Poezii despre imaginație și război
poezii despre imaginație și război.
Sindromul revoltei
Mereu generații în pielea goală
o gloată rebelă pe străzi înfundate și murdare
înjurături naționale hippy și fond de Beatles
primul om pe lună lângă o teamă mondială
și o apăsare a unui război cald
numit fără sens și imaginație război rece
Secte ca ramuri ale unui copac uscat
alterări de areal cu smog rock moarte albă
nici speranță nici somn și sex fără opreliști
poezie de Nicolae Toma
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Departe de deșertăciune
imortalizez în slovă clipa unui magic vis
imaginația mea azi a atins o culme
binecuvântez destinul că trăiesc în Paradis
cu splendorile divine s-a creat noian de filme.
nu am dușmani, n-am pus mâna pe-o armă
din străfunduri neg orice fel de război
sunt legată de lume cu o sublimă karmă
îmi pare că și vântul cântă la oboi.
gestionez melancolii n-am motiv de alarmă
anii de bătrânețe mi-aduc înțelepciune
orice urmă de-ntuneric lumina o sfarmă
când vine o tristețe o lung prin rugăciune.
port credința în suflet ca pe o scumpă dharmă
vara-mi crează fantezii fără deșertăciune.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Liberul arbitru bea câte un litru,
Cauzele imaginare fac masacru-ntre popoare,
Sănătate în amurg, murgul paște, ape curg,
Idolii bolnavi ne sunt, nesunt dorma, Kunigund.
Mare declarație de război pe acție.
Din lenevie s-a născut și geniul, altfel era-ncadrat la geniu.
Noi nu spunem mai nimic, viața trece ca un tic.
Ori ești zeu, ori animal, dar nu-i rudă Belial.
La ora două, străinul făcu un duș, se culcă și fu ucis cu duăzeci și patru de lovituri de briceag.
De ce? Unde este briceagul? Străinul nu înțelege nimic, nu are cum.
Înainte de a ieși afară, ascultă respirația Annei în rulota întunecată...
Istoria abia începea. Orlando își inaugura circul de la marginea orașului.
Dați filmul.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anul tristeții
precum semnătura unui kilogram de plutoniu care tocmai
și-a schimbat proprietarul
anul tristeții îmbătrânește urât
din vina unui gol de singurătate
aura chipului nostru mută nebunul de alb
sigur pe instincte
tânărul domn se așază pe tron
praful ne face să întoarcem privirea
molecule de curaj îmbunătățit reclamă dreptul
la replică
îngerul meu cască gura în fața vitrinelor pline
mă las ademenit de imaginea ta răsturnată
- războiul imaginar cu mine însumi ocupă jumătate din emisfera de nord
în perioada soarelui roșu ce tocmai și-a pus miezul
să scoată mai mult oxigen din vertebrele contorsionate
la buna plăcere a speciei
neuronii înverșunați
susțin deschiderea buzelor după mișcarea pământului
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plumb pe hârtie
Întind o mână plină de speranță, către tine,
Cu un picior de plumb, alerg desculț,
Printr-un deșert de sentimente gol!
Înot prin seva vieții mele triste,
Legate de un biet copac al frumuseții,
Închinate unei biete pânze de păianjen.
Doar gândul către tine e un fluture
Ce zboară printr-o dorință albă spre
ȚInta unei săgeți plecată dintr-un arc
Al încordării, unei coarde de vioară
Ce fluiera cu zumzet de pian...
Un vârf de lance îmi străpunge imaginația bolnavă
De frigul primăverii calde din suflet de bărbat,
Dornic de viață, etern
Blestemat de o femeie.
Cu un strigăt de speranță, cerșind iubirea,
Fiind în război, eu și tu,
Sau poate amandoi cu viața.
Dar acum știu
Că amândoi luptăm pe același front, fără speranță.
[...] Citește tot
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt un om viu
Sunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.
Abia am timp să mă mir că exist, dar
mă bucur totdeauna că sunt.
Nu mă realizez deplin niciodată,
pentru că
am o idee din ce în ce mai bună
despre viață.
Mă cutremură diferența dintre mine
și firul ierbii,
dintre mine și lei,
dintre mine și insulele de lumină
ale stelelor.
Dintre mine și numere,
bunăoară între mine și 2, între mine și 3.
Am și-un defect un păcat:
iau în serios iarba,
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu din O viziune a sentimentelor (1964)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă fără adresă
îngenunchez sub icoana răstignită
pe albul scorojit de vreme
cu teama zilei de mâine
mă întreb ce va fi
în anotimpul în care
sunt prizonier în
propriile mele gânduri
nu mai am nimic de făcut
îmi rod neputințele din
urma genunchilor
și aștept
nu sunt pregătit pentru asta
cobor în mine ca într-un oraș
pregătit de război cu
vitrinele agresate
de păianjeni
pendulez între două liniști
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume (30 martie 2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asterisc
Copiii altora sunt copiii noștri. Ce
ușor se intră în rai, ce greu se naște un
copil. În ziua a șaptea, Maria își
târî trupul slab la biserică. De o lună
îi murise mama. Vântul bătea ușor.
Rude sărmane se găsesc peste tot. Dar
de Watteau ce ziceți? Spaima era ca o
nimfă. Sacou gris, pantaloni gris. Dar
Igoriuncik? Aista, da, nume. Un
copil. Luna e și ea un copil. Întors din
război cauți femeia. Călătorii
imaginare pentru copii. O adevărată
nomadosofie. Brăila cu mila, Buzău
cu Dumnezeu. Acordeon, tu ești
unealtă divină. Din tine se nasc copiii.
Un sărut de toamnă, unul de iarnă. Un
sărut un copil. Ți-aduc odrasla unei
nopți cu aripi de sânge, au arome și
aur, cu diamant geros, lampa angelică
se sparse. La ora surâsului privelnic,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec occidental
O, a sufletului bătaie de aripi:
Pășeam odinioară, păstori, spre păduri amurgite
Și urma cerbul roșu, floarea albastră și gângăvitul izvorului,
Plin de smerenie. O, străvechiul ton al greierelui,
Sânge înflorit pe piatra jertfei
Și strigătul păsării singuratice peste liniștea verde a iazului.
O, voi cruciade și martiri înflăcărați
Ai cărnii, violetele fructe cad
În noptatica grădină, unde în vremuri trecute pășeau pioșii apostoli,
Acum războinici, treziți din răni și vise de stele.
O, blândul mănunchi al nopților albăstrele.
O, voi vremuri de liniște și ale toamnelor aurite,
Căci noi călugări pașnici storceam violeții struguri;
Și împrejur străluceau dealul și pădurea.
O, voi vânătoare și castele; odihna serii,
Căci în cămăruța lui omul medita la cele drepte,
Și-n mută rugăciune spre viul căpătâi al Domnului tindea.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul unei mierle captive
Lui Ludwig von Ficker
Întunecată suflare în ramuri verzi.
Floricele albastre împresoară făptura
Singuraticului, pasul auriu
Murind sub pomul de măslin.
Fâlfâie cu bete aripi noaptea.
Atât de tăcută sângerează smerenia,
Rouă ce picură-ncet de pe spinu-nflorit.
Luminoasele brațe se-ndură,
Cuprind o inimă frântă.
________________________
Comentarii
Textul este dedicat lui Ludwig von Ficker, editorul revistei "Brenner", în care au apărut în mod repetat poeziile lui Trakl. Ficker a fost prietenul și promotorul lui Georg Trakl. "Cântecul unei mierle captive" a fost probabil scrisă în a doua jumătate a lunii aprilie 1914, la Innsbruck, unde a trăit Ficker și unde Trakl a fost un oaspete frecvent. De la sfârșitul lunii aprilie Trakl a trăit în Hohenburg, lângă Innsbruck, la Rudolf von Ficker, un frate al lui Ludwig von Ficker, critic și istoric muzical.
Motivul mierlei apare în multe dintre textele lui Trakl, ca de altfel și în literatura timpului. Povestirea lui Robert Musil "Mierla", în care este prelucrată de asemenea o experiență din primul război mondial, este menționată ca fiind reprezentativă.
Mierlele au devenit importante în istoria culturală a acelor vremuri, pe de o parte datorită ciripitului extrem de melodios cât și datorită culorii extreme a penajului lor, albastru-negru, care în concepția noastră apar numai la păsările care nu sunt dotate cu acest "dar muzical" și pentru că aceste păsări sunt asociate cu magie/vrăjitorie. Mierlele au fost ținute ca păsări de casă până în secolul al XX-lea. Ele sunt inițial locuitoare ale pădurii și preferă locurile de cuibărit semi-întunecate în ramuri veșnic verzi.
În această poezie întâlnim din nou "făpturi singuratice", ca în "Ora de durere" strâns legate de "pasul" (un motiv similar ca în "Seară de toamnă"). Pasul este acum "auriu", nu "negru". În plus, apare culoarea albastră, care se apropie de vecinătatea picturii religioase, în special a iconografia Fecioarei Maria. Legat de imaginea măslinului, este evocată povestea suferinței lui Isus, la care se adaugă "umilință" și "Rouă ce picură-ncet de pe spinu-nflorit".
Imaginea mierlei revine abia percepută în imaginea de noapte: "Fâlfâie cu bete aripi noaptea". Tema cântecului din titlul poeziei nu poate fi găsită în poem, "Suflarea" și "Atât de tăcută sângerează smerenia" sunt relativ îndepărtate direct de "cântec". Dar titlul și poemul în sine rămân enigmatice, chiar dacă motivele și sunetele sunt familiare din celelalte lucrări ale lui Trakl. Se poate imagina un amănunt biografic, Trakl locuind un timp la Rudolf von Ficker, criticul și istoricul muzical.
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre imaginație și război, adresa este: