Poezii despre incendii și visare
poezii despre incendii și visare.
Gogyohka
visele sunt niște incendii
ce se propagă prin nopți
și călătoresc ca vântul
formând o turmă de cai
cu flăcări de fericire
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau
Vreau soarele să-l prind,
Cu-nțelepciunea vastelor incendii în priviri,
Păstrând același dor arid,
Să-l sting prin focul de iubiri.
Vreau iar lumina zilei, printre stele,
Năframă zeilor s-o dăruiesc,
Cu tot albitul ei în pânză,
S-acopăr ochii ce iubesc.
Vreau inima să-ți capturez,
Cu buzele fierbinți, de pe jăratec,
Candoarea zorilor dori-mi-aș să visezi,
Așa cum te visez în nopți, ca un ostatec.
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Norii
Norii s-au adunat
Pete orașul incendiat de sentimente.
Sentimentele ard... în ultimul timp.
Va începe un alt anotimp,
Născut din tăceri,
Din cenușa uitatului ieri...
Când zâmbete treceau pe pervazul
Ferestrei de stele,
Adormeam lăcrimând.
Doar visele mele
Îmi mângâiau tăcerea plapumă grea,
Pe care ați aruncat-o
Peste inima mea.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea
scriu pe o coală albă
acoperă ceea ce e dincolo
de viață
o întindere de necuprins
văzută-n vise
cade roua obosită
și noi batem la porți înflăcărate
cu un ciot de iubire
găsit după incendiul sufletelor noastre
scriu și asta pentru confortul
de acasă când stăm în așteptarea
unui nou val de iubire
ne punem întrebări confuze
care ne-au rămas pe buze
după ultima noapte de dragoste
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Linia orizontului
adevărata poezie este când roșul devine
maci înfloriți și căldura soarelui se preface în grâu copt
amestec de lumini să bucure ciocârliile
ce mă privesc
ca și cum m-ar înțelege
geloasă este linia orizontului ce se îndepărtează
mă lingușește mă desmiardă
apoi fuge mai departe
cât de aproape era altădată
se întâmpla în miezul zilei
doar întindeam brațul și gata
eram pregătită s-o ajung
acum leg un vis plăcut
de amprenta ei
incendiată de o nouă și adevărată lumină
ce nu mă lasă singură
în irespirabilul zilei țesut din vise și himere
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Candela iubirii...
Cândva am cântat inima ta,
Am privit în ochii tăi,
Am luat din cer o stea
S-avem căldura razelor ei.
Acum, parcă-i concediu
În amintirea noastră,
Am avut incendiu
De inimă albastră?
Caut în amintire,
La capete de drum,
Măreața mea iubire.
Acum e praf și scrum!
Aș vrea din depărtarea
Visului pierdut
Să găsim cărarea
Primului sărut.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pălării pe un scalp cunoscut
tăcerilor e șoapta ta sudalmă
la stins de gânduri nopții pe tăișuri
amorul când ne zice măruțișuri
și trupul tău îl învelesc în palmă
în insomnii de patimă-n hățișuri
tumult e-n sânge, cruce însă calmă
la Dumnezeu ni-s îngerii în valmă
iar păsări sunt zidi acoperișuri
ci tu, femeie-n necuprinderi ale
cuvântului de liniști și de rost
incendiezi tenebre nupțiale
din neființa clipei ce a fost
mă naști iubind poemul vieții tale
scriind vecie visul anagnost
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Piket
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scara timpului...
Vecinul meu de la etajul șapte,
are o mașină de găurit liniștea.
Vecina mea de la nouă,
are un amant care întreabă zilnic unde este scara de incendiu.
Toți vecinii mei, au câte o unealtă
cu care trebăluiesc câte ceva
în folos propriu și în durerea altora.
Vecinele: blonde, brunete, roșcate, chele,
au amanți..
unele doar în vis,
altele..
în pat, pe masa de bucătărie, în baie sau în balcon.
Și ele și ei, adică vecini mei, sunt normali,
numai eu sunt nebunul din bloc,
de pe scara îndoită de timp și de ger.
poezie de Alex Daniel din Lumea nebunilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul unui flux magnetic
În iarna, Simm, a primăverii noastre,
Să vii, din nou, atinsă de delicatețe,
Cu trupul invadat de sfânta-ți tinerețe,
Vis legănat și dulce, iluminat de astre...
Redesenează-ți calea printre castre,
Cu maximum de spirit și fină-acuratețe,
Subtilul tău poem, încet, să mă dezvețe
De plânsu-mi, Simm, cu lacrime albastre.
Cu cât mă lecuiesc mai mult de mine,
Cu-atâta (simt), noi semănăm poetic
Și, de la mine-n gânduri, până la tine,
Va exista, mereu, un flux magnetic,
Ce ne incendiază, vai!, strofele divine
Și caută răspunsuri, sublim și aporetic!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Străin în propria mea țară
Chiar printre dealurile și șesurile cunoscute
eu am devenit un străin în propria mea țară,
acolo unde Duero dansează deasupra pietrelor gri,
printre stejari fantomatici,
în Castilia mistică, în Castilia războinică,
blajina, modesta, orgolioasa Castilie,
Castilia snobismului și-a belșugului.
Dar eu m-am născut în Anadaluzia.
Și, plin de amintiri din copilărie,
visez să-i cânt cântecele
razele de soare printre valsurile ferigilor,
berzele cocoțate pe turnurile clopotnițelor,
orașele sub indigoul cerului în care
nu se văd femei, piețele pustii
unde portocalii sunt incendiați
de fructe, livezile umbroase,
fructele palide din lămâi
licărind în apa fântânilor.
Nard, garoafe, busuioc și mentă,
[...] Citește tot
poezie clasică de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre incendii și visare, adresa este: