Poezii despre gânduri și limite
poezii despre gânduri și limite.
"Damn it!"
Și gândurile mele nu mai respiră de tine.
Mă frământ, îți caut dată de expirare în suflet..."damn it!", îmi zic iar.
Ești nelimitat, obșcen îmi apari în gânduri.
Îmi etalezi jocuri de cuvinte cu zâmbete și priviri năucitoare.
Mă zăpăcești cum tragi din țigare... hmm!
Parcă mă inspiri și expiri cu fiecare fum.
Damn it... încerc să mă adun!
Și simt cum mă țes mai adânc în parfumul tău.
Vreau să-mi aparții, minut cu minut.
Să-mi domini timpul, amorțită, de dulcele tău sărut.
poezie de Alexandra Budecan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eliberarea de gânduri
Mintea rămâne indecisă în marele Vid.
Aici cea mai înaltă cunoaștere este nețărmurită.
Cel care face ca lucrurile să fie așa cum sunt nu poate fi izolat de lucruri.
Astfel, atunci când vorbim de limite', rămânem închiși în lucruri limitate.
Limita nelimitatului se numește plenitudine.'
Nemărginirea a ceea ce este limitat se numește vacuum.'
Tao este sursa amândurora.
Dar el însuși nu este nici plenitudine și nici vacuum.
poezie de Chuang Tzu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă
Dacă te-aș împărți cu întregul ai ieși un minus adânc,
dar clar ai însemna un rest vag,
Ai însemna ceva.
Dacă te împart cu o jumatate,
Te pot întâlni în cîte o zi să afli despre adunate,
Despre urme și umbre, despre neluate.
Dacă te împart cu mine pot spune că suntem un întreg.
Ai putea să te aduni de prin spații închise,
Din limite și universuri, spre lumi interzise...
Până spre azi, prezentul infinit al gândului meu.
poezie de Silviu Petrache (11 noiembrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nelimitat...
... sunt un dezorientat,
din fericire,
de atâtea gânduri fără limită;
pot plana nevăzutul,
ce-l ador ca pe orice nu ai,
când nu mai există niciun întâmplat,
un fel de împuternicire,
de nu știu care oferită
și doar mă folosesc de împrumutul
de-o viață, ce și tu tot la fel o ai... s-o porți un pic și-apoi s-o dai.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între două limite de absurd
și o demonstrație firească
realizez că sufăr de o luciditate cronică
poate de aceea mă tot întreb
de unde naiba mai scriu poezie
ca un apucat de marginea lumii
apoi liniștit de imensitatea gândului
mă scarpin în creștetul capului
cu același deget cu care împart dezamăgirea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste
am căutat într-o noapte limita universului
am găsit femeia
am căutat ochii, am găsit privirea
am căutat buzele, am învățat sărutul
am căutat mâinile, am cioplit cuvântul
cu privirea ta
cu buzele trupului
cu mâinile gândului
am așternut pe scoarța sufletului
povestea noastră
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu există durere
Nu există durere,
Ci automutilare cu gânduri
Acele cuțite sub care țâșnește
Sânge de cuvinte și lacrimi.
Nu există tăciuni,
Doar limita de jos a luminii,
Piedestalul flăcării
Ce desenează în tăcere, uitarea.
Nu există rouă,
Ci lacrima pe care timpul
O desenează pe pleoapa arsă a lutului.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E-atât de simplu, Doamne, să iubești...
Viața are o limită, iubirea nu... nu irositi viața, iubiți-vă!
Marin Bunget
Nu irosiți secundele tăcerii...
E-atât de scurtă trecerea prin lut.
Când ai ajuns la ceasurile serii
Să nu pui întrebarea... ce-ai făcut?
Nu înveli iubirea-n gânduri rele,
Alege dor, când viața ta e goală,
Să nu fii singur dincolo de stele
Impovărat de propria-ți greșeală.
Când timpul curge fără de oprire
Nu ține ură-n viața ce-o trăiești.
Numai iubind ajungi în nemurire.
E-atât de simplu, Doamne, să iubești...
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Mi-e dor
mi-e dor,
mi-e dor de copilăria jucăușă
unde toată lumea era a mea,
mi-e dor de adolescența zburdalnică
unde conta numai dragostea sinceră și pătimașă,
mi-e dor de gândul liber, când cugetam fără limite,
mi-e dor de naivitatea sentimentelor ce le aruncam
fără margini și mă prindeam în jocul iubirii,
mi-e dor de surâsul mamei dojenitor
când făceam câte o boroboață,
căci săraca nu putea nici să se încrunte la mine,
mie dor de tot ce îmi e drag și nu mai este,
mi-e dor de multe sentimente uitate,
mi-e dor.
poezie de Silviu Petrache (octombrie 2009)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Țipătul
pășim printre puncte sau virgule incomode
până la limita timpului
măsurăm înălțimi pe diagonala sărutului
urcăm către cer
apoi ne prăvălim
tulburați în adâncul din noi
căutări între limite impuse
de ce nu descompuse
îmi ceri infinitul
azi ai aflat
împreună pășim dincolo de infinit
doar împreună iubire
am explorat trupul, gândul, dorul
cu patima clipelor scurse
în țipătul spasmului final
în acea noapte, am aflat că te iubesc
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre gânduri și limite, adresa este: