Poezii despre inteligență și suflet
poezii despre inteligență și suflet.
Hei anilor
Hei anilor! ce aveți cu mine?
Și unde oare... vă grăbiți?
Nu am nici aur, nici rubine,
Dar am ceva, ce voi nu știți.
Am ochii... raze de lumină,
Suflet curat și iubitor,
Nu caut nimănui... pricină,
Eu sunt ca apa... de izvor.
Pun în cuvinte flori și stele,
Parfum de crin și busuioc,
Metafore cât mai rebele,
Inteligență și noroc.
Hei anilor! cine vă cheamă?
Unde fugiți... neștiutori?
De cine vă mai este teamă?
Sunteți doar simpli muritori.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet de vers
Sunt poate totul sau nimic,
Pot să fiu mult sau doar un pic,
Un sub-atom sau univers,
Dar eu de fapt sunt numai vers.
Cuvinte simple-n ritm de dans,
Îmbrățișate în balans,
Ce numai muzică așteaptă
Și suflete încet deșteaptă.
Sunt o iubire fără trup,
Din 'nalt de ceruri mă tot rup,
Plutesc ușor fără de chip,
Ca dragostea s-o înfirip.
Pot să fiu totul dar nu vreau,
Ascuns în poezie stau,
Aici e locul meu acum,
De-aici iubirea pot s-o spun.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
IV
Viața vieții mele, mereu mă voi sili să-mi păstrez trupul curat, știind că pe fiecare mădular odihnește atingerea Ta de viață dătătoare.
Mereu mă voi sili să păzesc de toată înșelăciunea cugetul meu, știind că Tu ești Adevărul care deșteaptă lumina minții în sufletul meu.
Mereu mă voi sili să frâng răutatea inimii mele și să țin în floare iubirea mea, știind că ai lăcașul Tău în cel mai ascuns altar al inimii mele.
Iar truda mea va fi să Te descopăr prin faptele mele, știind că puterea Ta îmi dă tărie să lucrez.
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Gitanjali (1912)
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Robert Davidson
Spiritul mi-a devenit obez hrănindu-se cu suflete de oameni.
Când întâlneam un suflet puternic
Îi provocam mândria, rănindu-l, și-i devoram vlaga.
Adăposturile prieteniei îmi erau cunoscute
Și unde puteam fura un prieten, nu ezitam.
Oriunde îmi puteam crește puterea
Prin subminarea ambiției altora, o făceam,
Pentru a netezi astfel calea măririi mele;
A triumfa în fața altor inteligențe
Însemna pentru mine achiziția și totodată dovada unei puteri superioare,
O bucurie mereu crescândă,
O gimnastică a sufletului, intensă și biruitoare.
Aș fi putut trăi în eternitate devorând suflete,
Însă partea lor nedigerată a clădit în mine o nefrită ucigătoare,
Alimentând-o cu temeri, neliniști, depresii,
Ură, suspiciuni, viziuni tulburi.
Finalmente, cu geamăt, m-am prăbușit.
Luați aminte, ghinda
Nu crește stejar devorând alte ghinde.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai reușită fotografie
Cea mai reușită fotografie
nu e cea de pe hârtie.
Este cea din trei cuvinte
care îți rămân în minte:
Inteligentă,
Frumoasă,
Credincioasă.
Aceasta-i imaginea care
nu se pierde în uitare.
Imaginea ce te-a marcat
când în suflet ți-a intrat.
I-ai pus inima drept ramă
chipului ce îi spui MAMĂ.
poezie de Dumitru Delcă (12 iunie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Branduri de țară
Românul are în sânge, genă Decebal-traiană.
Moartea nu poate înfrânge vița lui daco-romană.
Are-n suflet eminență cât lanțul Carpaților.
Exportă inteligență prin Columna dacilor.
Coloana brâncușiană arată lumii întregi,
Că rămâne verticală România-n veci de veci.
Brandul țării e poporul, este nația română,
Este ramul și izvorul, e istoria străbună.
Tricoloru-i brandul țării. Roșu-i sânge ce pulsează.
Galben, lan în largul zării. Albastrul pacea așează.
Sunt branduri ce definesc întregul popor român.
O veșnicie dăinuiesc pe pământul meu străbun.
poezie de Dumitru Delcă (4 decembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lipește-mi, Doamne, sufletul... Geneza 29,34
Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine
mai mult ca floarea veșnică pe stînci.
Și uit de ani, de lume și de mine,
privind adînc în ochii Tăi adînci.
Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine,
din visul meu să nu mă mai deștept,
să simt și taina slăvilor senine,
și inima de om ce-ți bate-n piept...
Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine,
ca pe-un levit de-altarul său divin,
să n-am nici plug în văi, nici holde pline,
ci Tu să-mi fii și pîine-n veci și vin!
Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine,
ca pe-o mireasă smulsă de la greu.
Ridică-mă din valea de suspine
și-ascunde-mă cu Tine-n Dumnezeu!...
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța zeilor de ieri
Taci,
Să nu-mi deștepți tristețea amintirilor culcate
În sicriurile-albastre ale zilelor de ieri!...
Taci,
Să nu-mi deștepți în suflet tragediile jucate
În aplauzele mute ale-ntâilor dureri!
Treci tăcut ca beduinul ce cutreieră nisipul,
Treci tăcut ca cel ce-și pune mâinile-n cruciș pe piept,
Și să nu mă chemi pe nume
Să-mi deștepți din piatră chipul
Sfinxului,
Ce-ar vrea să-mi spună că e timpul să-l deștept!...
Ocolește-mă cu groază ca pe-un stârv de om ucis
Nu de oameni,
Ci de mâna ne-ntrupatelor dorinți
Și pe piatra-mi funerară nu citi poemul scris
De nebunul din cetatea plină numai de cuminți!...
Ocolește-mă cu groază...
Dar oprește-te departe,
Să mă poți privi de-a-ntregul
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clio
Mi-a îngânat stăpâna: "Nu-n file-ngălbenite
Stă-mbălsămată taina măririi strămoșești.
Amurgul rug de purpuri aprinde: de-l privești,
Se-nfiripă-n vâlvoarea-i vedenii strălucite.
Căci, uriașe stoluri la zări încremenite,
Zac norii ce, în pragul genunilor cerești,
Par pajere-ncleștate de zgripțori din povești
Umbrind cetăți în flăcări cu turnuri prăbușite.
Dar ceața serii-neacă troianele de jar.
Atunci mergi de te-așază sub un bătrân stejar,
Ascultă mândrul freamăt ce-n el deșteaptă vântul,
Ca-n obositu-ți suflet de vrajă răzvrătiți,
Când negrul văl al nopții înfășură pământul,
În gemăt să tresalte străbunii adormiți."
poezie clasică de Mateiu Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă-așa-ți place
Dacă-așa-ți place,-adevărul tăind în carne ca un brici,
Și vrei să te-împărtășești din inteligența mea,
Află ca n-am intenția să mai rămân pe-aici,
Să stau în calea voastră cum să spun? de-îmboulea.
Dar blestemat în veci să fie-acel suflet crud
Care-a codoșit o minte-așa naivă
Precum a mea, care tot ce-a auzit a și crezut
Și-a dat năvală ca proștii la colivă.
Mai mult decât îți imaginezi, eu sunt sigur
De intențiile tale, dar azi plec și nu-mi mai pasă;
O evidență lungă-a trebuit să îndur,
Dar acum las altora ispita păcătoasă.
poezie de Thomas Wyatt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre inteligență și suflet, adresa este: