Poezii despre imoralitate și viață
poezii despre imoralitate și viață.
Sonetul 67
De ce-ar trăi în imoralitate
Girând-o astfel cu a lui prezență,
Justificând netrebnice păcate,
Gătindu-se cu-această indecență?
De ce obrazul să-și sulimenească
Să pară mort, când fața lui e vie
Și frumusețea lui să urmărească
Să fie umbra florii de hârtie?
De ce-ar trăi, când și Natura piere,
Lipsit de sânge viu să-i curgă-n vine?
Acum, el este singura-i avere,
Căci din ce-a dat, puțin îi mai revine.
De-aceea îl păstrează, ca s-arate
Ce bogații avea în vremi uitate.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis abstract
pe oceanul iubirii azi fac o croazieră
mă oglinesc senină în valuri de smarald
nu sunt blocaje nu-i nici o barieră
printre raze de soare veselă mă scald.
fac scufundări la bariera de corali
delfini prieteni mă-nvață să fac salturi
nu tulbură apele nici nu sunt imorali
cu blândețea lor cuceresc înalturi.
joc rolul principal în primul act
un rol de afirmare în viața teatrală
chiar dacă buimacă trăiesc un vis abstract
lumea mea de doruri e foarte specială.
cu îngerii pe facebook semnez un contract
pagina mea să fie prezență crucială.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte violetă
trăiesc fascinată o noapte violetă
stele aurii fac cerului clar nimb
în visul romantic mă simt o starletă
sub clar de lună gândul îl plimb.
curge noaptea prin sângele meu
șoapte de luceferi curg în izvoare
cântul universului l-am învățat și eu
îl fredonez mereu plină de încântare.
luna mă veghează din turn de opal
armate de gânduri stau pe metereze
apărând iubirea de tot ce-i imoral
făcând armonii în lume să dureze.
noapte cu ochi de ametist luminos
mi-ai pătruns în suflet și până la os.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natură moartă cu gardenii
Zorii de cenușă, prundul unei lacrimi
umbria odăii, precista cu crini
noaptea de iubire cade-n agonie
fară ea, femeie, devenim străini
peștera ferestrei luminează straniu
tremură-n leșie părul tău bogat
soarele își pune purpura de zdrențe
rege fără țară, imoral prelat
Parc-ar fi de ceară mîna ta frumoasă
pîlpîind la focul unui mic rubin
țipă trist cocoșii, înălbind mesteceni
zgomotoși zidarii dimineții vin
eu rămîn de pază, tu te pierzi în lume
jur că fără tine parcă-s mai sărac
ne-am iubit eroic, dar puteam mai bine
să nu ne cunoaștem vreme de un veac
Și cu toate astea, cerul gurii mele
fulgerat de patimi și de fragi era
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (1982)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anomalie de îndrăgostit
caut dragostea în amurg
pe drumul spre viena
se duce să valseze
împărțind napoleoni pe cărarea
arsă perfect imoral de razele gama
și terebentină vărsată din vârful muntelui
băută în viața scurtă
e ultima iubire cu accent parizian
cer înapoi zâmbetul florilor
dăruite la fiecare întâlnire
rătăcind drumul cu picioarele goale
ajung la porțile moscovei
închise pentru dezlegarea panseluțelor
uit câinele bișon într-o cofetărie
unde servește înghețată perfect albă
accentul bruxelles mă orientează
spre viena prin varșovia
luna devine pastel în toată regula
e dezlegare la pește
dansul e samba fără șef de haită
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Definitiv... lipsuri
Mereu mi-am dorit fericirea, mereu,
și-am luptat s-o câștig pe vecie,
dar chiar de-am strigat-o o viață, e greu...
n-o să vie.
Mereu mi-am dorit să n-am lipsuri, mereu,
și-am muncit mult o viață,
dar n-am adunat, n-am talent de evreu...
nu-s pe piață.
Mereu mi-am dorit frumusețea, mereu,
și-am crezut în oglindă,
dar nu-i vina mea, n-am avut pedigreu...
nu-i a mea, se perindă.
Mereu mi-am dorit s-am dreptate, mereu,
și-am urât interesul,
dar chiar de-mi pun toga de arhiereu...
nu-s alesul.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu, păcătosul...
Păcătuind și mult și bine,
Chiar Lui, în bolta sa cerească,
O pată i s-a pus pe mine...
Vrând aspru să mă pedepsească.
La început mi-a dat femei,
Ce de parale m-au tapat:
Neveste am avut vreo trei...
Amante, n-am mai numărat...
Să nu fumez, să nu fiu beat,
Să mi se-acrească vinu-n beci,
Iar de-o să duc femei în pat,
Să fie cu picioare reci.
Mi-a luat tot părul de pe cap,
Că nu-s frumos și nici slăbuț,
Dar compensând c-un handicap...
Să dau mereu din lac în puț.
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fabula fluturelui ziarist
Omida, dar o... masculină,
(Fiind gramatica haină,
S-admită genul masculin
Pentru o "ea" în sens divin),
Ca jurnalistă... (cer iertare),
Ca jurnalist, pe-o creangă mare,
Săracă însă-n frunze multe,
Omidul (ea) vrând să-l asculte
Toți cei ce ascultau, normal,
Opinii doar în vizual,
Aflând că un gândac de jos,
Tot ziarist, a tras folos,
Intrând într-un partid să-i fie
Mai bine-n viață pe vecie,
A spus, ritos, cu voce tare:
"Cu cât mai prost ești, prin urmare,
Mai imoral, lingușitor,
Mai grobian și trădător
Ca gazetar și curvă chiar,
Corupt, lucrând la un ziar,
[...] Citește tot
fabulă de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peut-être
orice întoarcere în trecut este imorală
îmi amintesc
pajiștea pe care pășteau cei șase viței de lapte și tu le mângâiai cornițele
apoi vacile soarelui
împușcate
două piane aduse în căsuța din vârful muntelui
de-a-nspinarelea
8 km
pe drumul de arsă piatră pregătit de însuși beethoven
ca și cum ar fi trebuind să concerteze ori să-l întâmpine pe napoleon
în amurg
deja vu
din viena fără vină
retrăiesc un trecut profund imoral
prea bine
au dispărut numele noastre scrise pe frasin
sunt amintirea numelui tău
spuneai
șirul tău de vieți suprapus peste viețile mele suprapuse
aidoma
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la poezia "Albastru 18" de Violetta Petre
Mi-ai desface capu-n patru, folosind cu grijă drujba,
Ai vorbit déjà cu popa, ca din timp să-mi facă slujba,
Să îmi numeri neuronii, să îmi cauți in sinapse,
Să-mi împuști si cerebelul folosind pistol cu capse.
Ai scurma cu bisturiul curioasă-n encefal,
Să găsești ciorapi de damă sau vreun dram de imoral,
Și apoi cu multă râvnă să-mi aduni din dormitor,
Gânduri și visări secrete, să le strângi pe un mosor.
Mi-ai descoperit pe buze un sărut ce îl păstram.
Din trecuta tinerețe, când cu patimă iubeam
Și c-o foarfecă sterilă l-ai luat ca pe-un obol
Aruncându-l ca pe-o probă într-un vas cu alcool.
Ai găsit în emisfera temporală, o tumoare,
Sentimente ce o dată emanau miros de floare,
Dar acum având o tentă sumbră, pală, vineție,
Că de ani sunt măcinate de ieșiri de gelozie.
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre imoralitate și viață, adresa este: