Poezii despre gramatică și suflet
poezii despre gramatică și suflet.
Etc
Iubita mea dezarticulată perpendiculară, splina ta e mașină de cusut nori glasuri sunt deflația monetară Berlin face policeman la dreapta
Stele gri fluieră identic greșelilor de gramatică pasul tău marchează 300 yards în aerodrom la five-o'clock sandwich îți oferă nervii de fosfor iată becurile cu mănuși de la tâmple diagonal în vestă îmi port creierul mic ca o lampă sau un ceasornic omega prin music-hall am dansat în eprubetă albastru fenomenal salcâmii au jucat poker
în piețe forduri stau cu mâinile în buzunar Edy îți port sufletul prins în pioneze Luna-Park vântul e de trei săptămâni someur T. S. F. a șters cerul cu sârma de parquet
poezie clasică de Stephan Roll
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Subțierea sensului într-o minte spartă
subțierea sensului într-o minte spartă, un bloc de marmură murmură hamartia
aroganța când îl umple pe muritor
cu povești despre fum.
realitate ca refugiu
pentru fantasme.
clapele orgii
spasmul celui învins
lut în ghearele celui ce învinge
cu sângele ploaie deasupra capului
curgere tragică a vârfului către rădăcină
când eroica naștere descrește în împuținare
în loc de a țâșni.
subțierea sensului într-o minte spartă
un bloc de marmură murmură
hamartia
condensarea norului de filosofie
în picături de gramatică a firii
[...] Citește tot
poezie de Angela Furtună din Pelerinul din Aqualung (27 septembrie 2008)
Adăugat de Angela Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ana Comnena
În prologul Alexiadei,*
Ana Comnena își deplânge soarta de văduvă.
Sufletul ei e amețitt. "Și râuri
de lacrimi," spune ea "îmi umplu
ochii... Vai de valurile" din viața ei,
"vai de-atâta revoltă." Durerea o arde
"până la oase, până la măduvă și până la sfâșierea sufletului."
Dar se pare că altul e adevărul, această femeie ambițioasă
a avut o singură mare durere;
grecoaica trufașă a avut doar o dorință pătimașă
(deși ea nu va recunoaște asta) pe care n-a reușit,
în ciuda tuturor dexterităților ei, să și-o îndeplinească,
aceea de-a ajunge Împărăteasă; împărăția i-a fost luată
aproape din mână de insolentul Ioan.
* Alexiada valoroasă operă istorică scrisă de Ana Comnena, 1083 1153, una din personalitățile absolut de marcă ale secolului al XII lea, fiica împăratului bizantin Alexios Comnen.
[...] Citește tot
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iata cum
așa mi-au ieșit toate ispitele-n cale
noaptea
adâncite amarnice
creaturile astea murmură pași
la noi în parterul sărac în vorbe
otrăvurile petrec așternutul cu zorii zilei
închis
nu-ți mai pune capul în poala mea
nu te mai stafidi sperând că șoaptele mestecă
nuștiuce înțelesuri
că totul e simplu când se verifică
vântul
să nu-ți intre prea mult
în suflet
apoi
chiar îmi place cum te uiți la mine
[...] Citește tot
poezie de Roxana Adina Stroilescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Risipitor de sine...
Sunt acel teoretician a fericirii
a cărui teorie folosește lumii
și nicidecum mie...
Poezia mea e o terapeutică pură
pentru alții, nu și pentru neantul
din inima mea.
Prin ea, am eliberat oamenii
de frica de moarte și de viață,
iar pe domnișoare
de tulburările sufletului,
de stupiditate, de resemnare,
de prejudecățile virginității și
de prăpastia necunoașterii gramaticii
limbii române...
Sunt un risipitor de sine
înduioșat de soarta aproapelui
și departelui meu...
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetei
Ce fel de luptătoare ești
Tu, zână care scrii povești,
De ce nu-ți faci din slovă scut
Împodobit cu-al meu sărut
Și platoșă din vis sublim,
Când lumea vrea să suferim?
Nu suntem, vremii, cumpărați,
Doar muritori și talentați
Și diferiți în versul dulce
Și Luna poartă-a noastră cruce,
Cum ai putea să mai renunți
La Muzele cu lumânări de nunți?
N-avem ce s-ar fi cuvenit,
Un cuib de cuc, cu glas dogit,
Din toate câte ne-am dorit
Cu vraja care ne-a ursit,
Dar ne-am făcut, în Cer, cetate
Din visuri de eternitate.
[...] Citește tot
poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Etc
Iubita mea dezarticulată perpendiculară
splina ta e mașină de cusut nori
glasuri sunt deflație monetară
Berlin face policeman la dreapta
Stele gri fluieră identic greșelilor de gramatică
pasul tău marchează 300 yards în aerodrom
la five-o'clock sandwich îți ofer nervii de fosfor
iată becurile cu mănuși de lac la tâmple
diagonal în vestă îmi port creierul mic
ca o lampă sau ceasornic Omega
prin music-hall am dansat în eprubetă albastru
fenomenal salcâmii au jucat pocker
în piețe Forduri stau cu mâinile în buzunar
Edy îți port sufletul prins cu piuneze
Luna-Park vântul e de 3 săptămâni șomer
T. S. F. a șters cerul cu sârmă de parchet.
poezie de Stephan Roll din Integral
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre gramatică și suflet, adresa este: