gramatică şi greşeli

Etc

Iubita mea dezarticulată perpendiculară, splina ta e maşină de cusut nori glasuri sunt deflaţia monetară Berlin face policeman la dreapta
Stele gri fluieră identic greşelilor de gramatică pasul tău marchează 300 yards în aerodrom la five-o'clock sandwich îţi oferă nervii de fosfor iată becurile cu mănuşi de la tâmple diagonal în vestă îmi port creierul mic ca o lampă sau un ceasornic omega prin music-hall am dansat în eprubetă albastru fenomenal salcâmii au jucat poker
în pieţe forduri stau cu mâinile în buzunar Edy îţi port sufletul prins în pioneze Luna-Park vântul e de trei săptămâni someur T. S. F. a şters cerul cu sârma de parquet

poezie clasică de Stephan Roll
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspuns

Dacă Dumnezeu ar vorbi odată cu mine,
Cred că i-aş găsi multe defecte:
Mi s-ar părea puţin răguşit,
Puţin bâlbâit,
Puţin.
Ar face şi greşeli gramaticale.
Când s-ar înscrie la cuvânt,
Cuvântul nu şi-ar găsi cuvintele.
Doamne, du-te acasă!
Când vorbeşti numai cu tine,
Ţii cel mai frumos discurs,
Ai cea mai frumoasă voce
Şi toate atributele.
Iar pentru că taci mereu,
Meriţi cu prisosinţă
Titulatura de Cuvânt.
Nefăcând ceva, nespunând ceva,
Eşti fericit: nu-ţi este niciodată dor
De tine.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Etc

Iubita mea dezarticulată perpendiculară
splina ta e maşină de cusut nori
glasuri sunt deflaţie monetară
Berlin face policeman la dreapta

Stele gri fluieră identic greşelilor de gramatică
pasul tău marchează 300 yards în aerodrom
la five-o'clock sandwich îţi ofer nervii de fosfor
iată becurile cu mănuşi de lac la tâmple

diagonal în vestă îmi port creierul mic
ca o lampă sau ceasornic Omega
prin music-hall am dansat în eprubetă albastru
fenomenal salcâmii au jucat pocker

în pieţe Forduri stau cu mâinile în buzunar
Edy îţi port sufletul prins cu piuneze
Luna-Park vântul e de 3 săptămâni şomer
T. S. F. a şters cerul cu sârmă de parchet.

poezie de Stephan Roll din Integral
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armă fumegând

Ea mă sărută electronic
prin e-mailuri, dar săruturile-s tot mortale
Mă îmbrăţişează cu adjective drăgăstoase
şi cu prepoziţii plasate aiurea
Mă leagă cu propriile mele
greşeli gramaticale şi litere lipsă
Îmi caută punctele vulnerable şi le găseşte foarte uşor...
Exact ca un copoi
mi-a adulmecat mirosul
sau cum ar fi făcut un bun cercetaş
ea mi-a luat urma caldă încă

Ochiul de detectiv al acestei femei este bun
m-a scos din ascunziş
ca pe o o prepeliţă-n zbor spectral
dar n-a apăsat niciodată pe trăgaci...

Tot ce mi-am fi dorit vreodată cu adevărat
a fost să fiu prezentat în palmaresul ei
ca un trofeu...

[...] Citeşte tot

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ana Comnena

În prologul Alexiadei,*
Ana Comnena îşi deplânge soarta de văduvă.

Sufletul ei e ameţitt. "Şi râuri
de lacrimi," spune ea "îmi umplu
ochii... Vai de valurile" din viaţa ei,
"vai de-atâta revoltă." Durerea o arde
"până la oase, până la măduvă şi până la sfâşierea sufletului."

Dar se pare că altul e adevărul, această femeie ambiţioasă
a avut o singură mare durere;
grecoaica trufaşă a avut doar o dorinţă pătimaşă
(deşi ea nu va recunoaşte asta) pe care n-a reuşit,
în ciuda tuturor dexterităţilor ei, să şi-o îndeplinească,
aceea de-a ajunge Împărăteasă; împărăţia i-a fost luată
aproape din mână de insolentul Ioan.

* Alexiada – valoroasă operă istorică scrisă de Ana Comnena, 1083 – 1153, una din personalităţile absolut de marcă ale secolului al XII lea, fiica împăratului bizantin Alexios Comnen.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coloane iritate

Sunt oameni plini de râvnă fără miză
Ei zic că au coloana verticală
Că pe aici, pe Facebook, e nasoală
Când iei un text banal, te bagă-n priză!

Nu stau să şi gândească, ce e textul
Cu pricina, e proză, poezie,
Că dacă nu, e pură nerozie
Să verse sânge, că aşa-i pretextul...

Am luat un text, o lecţie de scris,
Gramatică, mai clar, asta mi-e crima
Şi vin în faţa voastră şi cu rima
Să recunosc: frate, sunt un proscris!

N-am indicat cine e autorul
Nu fac pe detectivul să descopăr
Cine-a postat-o şi acuma supăr
Pe fanii lui, de-aici e tot umorul!

[...] Citeşte tot

pamflet de Petrică Conceatu din Volum în lucru- "Riposte pentru toţi" (24 martie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupta cu prostia

Nu-mi mai suport contemporanii
Sunt primitivi şi egoişti
Nici nu le mai vorbesc, cu anii
Eu sunt solist – ei sunt corişti.

Eu am un ideal în viaţă
Foc viu, ce arde-n sanctuar
Nu sunt egal cu o paiaţă
Care trăieşte în zadar.

Mă uit la forfota aceasta
De trepăduşi şi de pigmei
Ah, Doamne, de ce-mi dai năpasta
Să-mpart acelaşi timp cu ei?

Prostia lor mă doare fizic
Fac palpitaţii, mă sufoc
Tuşesc mai rău decât un ftizic
Când proştii ies pe primul loc.

[...] Citeşte tot

pamflet de Corneliu Vadim Tudor (16 iulie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greşelile gramaticale

În convorbirile uzuale,
Programate sau întâmplătoare,
Din necunoaşteri, ironii,
Se nasc "Perlele hazlii",
Transportul public, un renume,
Călătorii mai fac glume,
În ziua când este înghesuială,
Glumeţii nu mai au sfială,
Opreşte domnul vatman tramvaiul
Ca să vedem care-i baiul:
La uşă, ţinându-se de-o bară
"Şade un om prost pe scară"...
La staţia din centru, bucuros,
Am coborât din tramvai jos,
Pornind încet pe străzile vecine,
Cunoscute foarte bine,
Se plimbă zilnic domni şi dame,
La prăvălii găsim reclame,
Care încearcă să ne îmbie,
Mi-au atras atenţia şi mie...

[...] Citeşte tot

pamflet de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greşind în compania altora

Motto: "Dacă am greşit, am greşit în companie cu Abraham Lincoln" – Theodore Roosevelt

Dacă înşir rime oarbe sau care sună anacronic,
Dacă scriu ameţit de-al drogului sirop
Şi-astfel poezia respiră-aritmic, cacofonic,
Păcătuiesc, dar împreună cu-Alexander Pope.

Dacă gramatica mea o mai ia pe arătură,
Şi limbii engleze i se mai rupe pe la tivuri câte-un fir,
Am un alibi care mă scuză cu-asupra de măsură:
Asta i se întâmpla şi bardului din Avon, Shakespeare.

Când, nu rareori, la strugurele din sticlă
Poftesc, uitând ispitei să-i trag frâna,
Recunosc, cârtitori pizmăreţi, că, la o adică,
Greşesc, dar oare-alături de Burns nu-mi dă mâna?!

Dacă din când în când oftez "Vei fi a mea! "
Pe nevasta altuia tânjind s-o văd fără jupon,
Amintiţi-vă, a învins şi pe-alţii dragostea –

[...] Citeşte tot

poezie de Franklin P. Adams, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţie de istorie

Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram
Că sunt Om, că am o Ţară şi o Limbă şi un Neam
Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri moşii mei
Că din ei răsare pâinea şi prin mine trăiesc ei
Valuri tulburi de uitare peste morţii mei se-aşează
Limba nu ne mai e limbă, ţara nu mai este trează
Azi ne-nvaţă imbecilii intereselor perfide
Cum să ne uităm eroii şi să venerăm partide
Cum să cântărim istoria şi s-o vindem pe bucăţi
Cum să facem Mall-uri, vile, scoţând piatra din cetăţi
Pe Vlad Ţepeş cum să-l facem personaj de film de groază
Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează
Ne învaţă idioţii că Bălcescu a fost laş
Si că Decebal batrânul a fost un sinucigaş
Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii
Nesimţiţi cât să-şi permită a ne ponegri eroii?
Nişte dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate
Si ni le aruncă-n faţă ca pe legi adevărate
Bieţi defăimători de stirpe, lacomi si periculoşi
Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămoşi?

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Pietreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!