inimă şi peşti

Faze

(...)

3

un zâmbet floare acută
un pumnal la fereastră
deschide-te de-a lungul străzii
fapt a izbucni lumina

oricare ar fi noua bucurie
prietenia şi prospeţimea
mătasea obosită a peştilor
spre pace prin muncile lor
prietenia şi tandreţea
aripa noaptea
este în fiecare lacrimă a oraşului
o aşteptare ce se coace
vidul inimilor
înţărcată noaptea

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul şi sarea

chiar dacă ai pescuit în – tinere –
apele noastre teritoriale, nu
pune sare pe peşte! – tensiunea
superficială a sângelui va lucra... va
face din inima ta
o sferă aproape perfectă!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plutesc vioare

Vioare plutind printre lebede
Stropite cu pierdute,. gemete,
Ingândurate visează cântece
Atinse de gheare de egrete, negre...

Tresar bancuri de peşti inimii,
Ce la ating in hore de săruturi..
Flambând strunele în scânteri
Pe râurile cu vârtejuri sângerii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti

Un soare pe un cer pustiu,
O flacără-ntr-un timp târziu.
O pasăre pe cerul greu,
O lacrimă pe-obrazul meu.

Un strop de ploaie pe-o frunză ramolită,
Un greu cuţit în inima rănită.
O frunză verde pe cele putrezite,
Un gând de bine, printre cele rănite.

Un peşte albastru în oceanul îngheţat,
Un strop de bucurie în locul necurat.
O pasăre măiastră ce scaldă cerul iară
Şi lacrima curată pe faţă lin coboară.

poezie de Bianca Marc
Adăugat de Bianca Marc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peştişorul

"M-ai scăpat de rechini,
pescar generos",
te-aşteptai să îţi zic
din acvariul în care
parcă băltea
nepăsarea...

Tu nu vezi, omule,
că marea natală
îmi inundă gândul,
că pereţii coliviei
sunt doar ochelarii
prin care privesc, oftând,
o inimă de piatră?

Cerul pălea,
zări fumegau,
umbre se priveau
în ochiul clipei...

[...] Citeşte tot

poezie de N. Petrescu-Redi din revista "Literatura şi Arta" (2008)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flux

Ca înspre peşti hipnotici, întind, prin apă,
În somn, o mână de fum spre tine
Când sângeră grădinile în vis, o pleoapă
Şi când se furişează pomii toamna înspre mine.

În grotele de aramă ale vântului
Întinzi, din sânge, arcul inimii spre ereţi
Deschide ferestrele de pâine ale pământului
În lună hodorogeau dulăii, ca prin castele fără pereţi.

Printre paşii de asasin ai nopţii
Aşteptarea este o floare de oţel
Dacă te sfâşii în perdele şi dantela
Se aşează ca o promoroacă pe tine
Rimele dispar toate
În rănile deschise zăngănesc ţipetele de metal
Şi o grindină loveşte panoplia de sărutări
Cu care am vânat cândva
Bestia albă, ascunsă în subţiori:
Ţi-aduci aminte?

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Stephan Roll din Ospăţul de aur (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gind negindit

Părinţii ca să mai trăiască,
Doresc doar strictul necesar,
Anii de viaţă să-şi lungească,
Nostalgici stăruie-n zadar.

Părinţii îşi cunosc valoarea,
Nu vor să şi-o negocieze,
Nemulţumirea, dezonoarea,
Îi ţin blocaţi pe metereze.

Fragili ca peştii din acvariu,
Bătătoresc doar drumul drept,
Căci nu au bani de onorariu,
Şi inima li-e slabă-n piept.

Legaţi prin înţelegeri, lanţuri,
Fac socoteli să le ajungă,
Cuprinsă-n liste şi bilanţuri,
Sărăcia strînsă-n pungă.

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Pop din Volumul Aspiraţii subtile, publicat la Editura Bibliotheca din Tîrgovişte (mai 2009)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exerciţiu de singurătate

Uitându-mă la munte, simt că devin un munte
Privind adânc în fum, deja mă cred un nor
După ce ploaia m-a udat, am senzaţia că sunt iarbă
Ciripitul păsărilor îmi aminteşte că sunt o dimineaţă

Sunt orice, în afară de om

Din clipitul stelelor citesc: sunt întuneric
Chipul cald al fetelor îmi spune că sunt primăvară
Când universu-ntreg miroase a dorinţă
Înţeleg că inima mea plină de pace e inimă de peşte

Sunt orice în afară de om...

poezie de Luvsandorj Ulziitugs
Adăugat de Marinela Barabula
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţile nedespărţirii

1. Noapte.
Miros de pod.
Gardului îi cresc rădăcini.
Apa luminează pământul.
Piatră ascultând.
Cântă un fir de păr.

2. Noapte.
Drum.
Propriile picioare în presupuneri.
Nu mai există verdeaţă separată.

Altă epocă a mâinii,
alt timp al legănării.

3. Noapte.
Acum deja împreună creştem, ne învârtim
cartofi, oameni, câini, acoperişuri...
Cine merge? Cine respiră?
Tu deasupra mea şi mai departe -

[...] Citeşte tot

poezie de Miron Bialoszewski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoşul

cocoşul aduce în noapte cântecul
pătrunde cu el o dată în timpanele tale
lovite cu sonorităţi înalte
înaripatul nu pregetă
să verse cântări de la
ivirea luminii pe pământ,
joacă ping-pong cu nervii tăi,
te zbaţi,
precum peştii pe uscat
inima ta tăcută
nu are pace,
cu ochii deschişi
agăţat de timp îngropi noaptea
în lumina zorilor.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!