Poezii despre lașitate și viață
poezii despre lașitate și viață.
Sfântă lașitate - II
Motto:
Să loviți în mine
Când împart cu ștabii
Două Bucovine,
Două Basarabii. Damian Ureche
... el vorbea atunci când eu tăceam
-lutul meu voia să mai trăiască
în aceiași lașitate-l frământăm
dar cu pleava mea, moldovenească
lașitatea mea temeinică de neam
care vine din adâncuri geto-dace
transformat de ruși în moldovean
și din liber dac în rob rapace
poate vor veni și vremuri noi
poate glia asta strămoșească
va mai naște iar niște eroi
fără lașitate omenească...
poezie de Iurie Osoianu (16 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am făcut atâtea rele în viața mea
încât pot ști ce-i binele, mai aproape de el fiind
decât lașii care nu au fost în stare
de absolut nimic - și-i considerați pentru asta ca drepți!...
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupta vieții
Copiii nu-nțeleg ce vor:
A plânge-i cuminția lor.
Dar lucrul cel mai laș în lume
E un bărbat tânguitor.
Nimic nu-i mai de râs ca plânsul
În ochii unui luptător.
O luptă-i viața; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.
Pe seama cui? Ești un nemernic
Când n-ai un țel hotărâtor.
Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,
Te lupți pe seama tuturor.
E tragedie nălțătoare
Când, biruiți, oștenii mor,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altceva
Fericirii-i este teamă.
Pot trăi și fara ea
doar că viața-i mai ușoara
fiind pentru cineva.
Dragostea se-ascunde lașa
in priviri ce sunt nimic.
Seara când ar vrea să iasă,
sufletul îmi e pitit
în cămări fără lumină,
printre cioburi de iubiri
care zgârâind, alină
doruri aspre, ochii plini...
Astăzi cred în fericire
ca-ntr-un Dumnezeu pierdut
ce plecând din a mea fire,
mi-a luat tot ce am avut.
poezie de Ana Liana Sabau
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenilor dragi din viața mea
Am trimis inima să-mi caute
iubirile pierdute de ea;
din indiferență,
lașitate
sau prea mult orgoliu.
Să-mi cer iertare pentru
neiubire.
Am trimis dupa diminețile
în care,
nu v-am acoperit cu o rouă
de cuvinte frumoase
le-am lăsat
nespuse,
uscate
pe buzele mele.
Ar fi trebuit să vă spun
mereu
cât de mult vă iubesc
și că nu pot trăi
fără voi.
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (17 octombrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
* * *
Adoarme-ți corpul cu muzica vieții
încântă-te
uită de tine
singura dorință a ta
să fie non-dimensiunea.
Nu-ți dori să fii tu
dorește-ți să fii suflul infinit
omniprezent.
Transformă-ți visul uman
eroic
în visul imortal
unic.
Învinge-ți lașitatea
reîntoarce-te în necunoscut
încă nu-ți dai seama cât e de magnific?
încă nu-ți dai seama cât e de veșnic?
[...] Citește tot
poezie clasică de Cecilia Meireles
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Războinic în Armaghedon
Soldat sunt de o viață,
Dar și-n poem trăiesc;
Țin arma morții-n față
Și viața-n vers ceresc.
Mă-ncolăcesc reptile
De când cu Cerul sunt
Și pentru albe zile
Eu port războiul crunt.
Satana mă încearcă
Trufiei să-i fiu rob,
Dar mai găsesc o arcă
În al credinței bob;
Sunt creator de vise
Și-n arca mea vă chem,
S-atingem culmi înscrise
Pe crucile-totem.
[...] Citește tot
poezie de Pavel Lică din Trepte spre lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decebal către popor
Viața asta-i bun pierdut
Când n-o trăiești cum ai fi vrut!
Și-acum ar vrea un neam călău
S-arunce jug în gâtul tău:
E rău destul că ne-am născut,
Mai vrem și-al doilea rău?
Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moș îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănțuit.
Cei ce se luptă murmurând,
De s-ar lupta și-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orișicare laș fugar!
Murmurul, azi și orișicând,
E plânset în zadar!
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Îngerul sufletului meu
Știu că mi-ai frânt inima
când ai plecat ca un laș
fără să spui unde,
ș-apoi te-am căutat să lămurim,
dar degeaba tu erai prins în altă viață,
în pat cu fosta colegă și prietenă,
dar viața merge înainte,
greu mi-am reparat inima și sufletul
și încet toate sunt altfel acum.
Am găsit doctorul de suflete
și am reușit să-mi repar inima,
pe care tu ai rănit-o aprig,
dar am trecut printr-o boală aprigă
și viața, coșmarul a fost la mine,
luptându-mă din greu să răzbesc,
fără a ceda nici o clipă și încă mai lupt,
dar am vindecat inima,
cu ajutorul unui înger bun și frumos...
poezie de Eugenia Calancea (18 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vulturul
Vulturul m-a mușcat de mână când l-am încătușat,
Dar s-a-nvățat cu mine și stă legat în curte;
Un câine l-a umplut de purici, pisica l-a scuipat.
Îi place viața nouă... În grohăituri scurte,
Mănâncă mult... i-e lene... începe să se-ngrașe.
În ochii mici și roșii zadarnic caut cerul;
Aripa i-e greoaie, privirile sunt lașe,
Vulturu-și pierde zilnic simbolul și misterul.
Găinile trec calme, cotidiane, proaste,
Pe lângă el. Vulturul ia grații de păun;
Imperial se uită la păsăreasca oaste,
Căci el numai cu porcul se simte frate bun...
Îl obosește bolta de-atâtea ori brăzdată,
De nu-și înalță ochii spre cerul azurat?
Vulturul nu-și ridică privirea niciodată,
Căci a lăsat-o veșnic spre stârvul căutat...
[...] Citește tot
poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lașitate și viață, adresa este: