Poezii despre gânduri și particule
poezii despre gânduri și particule.
A fi
A fi nu este o poveste
Și nu e loc de afișat
A fi înseamnă an-lumină
Într-un cuvânt neterminat!
A fi e flutur de o iarbă
Un fulg din plopul vânturat,
Când lacrima prelinsă parcă
E sărutată de-un oftat!
A fi sunt eu și poți fi tu
Când ai doar gânduri diafane;
Particula de la zenitul
Neinventatelor piane!
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebări
Mă întreb deseori:
Dacă lutul trupesc va deveni cenușă
Și se va risipi în neant,
Se vor mai întâlni oare
Particulele, clipele-fluturi
Ce au îmbrățișat moartea
Dându-se pe sine universului?!
Și dacă da, va mai fi posibilă nașterea unei sosii
Ce va continua cursul gândirii
Și al sentimentelor
Celei născute întâi?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sinergie
a scrie despre pădure
când tu ești asemeni vântului
ca și cum ai invoca ploaia
la moara secată
dai viață gândurilor
împleticit în ignoranță, pretenții egoiste
îți colorează așteptările,
esti convins că aerul
îți aparține,
în jurul tău repetițiile prind imaginea cuvintelor
ca pe niște cocarde în pieptul lat
te las sa desfaci realitatea în particule.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trezire
privești dimineața cum tremură
într-un bob de rouă adormit
o păpădie smulsă din inima câmpului
îmi sărută febril pleoapa încă străpunsă
de rădăcinile orfice
și totul trece ca într-o splendoare crudă a zborului
prevestind topirea păsărilor cu aripi de sare
în gândul ierbii aștept închegat
lumina laxativă
să se dezlănțuie
tăindu-mi somnul rotund
în două particule de trezire
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petec de gri
Cerul este un petec de gri,
Cu atomi îngrămădiți unul într-altul,
Atât de îngrămădiți încât
S-au revărsat în sufletul meu,
Desenând nudul singurătății.
Și plouă în mine particule de lacrimă
Și în labirintul tăcerii sunt doar eu.
Ecoul singurătății doare,
Flutură ca un doliu de gri.
Nopțile sunt pustii...
Matelotul gândurilor
Aruncă visele peste bord...
Bate un clopot ritmul
În balansul valurilor
Atac de cord.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă scurg prin propria-mi clepsidră...
Mă scurg prin propria-mi clepsidră
Și sunt total neputincios,
E clar că soarta este-o hidră,
Iar timpul prea alunecos.
Mă scurg prin propria-mi clepsidră
Și nu știu când va fi întoarsă,
Un gând adesea mă frământă,
Că nu primim a doua șansă.
Mă scurg prin propria-mi clepsidră,
Crezând că nu-i decât un vis,
Dar e realitate pură,
Pământul nefiind paradis.
Mă scurg prin propria-mi clepsidră,
Particulă, iubire, vers,
Doar gândul pur o să-mi rămână,
Pe undeva, prin Univers.
[...] Citește tot
poezie de Lucian Santa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clinicianul
Clinicianul suleului meu
Suferă de depresie.
S-a imaginat îmbrăcat în hainele-celule
Ce îmi căptușesc gândurile.
Ddedublarea l-a costat scump.
Acum ne ținem de mână
Și testăm efectul placebo
O experiență non-invazivă,
Dar cu efecte miraculoase.
Devenim, în urma unui proces de detoxifiere umană,
Celula de A. D. N.
Particulă a unui nou univers.
Lumea e în regres,
Dar va veni vremea schimbării,
Când ne vom înălța din spatele zidurilor de gheață
Și vom da întâietate nebunilor.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E=mc2!?
Merg pe șoseaua unui neuron
-așa-i zic eu, la prelungirea de axon-
să mă explic cu mult mai multă ușurință;
mă simt ieșit din minți... viteza... nu e cu putință...
Înseamnă că-s un geniu, n-am știut,
că posed tot misterul... S-a făcut,
sunt posesorul Nobel d-un experiment ascuns;
dispun de proba că viteza de lumină nu-i de-ajuns;
... Cum poate gându-mi să s-inducă în realitate;
să mișc, când nici pe gând nu-l am o posibilitate?...
Să fiu instantaneu, fapt, gândului ales?...
Sunt însumi gândul faptei timpului purces!?!
M-am hotărât -pot să teleportez pe bucățele
particule ce-am doar fotoni nestinși, de la candele
din miliardele de morți ale planetei, dinainte de microbi-
s-ajung, cu atâta energie în Univers de-anaerobi!...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ADN-ul iubirii
Iubirea e diamantul
cel mai de preț
al sufletelor noastre rătăcite
pe un drum
fără început și fără sfârșit...
un giuvaer de
sentimente puternice
neșlefuite de nici un maestru,
înfiripate fără știrea
celor direct implicați,
ce schimbă-n tăcere
impresii și gânduri
de nimeni rostite,
dar de toți știute...
nisip mișcător
în clepsidra vieții,
cu fiecare particulă
ce cade în neant,
formând spirala ADN
moleculă a vieții,
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Particulă
Sunt pulsul zilnic; de pârâu ce pleacă din izvor
Prin capilare fine, cu-nceput în picuri de celule
Dintr-un imens întreg, divers, compus din molecule...
Aflat pe un traseu codificat, cursiv-lănțuitor.
Gânduri mi-adun din filamente-n vârf de ac
-Răspunzător pe unde trec, nedeversând de maluri-
Sunt un torent nestăvilit, printre pulsații-n valuri;
Caverne de alveole și circumvoluții, am vieții leac.
Talaz mi-e diafragma, pompez sânge peste țărmuri,
Pășesc, tentacule, le-ntind la cer, să cer, s-ajung sfârșit
-Am Hubble lupe-n terminale dintr-un hard nemărginit-
Sunt Universul din mojarul infinit, un mix de cărnuri.
Sunt nano diferența d-existentul de-o secundă
-Știut mi-adun sudori, din tomuri pluviale, în oceane-
Sunt gândul exploziv ce se prăvale piroclastic din vulcane;
Infimul eu, încerc să scap de la dezastru, bula albastră, o muribundă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre gânduri și particule, adresa este: