Poezii despre idei și timp
poezii despre idei și timp.
Un premiu... (acrostih)
Lucrând în mină zi și noapte
Ești uneori, desigur, obosit.
Odihna pentru orele lucrate,
Normal, un premiu fericit.
Te bucuri sincer în tăcere,
E și firesc dac-ai muncit.
Munca, fiind, suprema plăcere,
Imprimându-ți un sec inedit.
Hărnicia adusă aici cu greutate
Arzând în veacul noilor idei
Inspirând încă o temeritate,
Lăsându-i viața unei noi idei.
acrostih de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prezent
Prea îmi era gând inima,
Prea timp picioarele
Și prea durere trupul
Și visam
Cu prea mare viteză
Idei îndoite egal
Mirosind prea verde
A glas de nor.
Aș fi vrut
Să-mi ridic statuie
Dar prea înaltă
Mi-ar fi fost atunci
Treapta
Și prea împietrită
Amintirea;
Sunt prea eu,
Prea acum,
Prea concretă.
poezie de Felicia Mariana Oprea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Idei
I
Cântec, deasupra cetății,
Îmbătrânire?!
Eternității i-am zis:
La muzica asta frumoasă,
Sunt lipsuri
În sângele meu.
Îngeri, deasupra cetății,
Emotive,
Despre ceva mai nou?!
Telegraf,
Telefon din sfere...
Sunt lipsuri
În sângele meu.
II
Visări de mult mocnite
De nu cumva
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pătrate și unghiuri
Case aliniate, aliniate,
Aliniate de aici-acolo,
Pătrate, pătrate, pătrate,
Case aliniate.
În zilele noastre oamenii au inimi pătrate,
Idei aliniate
Și unghiuri pe umeri.
Chiar ieri am vărsat o lacrimă,
O, Doamne, era pătrată!
poezie de Alfonsina Storni, 1892 1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puteam să ajung
regele albaniei la început
de secol trecut prin tirana
să ajung în
coronat de idei mărețe re
cunoscute numai de mine
doar de mine, ce gânduri
ce destrăbălat cu inten
ții de tronul pe care puteai
să-l ai la început de secol
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
noaptea,
stelele sunt tot mai verzi,
luna își scrobește pânza
scufundând-o în apele mării.
pe câmpii,
macii sunt tot mai stinși,
oamenii tot mai absenți
iar timpul trece cu viteză
ca un tren accelerat
în lipsa haltei.
numai eu
călătoresc într-un balon de săpun
experimentând dedublarea unei idei.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decalaj
Lent intru în vocala zilei
Am vocale pentru toate vârstele
Zidesc poemul timpului, ermetic
În care gândul se răsfață, se impune
Licitației mileniului în care surâsei:
E clipa nașterii unei virgule enorme
Ca să se poticnească plictisitorul
Pun ideile pe fața de masă
Și musafirii mi se duc sătui
Derutați că am vocale mai multe
decât tot alfabetul...
Mă și înjură, înmulțindu-mi vocalele
La temelia poemului nu le pui,
La temelia poemului găsesc vocale din
Demnitatea înaltului, din visul fiului, senin,
Din ochii copilului născut odată cu acest poem.
E mare decalaj între mine și călăul ce crede
Că de el mă tem...
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet Cocktail
Alunecare din idee-n lucruri
Cădere din cuvinte-n dinți
Un cer de vară care-l scuturi
Și se preling trei sori fierbinți.
Și mă preling de dor și lene
De lenea de-a privi-n-afară
La ora când nevinovate stele
Curgând se-ntoarnă și-nconjoară,
În brîu țesut un microcosmos
Ca al ferigii univers.
Vers după vers și ochi cu os și rană
Din vers mai încropesc un vers:
Căci nu se poate să te scuturi
Nici de idei, de fapte sau de lucruri.
sonet de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destinul... unui vers...
Versuri scrise la lumina lunii
se pierd în negura strălucirilor de-o clipă...
ale lumii...
Idei dezbrăcate de sens
se-nghesuie-ntr-un vers...
Respiră timpul regăsit, într-o dugheană,
și-alunecă din penița ce-nchide o geană...
Reconstruiesc utopica răzvrătire a unui gând
ce vrea să zboare spre un univers plăpând...
al vremii...
poezie de Viviana Milivoievici (2016)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e sufletul un câine pe șosea
Mi-e sufletul un câine de pripas,
În plină iarnă, pe-o autostradă,
Cei care se grăbesc n-au timp să-l vadă,
Dar eu, inconștientul, cui îl las?
Din când în când, îi este dat să cadă,
Și el, rănit de roată sau de pas,
În câte-o tufă sângeră, retras,
Și, uneori, solemn, într-o baladă.
Mi-e sufletul desprins de mine însumi,
Mă uit la el, se uită-n ochii mei,
El câine rău, eu cap numai idei,
Și ne unește câteodată plânsu-mi.
Mi-e sufletul un câine șchiop ce vine,
Pe o șosea, prin vifor, către tine.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre idei și timp, adresa este: