Poezii despre glezne și lumină
poezii despre glezne și lumină.
Contemplație
Era o podgorie, poate un han,
Era și o hrubă acolo cu vin.
Scobită-n adânc, cu trepte-n declin,
Era o podgorie, poate un han.
Și poate visam, dar cred că priveam
Două glezne-n adânc, două albe chemări;
Și-un cântec de fată-n adânc auzeam
Și plânsetul vinului curs în căldări.
Afară era o căldură de iad
Și-o muzic-a iadului - scripci și pocale.
Acolo-n răcorile beznei
Luminile gleznelor albe și pale.
Plânsetul vinului, cântecul fetei,
Unde venite de jos,
Și gleznele-i albe și gleznele,
Sâmburi de vid luminos.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când lumina grăiește
Nu mai știu cum arăt în carne și oase
De când mă miruie splendoarea ta în atrii și gleznă
Nu mai văd chipul meu, de când pielițele-i luminoase
Au orbit totul în jur, subliniez apăsat, corola-mi de beznă.
O, vino iar Lumină! La suprafața-mi vie
Căci îmi zâmbește el și-mi este de-al negurii clar
Trece cu mâna frunte și mă învie iar
Minune-n fir de praf, prin nopțile-mi întunecoase, far!
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rimel de flori de tei
Geana rimelata cu roua
a diminetii,
O raza de lumina patrunsa
prin efractie,
Gandul meu moale si pufos.
Patul plin de firimiturile
dragostei,
Glezna patata de sarutul
buzelor tale,
Peretii improscati cu vise
neterminate.
Emotii de seara cristalizate
atipic,
Parfumul fierbinte, tulburator
de flori de tei.
Toate acestea imi amintesc
de tine
de mine
de noi
De noaptea ce-abia a trecut.
poezie de Codrina Verdes
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ocean de verde
Oceanul de verde ne-a inundat sufletul...
Au înmugurit sentiimente
Și flori colorează fiecare clipă
A vieții cu nume de primăvară.
Lumina a despicat cerul
Și fereastra stelelor, aurită,
A țesut argint la tâmplele universului.
Fluturi desenează linii frânte
Și păsări scormonesc
În clopotul timpului
Taina versului.
O nouă primăvară aleargă prin văi,
Cu gleznele inundate de mărgele de rouă.
E primăvară!
E primăvară iar!
Deschideți ferestrele inimii
Să vă bucurați de acest miracol.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul în sus
Și drumul se arată drept în sus,
Ca un perete care ține cerul
Să nu-și încurce oile oierul
Când nici lumini și nici alți oameni nu-s.
Rostogolite vietăți de foc
Aprind sub tălpi zgârieturi de piatră
Doar, la Albac, un câine rău mai latră
Și liniștea se-așează-ncet la loc.
Deasupra, dedesubt, nimic, nimic
E numai drum nesăturat de sine,
Și o căruță dinspre munte vine
Cu caii mari și căruțașul mic!
M-agăt de iarba care dă în spic
Și o furnică gleznele îmi ține.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numește tu
numește tu altfel pustiul și graiul uscat,
plecarea neoprită de nimeni,
păcatul cumințit în spectru stelar,
cuvintele fără cuvinte.
fisurile cu arome vechi trimit săgeți de gheață,
din tei cad picuri ruginii,
umbra cu vârf de lumină galopează spre infinit
pe-o cale paralelă.
o margine se trasează amețită
între ieri și azi, spre capătul lumii albastre.
mă-nchid în miezul tăcerilor
cu jumătatea mea de trup reală
sub fragmente rupte din lumina
condensată pe gleznele nopții.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zburam legați
zburam legați dar nu de gleznă
spre un mister necunoscut
din care parcă ne-m născut
în niște secole de beznă
lăsam în urmă lumi și astre
neprinse-n nici un catalog
și timpul chiar părea olog
în perimetrul de dezastre
vedeam în toate-un început
ca un ferment de viață nouă
de toate lucururile nouă
ni se părea că ne-am umplut
planete noi și constelații
se-nfiripau din câte-un nimb
strălucitor pe care-și plimb'
secolele filiații
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revelații luminoase
fluxul creației e consfințit de stele
din univers poetic principii se nasc
la baza luminii pe ample rețele
versuri sangvine în inimă renasc.
e minunat să fiu dependentă de lumină
iluminarea pură este dorința mea
sunt legată de cer ca o sibilină
plină de speranțe că am și eu o stea.
azi foamea de lumină e virală
nu pot trăi în întuneric beznă
iubirea mă înalță pe albastră spirală
extazul urcă și coboară de la gleznă.
revelații luminoase din ceruri revin
îmi spun că iluminismul este dar divin.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stăteam culcat azi-noapte...
Stăteam culcat azi-noapte lângă-o evreică slută
- Două cadavre-alături ca-ntr-un sicriu zăcând -
Și trupul ce se vinde mi-a deșteptat în gând
O tristă frumusețe pe care-o simt pierdută.
Întrezăream aievea fireasca-i semeție,
Privirea care-n suflet adânc m-a săgetat,
Și-aromitoarea boltă a părului buclat,
A cărei amintire iubirea mi-o reînvie.
Dezvăluind comoara de-ascunse dezmierdări,
Cu patimă aprinsă și-n lungi îmbrățișări,
Tot trupul ți-aș cuprinde, din creștet pân-la glezne,
Dacă-ntr-o seară plânsul, ce ți l-aș smulge lesne,
Ar adumbri o clipă, sălbatică regină,
A ochilor tăi rece și splendidă lumină.
sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Al. Hodoș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pașii tăi
din glezna ta răsare codrul,
din ochii tăi nemărginitul,
din sânii tăi răsare dorul,
din inimă răsare mitul.
pasul tău e printre ierburi
un șarpesc dor legănat,
pasul tău de domnișoară,
ce se lasă greu vânat.
trupul tău de argint viu
pare-o aură cerească,
l-aș fura pe-un bidiviu
în caleașcă împăratească.
din văzduh îți fur privirea,
ochii cu lumina lor
și cu ei nemărginirea
și-aș fugi cu tine-n zbor...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (18 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre glezne și lumină, adresa este: