Poezii despre gânduri și nuditate
poezii despre gânduri și nuditate.
Acord 21
A ciupi un cuvânt
pe o chitară
e o femeie dezbrăcată în iarnă
cu gândul la vară..
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sistem
Ne-au dezbrăcat de părinți
Fericiți când Luna
Ne-nvelea cu stele
Și frigul ne strângea să-i cântăm.
De dorul fraților
Lacrimile plângeau din suflet.
Și în gând
Ne despărțeam de noi.
poezie de Ștefan Dima
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștept
mi-au fost furate gândurile, dezbrăcate
violul s-a petrecut pe stradă
numele este în dicționarul cu străzi
mă ascund de atunci
n-o să mă mai găsești niciodată
dimineață am numărat un cer fără picioare
dezgolit de priviri
sunt rătăcită printre cărările mele
la ora cinci te aștept
într-un timp care nu mai există
poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pictorul de nuduri
Cunoști prea bine contururile nud,
Le-ai mângâiat atâta de profund!...
În minte ți-au rămas întipărite,
Le-ai zugrăvit de parcă-s fete ne-mplinite.
Prin culoare-ai făcut să fie
Ceva din frumusețea vie.
Și cum lascive le-ai pictat,
Privindu-le, îți fuge gândul la păcat.
poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (2016)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândul
Dezbrăcat de stele, cu lumini pierdute
Printre maniere sau simple redute,
Se înalță gândul din ocean de vreme,
Rostuiește Calea și-uită să ne cheme.
Chiar și filosofic, piatra-i tot mai seacă,
Lasă apă multă, pe gârlă, să treacă,
Nici că ne mai pasă cum va cerne sita,
Amărâți de viață, ne plângem ursita.
Încă o idee pare că-și frământă
Curcubeul firii din lumea cea sfântă,
Steaguri arborate între cer și lume
Concluzionează în versuri postume.
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De toamnă gânduri
spart un colț de cer dă un pic de lumină
un nor cu ceva ploaie se apleacă peste orizont
se simte că este frig, vântul bate a iarnă
un gând în lăcașul lui suspină
din nou este toamnă, când ai trecut tu primăvară și vară?
mă adun in mine, cu caldură
un pom în fața ferestrei mele, acum dezbrăcat
cu cregile goale privește la lună
vine decembrie și sunt, iară
singură
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2017)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deveniți inocenți!...
roim în jurul cuvintelor.
renaștem odată cu ele...
angrenați în înțelesuri la ceas de taină
mister zămislit de emoții demult adormite,
trezite brusc într-o cadență
aproape perfectă.
de fiecare dată se găsește cineva
cu gândurile prăfuite de armonii dezbrăcate.
cronometrează tăceri îndelungate
întinse peste sunetul viorii ce umple uneori mistic
noaptea căzută între anotimpurile din noi.
deveniți inocenți
dezrobim gândurile prizoniere.
în palme arde cenușa amintirilor.
după alte revelații devastatoare
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunza care ți-am fost
Poate că nu am curajul
De-a fi ca aceste frunze,
Pe care le duci la buze
Desfăcându-le corsajul.
Dintre șoaptele ascunse
În alcovul meu de gânduri
Păstrez doar câteva rânduri
Cu un ac de păr străpunse.
De departe cea mai crudă
Lege, care ne constrâge,
Este că nu mai poți frânge
Frunza care ți-am fost nudă.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de rostire
Slove ancorate străin în cuvinte.
Fraze arse de sens
în creuzetul minții.
Cenușa...
Și eu...
Exilată în laguna tăcerii,
încovoiată a semn de-ntrebare,
în zadar număr puncte suspendate
în cârligul vreunei litere.
Un semn se ridică-a mirare,
țintuit între stihuri și proză.
Culeg din cuvinte,
resturi de inimă stingheră.
Le topesc
în același bizar creuzet al minții.
Funerar le îngrop,
în parodie cu măști
jumătate triste,
jumătate vesele
rămâne-amintirea...
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (iunie 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna nudă
Toamna s-a dezbrăcat de hainele ponosite,
stau într-un picior și o privesc,
mă gândesc cine o forțează,
cine o pregătește de plecare goală
de se grăbește să n-o prindă zăpada.
Lăsați să vină vânturile iernii
nimeni să nu se plângă,
e mai bine să te tăvălești în zăpadă decât în noroi.
Pentru noi viața se-mbracă gros,
hainele se schimbă odată cu gândurile,
nu uitați să treceți mai departe
fără să priviți în urmă
seduși de iluzii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre gânduri și nuditate, adresa este: