Poezii despre incendii și timp
poezii despre incendii și timp.
Drama
Timpul rebel
S-a cocoțat
Peste oameni
Și i-a sedus perpetuu
Dinaintea erei noastre
Și până în ziua de azi
Precum cocoșatul
De la Notre-Dame
Dinainte de incendiu
Și cât o mai fi
Drama timpurilor
Până în ziua de apoi.
poezie de David Boia (17 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau
Vreau soarele să-l prind,
Cu-nțelepciunea vastelor incendii în priviri,
Păstrând același dor arid,
Să-l sting prin focul de iubiri.
Vreau iar lumina zilei, printre stele,
Năframă zeilor s-o dăruiesc,
Cu tot albitul ei în pânză,
S-acopăr ochii ce iubesc.
Vreau inima să-ți capturez,
Cu buzele fierbinți, de pe jăratec,
Candoarea zorilor dori-mi-aș să visezi,
Așa cum te visez în nopți, ca un ostatec.
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ora de neiubire
Din bolgiile orei noastre de neiubire,
perfect rotundă,
ca un ou rugos,
s-a zămislit un bazilisc.
Priviți-l cum aleargă pe ape!
Privirea lui îngheață lumina,
răsuflarea lui incendiază culorile
pe care iubirea noastră nu le-a atins.
Cât frig în lume, câtă cenușă,
și cât gri, Doamne!
O lume monocoloră,
înghețată, născută într-o oră doar
de neiubire!
Un singur câmp de maci a mai rămas intact.
În el se oglindeau cândva
și răsăriturile
și asfințiturile noastre
bătrîne
de iubire.
[...] Citește tot
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incendiu la duminica cea repede
Cât de repede ne naștem
cât de repede e luni
cât de repede suntem tineri
cât de repede nebuni
cât de repede iubim
cât de repede e marți
cât de repede rămânem singuri
cât de repede bărbați
cât de repede e ura
cât de repede e miercuri
cât de repede suntem Bacovia
cât de repede nu-s ce(r)curi
....................................
Cât de repede îngerul ajunge șchiop
cât de repede paradisu-i un jug
cât de repede e sâmbătă
O și cât de repede
arde
Doamne
acest
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins noaptea (31 august 1979)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lumina lunii
Luna-i tristă, rece, lipsită de sânge, mânjită cu iod.
Luna nouă profilul palid al unui cap de mort;
În pofida frumuseții perlelor arăbești, strălucitoare,
Bobocul florii de trandafir e mai frumos, socot.
Într-un colț de lume, eu, țărână însuflețită, muritoare,
Ador această lună palidă, ador acest chip de mort!
Și pe-altarul nopții, incendiată de flăcări, o floare
Beată de parfumuri stranii, inima mea o resemnare mare.
Cunosc bine buzele uscate de blesteme și de vin
Sărutând, după dezmăț, urma lunii cu miros de pelin.
Smintit cel care moare-mbrățișându-i imaginea în lacuri...
Fiindcă ea-i lumina inocenței, fiindcă preschimbă-n podoabe
Tot ce-atinge raza ei magică, iar lucrurile devin albe...
Se-albesc și cele mai negre suflete, și uită-o clipă de necazuri.
poezie de Delmira Agustini, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scara timpului...
Vecinul meu de la etajul șapte,
are o mașină de găurit liniștea.
Vecina mea de la nouă,
are un amant care întreabă zilnic unde este scara de incendiu.
Toți vecinii mei, au câte o unealtă
cu care trebăluiesc câte ceva
în folos propriu și în durerea altora.
Vecinele: blonde, brunete, roșcate, chele,
au amanți..
unele doar în vis,
altele..
în pat, pe masa de bucătărie, în baie sau în balcon.
Și ele și ei, adică vecini mei, sunt normali,
numai eu sunt nebunul din bloc,
de pe scara îndoită de timp și de ger.
poezie de Alex Daniel din Lumea nebunilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alo, 112?
Da, 112! Vă ascultăm!
Măcar bine, că recunoașteți...
Spuneți!
Ca la 2 și-un sfert!
Vreți ora exactă?
Vreau să vă informez despre un incendiu, arză-l focu!
Numele dumneavastră!
Incendiu!
Incendiu și mai cum?
Cum- necum, a explodat!
Ocupația!
Deltaplanorist ocazional!
Eșcitant! Cum zburați?
Cu butelia de astă-dată!
Nu aveți aripile alea respective?
Era, dar nu a fost!
Îmi faceți legătura cu pompierii?
Nu mai bine cu TAROMUL? Introduc o linie nouă, cu deltaplanul!
POMPIERII!!!
Și dacă vociferați la mine, credeți că vă aud?
[...] Citește tot
poezie de Cornel Udrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Norii
Norii s-au adunat
Pete orașul incendiat de sentimente.
Sentimentele ard... în ultimul timp.
Va începe un alt anotimp,
Născut din tăceri,
Din cenușa uitatului ieri...
Când zâmbete treceau pe pervazul
Ferestrei de stele,
Adormeam lăcrimând.
Doar visele mele
Îmi mângâiau tăcerea plapumă grea,
Pe care ați aruncat-o
Peste inima mea.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii ei
ochii ei
sorb tot albastrul din cer,
bat lumina
cu pupilele,
etalând
în franjuri halouri,
cabrate
pe irișii excitați.
există
o veselie nebună
între sunete și culori
și-o dragoste
care acoperă cerul
cu ambiguitatea tăcerilor.
ochii ei
rup ziua în două,
ca pe o ambră dulce
și dau foc corăbiilor
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem nefericit
nefericirea este ca furtuna nebună
întunecă loialitatea soarelui iubitor
aruncă fulgere spre stele și lună
timpul devine tiran aspru și zdrobitor.
nefericirea distruge reflecții albastre
destramă mândria de a fi împlinit
ofilește mintea ca florile-n glastre
mușcă din vraja cerului infinit.
nefericirea este incendiu de pădure
transformă în cenușe semeții de copaci
ploaia mireană poate să se îndure
de zborurile cântului de pitpalaci.
nefericirea are toate fațetele dure
se cuibărește des în suflete de săraci.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre incendii și timp, adresa este: