Poezii despre hiene și moarte
poezii despre hiene și moarte.
Menuet
Vine un copil, face o reverență
și moare.
Vin doi copii, fac o reverență
și mor.
Vin trei copii, fac o reverență
și mor.
Vin patru copii,
fac o reverență.
Vin cinci copii,
fac o reverență.
Șase vine singur.
După el vine o hienă,
după ea vine o liră.
Deodată apare Îngerul.
El mă țintește cu ochii lui ficși în ochi
în timp ce zăngăne în mâna dreaptă
o monedă.
- Cap sau pajură? mă întreabă.
- Pajură!
poezie celebră de Nichita Stănescu din Măreția frigului (romanul unui sentiment) (1972)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Vă rog fierbinte, cu sufletul pe toți,
Luptați pentru copii, pentru nepoți,
Să nu-i lăsăm hienelor din umbră,
Căci soarta este tot mai sumbră,
Să ne trezim, cât nu e prea târziu
Și România s-ajungă un sicriu.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cetatea de piatră
Sufletul
mi s-a transformat
încetul cu încetul
într-o cetate cenușie
de piatră
pe-ale cărei creneluri
hiene imaginare
sfâșie leșurile
iluziilor moarte
în lupta
cu ipocrizia
și n-am vrut
să fie așa
dar s-a întâmplat
nu știu cum
nu știu de ce
și-acum nu mai găsesc
ieșirea
din propria-mi cetate
spre calea
[...] Citește tot
poezie de Ioan Gelu Crișan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erotică în tavernă
lui Fox, regele reporterilor
Tremură de frică spanchiul D-zeu...
crepusculul se stinge
în pipa-mi cu cenușe;
ochiul tău e o daltă
sprâncena o cătușe,
așteaptă-mă invoaltă
cu un polițist sub ușe
pentru pumnalul meu
Îți voi prinde leii
ca agrafe
pe un gât de căprioară;
leii-paraleii
hiene și girafe
îți voi aduce în vis
pentru întâia oară
ca pe saltimbancii mei
[...] Citește tot
poezie clasică de Stephan Roll din Poeme în aer liber (1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conserve de lacrimi
Nevolnicia voastră fără leac
Pune cuie la al tării, catafalc...
Și de as putea să le scot-nroșite
Să le bat cântând-n palme nemuncite
Să simțiți mârsavilor lacrimile
Ce ard priviri-n conserve de azile
Ce sunt călcate-n zările străine..
Să vă lăfăiți-nsângerate hiene
Cu oratoriile de icre negre
Scuipate-n lacrimi cu nesimțire...
In congrese cu Iude și curtezane
Ajunse pentru prostime icoane
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa-i țara...
Când te-ntorci sleit de muncă
Înspre mica bătătură,
Te trezești lovit hoțește,
Sufletu-ți iese pe gură.
Te rostogolesc hoitarii
Să-ți golească buzunarul,
Alții vin să dijmuiască
Toți urmașii cu altarul.
Unii merg în față, cântă;
Alții merg în spate, plâng;
Numai tu-n coșciug rămâi
Stană rece, os nătâng.
Așa este și cu țara,
Hienele vor s-o-ngroape,
Noi cu lacrimă de sânge,
Sărăcuți, o vrem aproape!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jeluiște și albastrul
Suflet de cer se închină
Jeluind codrului rană
Rămas fără rădăcină
În lacrimi fără tihnă
Într-un bătrân copac
Ajuns la sicriu capac...
Chinuind pe cel prea sărac
Ce plutește în catafalc.
Vândut cu josnicie hâdă
Cu mir măsluit în noroaie
Să divină și îndoaie!
Țării tânără-i mladă...
Cu vocea tristă-n baladă
Fugind de tina-n cavalcadă...
Ce-ntunecă totu-n zare
Zvârliți peste hotare!
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt învățat
Sunt învățat cu buha și hiena,
Cu șarpele care păzește ghena,
Din dragoste se moare, nu din ură,
Eu tac, tu scrii, el dă din gură,
și ce vorbește gura dumisale?
Neanderthalensis știe doar vocale,
Dă cu picioare, e, miroase tare rău,
Să-l ierte cine poate. Dumnezeu?
Un biet biped, trepied, se erijează
În profesor de litere, bluffează,
Îmi este semen, dar tot mai departe
Îl văd, în spații reci, deșarte,
Se va trezi tot singur, nefârtatul,
Nebunii nu-și cunosc păcatul.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să plângem...
Să plângem azi copiii ce și-au pierdut chipul pe vecie
Și copți bărbați, femei, ce vor avea trup mutilat.
Să plângem pe bunici ce și-au pierdut nepot deodat'
Și îndrăgostiți eterni, rămași fără perechea, mai deunăzi vie.
Să plângem câte vise au pierit definitiv, fără să zboare
Și cât de atroce, multă, a fost durerea dinainte.
Să plângem ultima atingere, ultim sărut fierbinte
Pe buze, sau pe frunte, de atâți știuți, mai ieri doar oarecare.
Să plângem vinovații ce se îmbuibă în cârca noastră, indiferenți,
Interesați doar s-aibă cât mai mult, vampiri de neam, hiene...
Să plângem, c-or muri de atâtea burți, de atâta nesfârșită lene
Și rugi să îndreptăm în sus, să fie morții cât mai competenți!
Să plângem o popie ordinară azi, impostor ortodoxă,
Ce știe doar să fure prea sărac, în fum să-l tămâiască...
Să plângem că tot ne vând gropi, de morți, ei, tagma mișelească,
Că stă ascunsă, pronând ce-i lumina doar de Paște... clerul nostru noxă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tânguirea profetului Avacum (cântată la coarde electrice)
Ție mă tângui, Doamne, dar Tu nu mă asculți
Mă lași să văd cum groaza pe oameni îi apasă;
Nesățios ca moartea și gura ca Gheena,
Cel rău atrage lumea cu vorba-i mincinoasă.
Dar milostiv ești Doamne și ochii Tăi curați
Ce luminează cerul, cum pot ei să privească
În ochii celor simpli, plăpânzi și-nlăcrimați
Din care se înfruptă cel josnic ca hiena?
Ce îmi răspunzi tu, Doamne, la tânguirea mea?
Îmi ceri să scriu vedenii, ce sigur se-mplinesc,
Să scrijelesc pereții, plângăd aceaste vremuri,
Cu foc, boli și cutremur lumea s-o îngrozesc,
De mă-ngrozesc eu însumi și din picioare tremur.
Să scriu că pe cel josnic il va lovi năpasta
Iar dreptul, prin credință, va fi viu,
Dar, din nesăbuință, multor din lumea asta
Li s-a răcit credința, și-atunci, eu cui să scriu?!
poezie de David Daniel Adam (septembrie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre hiene și moarte, adresa este: