inteligenţă şi suflet

Hei anilor

Hei anilor! ce aveţi cu mine?
Şi unde oare... vă grăbiţi?
Nu am nici aur, nici rubine,
Dar am ceva, ce voi nu ştiţi.

Am ochii... raze de lumină,
Suflet curat şi iubitor,
Nu caut nimănui... pricină,
Eu sunt ca apa... de izvor.

Pun în cuvinte flori şi stele,
Parfum de crin şi busuioc,
Metafore cât mai rebele,
Inteligenţă şi noroc.

Hei anilor! cine vă cheamă?
Unde fugiţi... neştiutori?
De cine vă mai este teamă?
Sunteţi doar simpli muritori.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet de vers

Sunt poate totul sau nimic,
Pot să fiu mult sau doar un pic,
Un sub-atom sau univers,
Dar eu de fapt sunt numai vers.

Cuvinte simple-n ritm de dans,
Îmbrăţişate în balans,
Ce numai muzică aşteaptă
Şi suflete încet deşteaptă.

Sunt o iubire fără trup,
Din 'nalt de ceruri mă tot rup,
Plutesc uşor fără de chip,
Ca dragostea s-o înfirip.

Pot să fiu totul dar nu vreau,
Ascuns în poezie stau,
Aici e locul meu acum,
De-aici iubirea pot s-o spun.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

IV

Viaţa vieţii mele, mereu mă voi sili să-mi păstrez trupul curat, ştiind că pe fiecare mădular odihneşte atingerea Ta de viaţă dătătoare.
Mereu mă voi sili să păzesc de toată înşelăciunea cugetul meu, ştiind că Tu eşti Adevărul care deşteaptă lumina minţii în sufletul meu.
Mereu mă voi sili să frâng răutatea inimii mele şi să ţin în floare iubirea mea, ştiind că ai lăcaşul Tău în cel mai ascuns altar al inimii mele.
Iar truda mea va fi să Te descopăr prin faptele mele, ştiind că puterea Ta îmi dă tărie să lucrez.

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Gitanjali (1912)
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Robert Davidson

Spiritul mi-a devenit obez hrănindu-se cu suflete de oameni.
Când întâlneam un suflet puternic
Îi provocam mândria, rănindu-l, şi-i devoram vlaga.
Adăposturile prieteniei îmi erau cunoscute
Şi unde puteam fura un prieten, nu ezitam.
Oriunde îmi puteam creşte puterea
Prin subminarea ambiţiei altora, o făceam,
Pentru a netezi astfel calea măririi mele;
A triumfa în faţa altor inteligenţe
Însemna pentru mine achiziţia şi totodată dovada unei puteri superioare,
O bucurie mereu crescândă,
O gimnastică a sufletului, intensă şi biruitoare.
Aş fi putut trăi în eternitate devorând suflete,
Însă partea lor nedigerată a clădit în mine o nefrită ucigătoare,
Alimentând-o cu temeri, nelinişti, depresii,
Ură, suspiciuni, viziuni tulburi.
Finalmente, cu geamăt, m-am prăbuşit.
Luaţi aminte, ghinda
Nu creşte stejar devorând alte ghinde.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai reuşită fotografie

Cea mai reuşită fotografie
nu e cea de pe hârtie.
Este cea din trei cuvinte
care îţi rămân în minte:
Inteligentă,
Frumoasă,
Credincioasă.
Aceasta-i imaginea care
nu se pierde în uitare.
Imaginea ce te-a marcat
când în suflet ţi-a intrat.
I-ai pus inima drept ramă
chipului ce îi spui MAMĂ.

poezie de Dumitru Delcă (12 iunie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Branduri de ţară

Românul are în sânge, genă Decebal-traiană.
Moartea nu poate înfrânge viţa lui daco-romană.
Are-n suflet eminenţă cât lanţul Carpaţilor.
Exportă inteligenţă prin Columna dacilor.
Coloana brâncuşiană arată lumii întregi,
Că rămâne verticală România-n veci de veci.
Brandul ţării e poporul, este naţia română,
Este ramul şi izvorul, e istoria străbună.
Tricoloru-i brandul ţării. Roşu-i sânge ce pulsează.
Galben, lan în largul zării. Albastrul pacea aşează.
Sunt branduri ce definesc întregul popor român.
O veşnicie dăinuiesc pe pământul meu străbun.

poezie de Dumitru Delcă (4 decembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lipeşte-mi, Doamne, sufletul... Geneza 29,34

Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine
mai mult ca floarea veşnică pe stînci.
Şi uit de ani, de lume şi de mine,
privind adînc în ochii Tăi adînci.
Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine,
din visul meu să nu mă mai deştept,
să simt şi taina slăvilor senine,
şi inima de om ce-ţi bate-n piept...

Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine,
ca pe-un levit de-altarul său divin,
să n-am nici plug în văi, nici holde pline,
ci Tu să-mi fii şi pîine-n veci şi vin!

Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine,
ca pe-o mireasă smulsă de la greu.
Ridică-mă din valea de suspine
şi-ascunde-mă cu Tine-n Dumnezeu!...

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa zeilor de ieri

Taci,
Să nu-mi deştepţi tristeţea amintirilor culcate
În sicriurile-albastre ale zilelor de ieri!...
Taci,
Să nu-mi deştepţi în suflet tragediile jucate
În aplauzele mute ale-ntâilor dureri!
Treci tăcut ca beduinul ce cutreieră nisipul,
Treci tăcut ca cel ce-şi pune mâinile-n cruciş pe piept,
Şi să nu mă chemi pe nume –
Să-mi deştepţi din piatră chipul
Sfinxului,
Ce-ar vrea să-mi spună că e timpul să-l deştept!...
Ocoleşte-mă cu groază ca pe-un stârv de om ucis —
Nu de oameni,
Ci de mâna ne-ntrupatelor dorinţi —
Şi pe piatra-mi funerară nu citi poemul scris
De nebunul din cetatea plină numai de cuminţi!...
Ocoleşte-mă cu groază...
Dar opreşte-te departe,
Să mă poţi privi de-a-ntregul

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clio

Mi-a îngânat stăpâna: "Nu-n file-ngălbenite
Stă-mbălsămată taina măririi strămoşeşti.
Amurgul rug de purpuri aprinde: de-l priveşti,
Se-nfiripă-n vâlvoarea-i vedenii strălucite.

Căci, uriaşe stoluri la zări încremenite,
Zac norii ce, în pragul genunilor cereşti,
Par pajere-ncleştate de zgripţori din poveşti
Umbrind cetăţi în flăcări cu turnuri prăbuşite.

Dar ceaţa serii-neacă troianele de jar.
Atunci mergi de te-aşază sub un bătrân stejar,
Ascultă mândrul freamăt ce-n el deşteaptă vântul,

Ca-n obositu-ţi suflet de vrajă răzvrătiţi,
Când negrul văl al nopţii înfăşură pământul,
În gemăt să tresalte străbunii adormiţi."

poezie clasică de Mateiu Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă-aşa-ţi place

Dacă-aşa-ţi place,-adevărul tăind în carne ca un brici,
Şi vrei să te-împărtăşeşti din inteligenţa mea,
Află ca n-am intenţia să mai rămân pe-aici,
Să stau în calea voastră – cum să spun? – de-îmboulea.

Dar blestemat în veci să fie-acel suflet crud
Care-a codoşit o minte-aşa naivă
Precum a mea, care tot ce-a auzit a şi crezut
Şi-a dat năvală ca proştii la colivă.

Mai mult decât îţi imaginezi, eu sunt sigur
De intenţiile tale, dar azi plec şi nu-mi mai pasă;
O evidenţă lungă-a trebuit să îndur,
Dar acum las altora ispita păcătoasă.

poezie de Thomas Wyatt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!