Poezii despre iepuri și moarte
poezii despre iepuri și moarte.
În sus de sus
Hai, să nu-l distrugem pe păianjen
și morții să nu îl dăm la iepure,
sacrifica-vom foamei
ținerea de minte.
Cu aripi creierul, el, în curând
sprâncenele și ochii și gura
lăsate or să ni se lase pe pământ.
Mănâncă ce e jos, mi-a zis,
și a zburat
și s-a fost dus
în vis,
în mult înfometatul de nimica vis.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iepurele
Iepurele care și-a inventat acel țipăt
ca să stârnească mila vânătorului -
dar nici vânătorul, nici câinele lui
n-au renunțat vreodată să-i înșface
trupul, ca pe o mănușă de blană,
caldă încă de purtare -
iepurele care n-a inventat nimic decât un țipăt
mai puternic decât alcătuirea lui,
ca să-și facă intrarea în moarte,
iepurele care nu are altă imagine
despre solemnitate, decât sfâșietorul,
ridicolul țipăt al lui...
poezie de Nina Cassian din Suave (1977)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie în marș
În lacrimi și-n acvarii gustul mării,
Penumbra toamnei s-a-mpărțit la doi
Și-n desfrunzirea șirelor spinării,
E toga lui Ovidiu peste noi.
Exil în orice port al frunzei moarte,
Din enciclopedii - cuvântul strâmb,
Vin iepurii cu-o foame de departe,
Spre-a mirosi cartușe arse-n câmp.
Sunt zile când prin arbori goi se-arată
Un cer mult mai aproape de pământ,
Dar asta nu se-ntâmplă niciodată,
Iluzia ne stăpânește sfânt.
(...)
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte sfântă, binecuvântată
o mare de lumini ținute în palme
inundă orasul în drumul spre casă
unde sunt întinse bunătăți pe masă
unde se concentrează secundele calme.
Cristos a înviat din morți
cu viața pe moarte călcând
iertare peste lume dăruind
este iubirea aleasă dintre sorți.
e liniște și pace e sărbătoare dulce
iepurași de ciocolată ouă roșii cozonac
fiece creștin petrece după bunul plac
e noaptea când nimeni nu vrea să se culce.
povestea milenară o scriu ca un cirac
cu tradiții sfinte din vremea lui Neculce.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iepurească
Era lună plină și liniște,
banale și plictisitoare discuții
despre o moarte
care îmi părea frumoasă
și chiar așa era,
pentru că înșelase asimetria,
așa cum eu pe tine
cu un iepure,
primul dintre toți iepurii
pe care i-am întîlnit
mort și viteaz,
umbla cu pușca după vînător
și era grozav în convingerea lui
că mai trăiește,
dar tragedia acestei întîmplări,
nu a fost un iepure sau
o simplă moarte -
ci liniștea,
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spaima lui doi
de câte vieți dispun
și câte morți îmi trec
prin mâini
câte schelete
și cărnuri fumegând
după impactul unor stele
pot raporta la doi?
de ce trăiesc
în trupul unui iepure?
dansul acestei lumi
va fi insațiabil
atâta timp cât soarele
va ocoli luna
chiar milioane de ani
vor trebui să înțeleg
cum s-a născut copacul
spre care pasărea spin
zboară în cercuri concentrice
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mormântul lui Nichita
Mai întâi am luat o gură de om
Apoi cu picioarele adormite
m-am răsturnat în inima unui pom
cu limbile răstignite.
Porțile au rostul lor
să fie mâncate
de dor
și de nepăsare.
La mormântul tău
se auzea un iepure cum
scrijelea
în piatră
versete din nori împăiați.
O pasăre
Două păsări
Trei morți
O adunătură de oase...
poezie de Alin Ghiorghieș din Trenul cu nori
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mormântul lui Nichita
Mai întâi am luat o gură de om
Apoi cu picioarele adormite
m-am răsturnat în inima unui pom
cu limbile răstignite.
Porțile au rostul lor
să fie mâncate
de dor
și de nepăsare.
La mormântul tău
se auzea un iepure cum
scrijelea
în piatră
versete din nori împăiați.
O pasăre
Două păsări
Trei morți
O adunătură de oase...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioara și marea
A încercat să ignore marea,
Dar aceasta era mai mare decât moartea, la fel cum era mai mare decât viața.
A încercat să vorbească mării,
Dar creierul i s-a blocat, iar ochii i-au tremurat ca în fața unei flăcări.
A încercat să-și apropie marea, să și-o facă simpatică,
Dar aceasta a ignorat-o așa cum te ignoră un lucru neînsuflețit.
A încercat să urască marea,
Dar s-a simțit ca un răhățel uscat de iepure pe o stâncă bătută de vânt.
A încercat apoi să fie măcar în aceeași lume cu marea,
Dar plămânii nu-i erau îndeajuns de adânci,
Iar sângele ei zglobiu nu a avea nici o relevanță
Asemenea unui strop de apă căzut pe o sobă fierbinte.
În cele din urmă,
A întors spatele mării și a părăsit-o.
[...] Citește tot
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântece simple: Mărior
Din nou ne cheamă iarna la sobă, să vorbim.
Ciori au bătut văzduhul ca niște cuie și-mi
place-n urechi tăcerea cum scârțâie... Pesemne,
iar au pornit, în uliți, căruțele cu lemne.
Amurg. De-ar bate-n ușă deodată, cineva,
desigur că i-aș spune: intră! și ai intra.
Tăcerea-n noi și-n seara căzută-ntre covoare,
ar fierbe ca un cântec călduț, de samovare.
N-ai întreba nimica și-ai aștepta răspuns
Ți-aș spune: o lumină din mine s-a ascuns.
Vrei să ți-i pun la sobă pantofii de mătasă?
Ți-aș spune: ai picioare ca iepuri mici de casă;
și vorbele-ar rămâne limpezi și grele-n noi,
ca ciorile surprinse de moarte într-un sloi.
Și mi-ar fi poate frică să nu ghicesc ce-nseamnă
făptura ta, împinsă aicea dintr-o toamnă,
cu capu-n mâni visată, deștept, de-atâtea ori!...
Am bănuit că-i iarnă afară după ciori,
și-aș fi voit să-l dărui cuiva, ca să-l ascunză,
sufletul, cât o umbră crescută sub o frunză.
poezie clasică de Benjamin Fondane din Priveliști (1922)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iepuri și moarte, adresa este: