gură şi urechi

* * *

La poet:
Urechea vorbeşte
Gura ascultă
Inteligenţa, luciditatea sunt
acelea care produc şi visează;
Somnul e acela care vede limpede;
Imaginea şi fantasmele sunt
acelea care privesc;
Lipsa şi lacuna sunt acelea
care creează.

poezie celebră de Paul Valery
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ireal

gura stramba de atata ura
urechile surde de atata tacere
ochii secati de lacrimile ce au curs
sufletul mort si inima franta

nimeni nu poate descrie
setimentul dezamagirii.

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate cele cinci simţuri

Ochii mei sunt însetaţi de ochii ei;
Urechile mele sunt însetate de glasul ei;
Nasul meu e însetat de mireasma ei;
Gura mea e însetată de dulceaţa gurii ei;
Trupul meu e însetat de trupul ei.

poezie de George Budoi din Poezii (23 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cauza ta

Vocea ta m-a ars,
Şi mă gândesc ce mi se întămpla
Dacă vorbeai cu gura la urechea mea,
Şi mă sărutai,
Probabil urechile dispăreau
Să-ţi facă loc prin tot corpul,
Nici gâtul meu nu mai avea rost
Dispărea cu totul,
Un cap vrăjit nu-l mai suporta
Nici mâini, nici picioare
Ce-a mai rămas?
Talpa!?
Dispărea şi ea la tonul vocii tale.
Eram dat dispărut
Ziarele urlau că nu mai are cine să ţină capul,
Eram în plin scandal
Din cauza vocii tale.

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (8 aprilie 2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina ochilor de-mi stingi...

Lumina ochilor de-mi stingi: te pot vedea
urechile de mi le-astupi: te-aud în mine,
fără picioare pot merge către tine,
şi fără gură, te pot implora.
Frânge-mi braţele, te pot cuprinde
cu inima ca şi c-o mână,
opreşte-mi inima şi creieru-mi va bate,
iar de-mi arunci în creier foc,
pe sânge te-oi purta mereu.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Plin de smerenie,
îmi şopteşti la ureche
că raiul e gata să curgă
prin toate vertebrele noastre,
lăsând timpul
să se afunde
într-o gură de clopot
ce n-a mai bătut de o mie de ani.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abecedar

Ziua sfârşeşte în ochii tăi.
Ziua izvorăşte din ochii tăi.
Apa izvorăşte din gura ta.
Florile seamănă cu gingiile tale.
Aerul e tânăr în glasul tău.
primăvara vine din rochia ta.
Păsările le-ai făcut cu mâinile tale.
Umbra se ascunde în unghiul trupului tău.
Lacrimile sunt lumini pentru urechea ta.
Râsul e un cântec pentru dinţii tăi.
Seara e o vrajă a părului tău.
Somnul e o clipă din sânul tău.

poezie clasică de Ion Vinea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădina

La Grădina Fiziologică
un ochi de stepă a născut un pui de tibie.
O cireadă de mâini asistă
la naştere.
Urechile de peşteră latră
Nasul acvilin pufăie...
Degetele pasc!
Gurile rele stau întinse la umbră...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cu un greier la ureche
ţi-am suflat în ţipătură
gură-n gură
nepereche
una-n două
o făptură!
Şi noroci prin nori
noroi
aminteau de-o strigătură
gură-n gură
numai noi
nepereche legătură...
Crescătură!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urechile şi nodul cravatei (fabulă)

Urechea dreaptă,
Înţeleaptă,
Acuza pe nătânga,
De stânga,
Care pentru o frişcă
Mişcă...
Nodul cravatei,
Cu mâna la tâmplă,
Simţind ce se întâmplă,
Şi cunoscându-le legătura,
Se abţinu şi-şi ţinu gura!

Morală.
Adesea două paralele
Se tem de întretăiere,
... Între ele!

fabulă de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!