Poezii despre gramatică și vorbire
poezii despre gramatică și vorbire.
Papagalul (aviz premierului Vasilica Dăncilă, de la PSD)
Păsărică ce vorbește
Mult mai bine românește,
Mai corect gramatical
Ca Dăncilă personal.
pamflet de George Budoi din Acești Agramați care ne conduc (10 octombrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
De mii de ani aceleași
De mii de ani aceleași,
Înfipte-n locul lor,
Stau stelele pe boltă
Privindu-ne cu dor.
Vorbesc o limbă rară,
Frumoasă și bogată,
Ce nu pot filologii
S-o-nvețe niciodată.
Dar eu am învățat-o
Și n-o mai pot uita,
Gramatica, iubito,
Mi-a fost făptura ta.
poezie celebră de Heinrich Heine din Poezii: Călătorie în Harz (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspuns
Dacă Dumnezeu ar vorbi odată cu mine,
Cred că i-aș găsi multe defecte:
Mi s-ar părea puțin răgușit,
Puțin bâlbâit,
Puțin.
Ar face și greșeli gramaticale.
Când s-ar înscrie la cuvânt,
Cuvântul nu și-ar găsi cuvintele.
Doamne, du-te acasă!
Când vorbești numai cu tine,
Ții cel mai frumos discurs,
Ai cea mai frumoasă voce
Și toate atributele.
Iar pentru că taci mereu,
Meriți cu prisosință
Titulatura de Cuvânt.
Nefăcând ceva, nespunând ceva,
Ești fericit: nu-ți este niciodată dor
De tine.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca un puzzle 2
sunt zile în care cu greu te recunoști
întorci privirea și prezentul este atât de departe...
ce vor ceilalți? ce tot vor? cu tine vorbesc?
și ce simplu ar fi să te poți aduna
cu un simplu gest igienic
cu o banală corectură intensitate-luminozitate'
cu un retuș / cu un lavaj...
! dar nu-nu, nici tristețea / nici singurătățile nu ies la spălat!
puzzle-ul se rezolvă spontan / aproape intuitiv
dintr-un instinct al vieții
din voința oarbă de a continua
ca de veșmântul perfect te lași invadat de iubire
și crezi până când nu mai rămâne nimic
din anosta inchiziție gramaticală:
în loc să înveți concordanța temporală
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupta cu prostia
Nu-mi mai suport contemporanii
Sunt primitivi și egoiști
Nici nu le mai vorbesc, cu anii
Eu sunt solist ei sunt coriști.
Eu am un ideal în viață
Foc viu, ce arde-n sanctuar
Nu sunt egal cu o paiață
Care trăiește în zadar.
Mă uit la forfota aceasta
De trepăduși și de pigmei
Ah, Doamne, de ce-mi dai năpasta
Să-mpart același timp cu ei?
Prostia lor mă doare fizic
Fac palpitații, mă sufoc
Tușesc mai rău decât un ftizic
Când proștii ies pe primul loc.
[...] Citește tot
pamflet de Corneliu Vadim Tudor (16 iulie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
În țara lui Mură-n Gură
În țara lui Mură-n Gură,
Totu-mi este pe măsură.
Când mă scol de dimineață,
Nu la șapte, ci la zece,
Vine-o tavă cu dulceață
Și-un pahar cu apă rece.
Și dulceața zice: ia-mă!
Și paharul zice: bea-mă!
Ia-mă! Bea-mă!
Ușor de zis!
Însă gura s-o deschizi,
Nu-i deloc așa ușor!
- Ajutor! Ajutor!
Lingurița, grijulie,
Îmi deschide gura mie.
Ei, așa mai merge, zic,
Dacă mă ajuți un pic!
Dar e timpul să fac baie!
[...] Citește tot
poezie satirică de Nina Cassian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Greșind în compania altora
Motto: "Dacă am greșit, am greșit în companie cu Abraham Lincoln" Theodore Roosevelt
Dacă înșir rime oarbe sau care sună anacronic,
Dacă scriu amețit de-al drogului sirop
Și-astfel poezia respiră-aritmic, cacofonic,
Păcătuiesc, dar împreună cu-Alexander Pope.
Dacă gramatica mea o mai ia pe arătură,
Și limbii engleze i se mai rupe pe la tivuri câte-un fir,
Am un alibi care mă scuză cu-asupra de măsură:
Asta i se întâmpla și bardului din Avon, Shakespeare.
Când, nu rareori, la strugurele din sticlă
Poftesc, uitând ispitei să-i trag frâna,
Recunosc, cârtitori pizmăreți, că, la o adică,
Greșesc, dar oare-alături de Burns nu-mi dă mâna?!
Dacă din când în când oftez "Vei fi a mea! "
Pe nevasta altuia tânjind s-o văd fără jupon,
Amintiți-vă, a învins și pe-alții dragostea
[...] Citește tot
poezie de Franklin P. Adams, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iurie Osoianu: Dar undeva acolo sus s-a hotărât Să fiu poet...
Vă las pe dumneavoastră, dragă echipă și dragi consumatori de CITATEPEDIA
să trageți concluziile, amintindu-vă faptul că pentru aceasă limbă (românească) au murit oameni, că nu e permis așa ceva pe un site cultural. Nu e permis ca printre numele sonore (deja branduri) ale culturii universale să existe așa ceva. Nu am nimic personal cu nimeni - parol...
Mulțumesc pentru înțelegere, pentru răbdarea de a citi "creațiile jeniale și jenante" semnate de genialul poet al timpurilor noastre, Iurie Osoianu (5871 de voturi la 532 de citate), care cu atâta nonșalanță - își promovează tâmpeniile. Repet: n-am nimic cu omul menționat mai sus, dar cred că este infectat cu CoronaPoetika - vorbesc și eu așa ca opinia publică.
Scrierea incorectă, agramată, și excesiv de proastă din toate punctele de vedere, îmi dă dreptul să iau atitudine... Nu sunt un străjer al limbii române, dar respect memoria celor care s-au jertfit în numele neatârnarii neamului.
Mulțumesc și iertare dacă am pricinuit deranj.
Versuri de citit când ai mort în casă.
Spicuiri, câcâieli și canonizările limbii în creația lui Iurie Osoianu,
în care gramatica este desființată.
Țara cu popor în begenie...
... eu am venit la tine să mă-mbăt
cu apă rece și cu chioară taină
să răsturnăm o lume de omăt
cu tine-n doi și ambii fără haină
... independența noastră-i ca o ghicitoare -
eliberarea eliberării de eliberare...
eliberarea eliberării de eliberare
în ochi ce stă pacifică... cătoare (căcătoare cu aspect de ghicitoare)
... și iată-mă aguns la orizonturi
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grodek
Seara-n tomnatice păduri răsună
Armele morții, întinsurile aurii
Și-albastrele lacuri, deasupra soarele
Sumbru se rostogolește; cuprinde noaptea
Muribunzilor luptători, sălbaticele plânsete
Ale gurilor zdrobite.
Dar liniștea-n adâncul văilor adună
Nori roșii în care mânios Dumnezeu sălășluiește
Ce sângele sie-și vărsă, a lunii răcoare;
Toate drumurile sfârșesc în neagră descompunere.
Sub ramurile aurii ale nopții și ale stelelor
Se clatină a umbrei Soră prin tăcuta dumbravă
Spre a saluta fantomele eroilor, capetele sângerânde;
Încet răsună prin trestii întunecatele flautele toamnei.
O mândru doliu! Voi de minereu altare
Flacăra fierbinte a duhului hrănește astăzi o cumplită durere,
Nenăscuții nepoți.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre gramatică și vorbire, adresa este: