesc în pântecul cerului
muşc fructul iubirii

Ah!
văd luna!
nu mă ascunde visule în căpiţa vremii
nu mă încuia-n toamnă
lasă-mi o urmă din colbul veşniciei
pe colţul lacrimii tale ostenite

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această pâine pe care o rup

Această pâine pe care o rup a fost cândva grâu;
Acest vin printr-o neştiută fibră
Îşi făcuse cale în fruct.
În timpul zilei sau în vântul nopţii omul
A cules recolta, a curmat fericirea strugurelui.

poezie de Dylan Thomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amiaza nopţii

dragostea mea are
gust de iarbă amară
şi gutui coapte
în negura toamnei
aerul miroase a mosc
şi fructe de pădure
împletind ofrande
pe un altar
repugnat de zei
dezlănţuind un dans
din care fugim
ca doi copii
intrepătrunşi
de penumbre

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Risipă liliachie

După ploaie, coboram treptele în fugă
alungând din priviri disperarea.

Împrejur, risipa liliachie
promitea-ndelung
fructul dorit al anotimpului
ce călătorea sus de tot, rotunjind-se.

Zadarnic ne urmau profeţii temători.

Cu hohot peste folia nopţii
ne întreceam, păşind anevoios
prin iarba crescută de-aiurea
lângă coapsa fântânii
şi-aşteptam să ni se arunce peste trup
monezile arămii pentru plată.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tigrule

Nu e nevoie să faci săritura cea mare.
E destul să mă priveşti cu ochi galbeni.
Oriunde mă duc, orice-aş face,
ochii tăi galbeni să-mi încremenească aproape,
să-i sorb în pahare, în fructe să-i muşc,
să-i văd pe coperta de carte,
în lună, pe coapsa mea stângă,
în somnul de sâmbătă noaptea şi-aşa mai departe.

De-atâţia ochi galbeni, să-mi pun
ochelarii de soare, să-mi trag peste cap
pătura neagră a mării –
dar tu, nu mişca. Doar atât:
să mă priveşti cu ochi galbeni.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul mării

(Capri, Piccola Marina)

Imemoriale brize ale mării,
vânturi marine ale nopţii,
nu veniţi aici pentru o persoană anume;
dacă cineva vrea să vă întâmpine
trebuie să poată să vă supravieţuiască.

Imemoriale brize ale mării,
de milenii şi milenii
adiaţi peste pietrele istoriei,
sunteţi cel mai pur spaţiu
venind de departe...

O, cum simte smochinul
încărcat de fructe apropierea voastră
acolo sus, în lumina lunii.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke (1907), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coaptă ca un fruct

Coaptă ca un fruct ţin lumea în braţele mele,
ea s-a copt peste noapte;
coaja e pieliţa fraged-albastră
ce se bolteşte în jur,
şi sucul e dulcele, înmiresmatul, încinsul şi scânteietorul
şuvoi de lumină.

Adânc mă cufund, ca un înotător, într-un cosmos cu licăr de argint,
botezat pentru maturitate, renăscut pentru noi împliniri,
şi uns pentru faptă.
Uşor ca un hohot de râs,
tai cu braţele o mare de miere-aurie,
căreia dor i-e de mâinile mele flămânde.

poezie clasică de Karin Boye, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-au rămas ochii pe geam

Ochii mei s-au săturat de mine
ca o femeie sătulă de infidelităţi
cineva le strânge şi le dă mai departe.

N-am nicio măsură-n iubire,
s-a dovedit nici în durere la fel,
nimicul din mine se-înfiripă-n pofte.

Ultima dată am cules fructele,
căzuse bruma peste livadă şi eram grăbit,
noaptea am poposit în patul imprudenţei
şi n-am simţit nicio umbră.

Prin alunecarea zilelor în colivia iernii
mi-au rămas ochii pe geam
de parcă eram într-o altă lume
fără să ştiu cum am venit
şi de ce?

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (19 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!