handicap şi prostie

Prostie

Cred că prostia-i sfântă
că duduie-n biserici,
'n mulţimi ce nu cuvântă
se prosternând la clerici...

... dar e şi-n şcoli, duium,
ce-au devenit ghetouri
cu plata în uium,
la scos multe... zerouri...

... a devenit criteriu;
că prostul te numeşte
nu să-i distrugi imperiu...
că el te sfătuieşte!

... şi de-ar fi doar privată,
vreo şansă poate-ar fi;
să stea handicapată
şi stearpă de copii...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie îndeobşte îmi place hârjoana, nu bătaia

De pe un balcon s-a aruncat în gol,
n-a văzut nimeni isprava,
dar nici n-a murit.
A rămas cu handicap fizic de parcă nu-l avea mintal,
dar s-a vindecat de cel mintal
şi vrea să trăiască.
Ce absurditate mai e şi asta,
nimeni nu ştie nici chiar handicapatul.

Doamne îmi zic chiar dacă grădina ta e mare
are şi buruieni cât cuprinde,
flori, unele chiar carnivore
şi tot ce ne trebuie pentru a trăi în pace,
dar pacea nu e întotdeauna de găsit.

Mie îndeobşte îmi place hârjoana, nu bătaia
celor cu minţile întunecate,
ăştia sunt nişte animale de luptă
pentru nimicul din ei
şi mereu vor să bată, ori să omoare pe cineva fără motiv,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (23 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legiferaţi bestii

La patru ace, încostumaţi
Cu zâmbetul în zeflemea,
La muncă marţi ori miercurea,
Neam de căţea, de jagardea...
În lanţ să fiţi legiferaţi!

Scrobiţi şi-n gât încravataţi,
Ţanţoşi, trecând cu leşul zilei,
În dispreţ privind poporul milei
În ţara mitei, şpăgii, pilei...
În foc pieriţi legiferaţi!

Mă jur, cu-ai mei, popor de fraţi,
Să vă blestem şi pe copii,
Să putreziţi cu toţi de vii...
Doar ochi deschişi şi sângerii
Să-i aveţi hoit... legiferaţi!

Canalii, să vă îmbuibaţi,
Vă înjur, Christosul mamei voastre,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula confruntării finale

Catârul şi prost şi mut,
De-al lui partid susţinut
La preşedinţie-n sat,
Prin minune-a câştigat
La alegeri, prima tură,
Fără-a da şi el din gură,
Ci propagandiştii săi,
Şobolani şi şerpii răi,
Care au convins tot satul
Că catârul e bărbatul
Potrivit să îi conducă
Şi nu biata matracucă,
Vaca prezidenţială,
Blondă, însă prea banală
Din partidul adversar.
Iar aceasta, în zadar
Îl tot chema la discuţii,
Conform noii Constituţii,
Ca astfel, întreg poporul
S-aleagă conducătorul,

[...] Citeşte tot

fabulă de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pi

Pianul a fost prea greu şi le-a căzut pe scări.
Binecuvântat Cel de Sus, că au ajuns de râs şi de măscări.
Picioare le-aş da în fundurile lor de handicapaţi.
Că ne-au tratat mereu pe toţi ca pe ciumaţi.
Mereu ne mint şi afirmă că sunt nevinovaţi.
Tratând cu banul public, precum cu marfa la promoţie.
Pigmentară viaţa noastră cu escrocherii, minciună şi hoţie.
Din vocabularul lor, lipsind cuvântul asumare.
Guvernarea au tratat-o jalnic, ca şi pe un episod pilot.
Când lumea a ieşit în stradă, cu mic, cu mare,
S-au revoltat, au ţipat şi au strigat "complot"
Pinocchio ar trebui să le fie emblemă de partid.
Atâta timp cât pe corupt, nu îl tratează ca pe un hemoroid.
Pierdură simpatia omului de rând.
De când lăsară o ţară sângerând.
Găsesc şi azi un sprijin în prost, sărac sau asistat.
Şi-n toţi aceia ce n-au nimic de zis sau contestat.
Că "pi" la ratat din "acea" formulă.
Le-a fost fatal şi astăzi s-au spart precum o bulă.

poezie de Romulus Rapcea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adorabilei mele soţii

Nevastă, iar te-am supărat,
năpastă de nevinovat!
Când văd că-n ochi îţi sar scântei
rămân în pană de idei,
eşti rea şi aprigă mereu,
iar vinovat rămân doar eu.
Din teama de a nu greşi
năzbâtii fac în orice zi,
nici să mă controlez nu pot,
deşi-mi dai zilnic peste bot.
Nici foame, cred, n-o să-mi mai fie,
mi-e teamă de bucătărie
şi iau poziţia de drepţi
când după uşă tu m-aştepţi,
profiţi că am un handicap
şi îmi "trosneşti" tigaia-n cap,
să dai, te rog, mai uşurel,
dar pe cocoaşă, că sunt chel!
De frică şi de spaimă zac,
mă tot întreb ce pot să fac,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deziluzionistică constatare

De unde mit că regele n-ar fi democraţie
Şi, tot proliferăm un pseudocomunism,
Purtând, făr' de virtuţi, pe braţe un populism,
Sub fals motiv de alegeri... În a proştilor beţie!

Alegerea, în sine, 'n sufragiu universal,
E-o plagă dezlânată, de n-are strict criteriu...
Cum câmp lăsat în ţarnă e grânarul ideal,
Iar hidrogen, la prost, nu-i apă... E deuteriu!?

Se îndreaptă omenirea 'nspre imbecil drept cult
Pentru egal forţat... Că-i culme handicap,
Chiar minte de-i lipseşte; îl înălţăm, ocult,
Cum şcoală nefăcută din lene, dă... Mult cap!?

Descurcăreţii hoţi sunt semn de IQ înalt.
Politica-i ruşine de ne-am ghida de etic
-Cu ţelul de subjug, cu orice preţ, pe-un alt'-...
Justiţia-i o chioară, ce vede găuri... Petic!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdere de timp

De ce vindem doar spaţiu, nu şi timp
-Negând suprema necunoaştere-a enigmei
De-un Univers ce-l dibuim cotrobăind-
Înlănţuit-mărgele de-ani lumină-n infinitul migmei.

Lipsiţi de simţuri, ce le credem top,
Neputincioşi sau doar cuprinşi de lene,
Insinuăm, la legi, doar limitări de scop
Şi ne purtăm para-deştepţi, în anateme.

Planetă, cosmos, le-mpărţim felii
Şi partajăm avari doar materialul,
Uitând dimensiunea, timpului de-a fi...
Pierdută-n lupta cu irevocabilul.

Credinţei fii, sau produşi de selecţie,
Perfectu-l renegăm pentru handicap;
Proştilor neadaptaţi, le oferim protecţie,
Discriminând normalul cap la cap!?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradoxală inerţie

Ades trăiesc
senzaţia stupidă
că mă irosesc;
tot trece timp pe lângă mine,
neprogramat,
nici cel puţin cât o omidă
să devin cocon, un fluture, albine...
Un handicapat!

Sunt ca un tâmp
infatuat,
pretins abilitat
să schimb ce-am adunat;
talent cu ştiinţă...
şi mă complac
într-o ineptă neputinţă,
stând...

... pe banii mei,
căci "time is money",

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impostura nulităţii "umane"

Avem o rasă în curs rapid de dispariţie...
E omul, tocmai el -suprem în lanţul trofic-
În pierdere de sine, împins doar de-o ambiţie
Să-şi nege naturalul... "Selecţia, e utopic!"!?

E-n contrasens naturii prostia să triumfe,
Că-i din născare urmă, sau lenea de-a învăţa,
Ori şi mai grav e-un cult; că multă, poat' să umfle,
Cum spuma de la supă şi, să triumfe ea!?

Neadaptatul nu-i doar pui de om, copil,
Nu-i minus varianta, cel îndărătnic, bleg,
Nici cel pervers, ce joacă pe slabul, inabil...
Căci protejaţi se adună-n mulţimi... ce se aleg?!

S-a inventat şcolitul, mecena şi discipoli,
Dar s-a pierdut esenţa, tot multu' a câştigat
Pronând silinţa, cultul, în semne de ridicoli...
Că sunt puţini, atipici... însemnul de ratat!?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 august 2016)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!