Poezii despre limite și superlative
poezii despre limite și superlative.
Când pieptul ți se eliberează
Când pieptul ți se eliberează de eul tău limitat,
Îți zărești persoană iubita fără vârstă.
Nu te poți vedea pe tine însuți fără o oglindă.
Privește la persoana iubita. Ea este cea mai strălucitoare oglindă.
poezie de Rumi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eliberarea de gânduri
Mintea rămâne indecisă în marele Vid.
Aici cea mai înaltă cunoaștere este nețărmurită.
Cel care face ca lucrurile să fie așa cum sunt nu poate fi izolat de lucruri.
Astfel, atunci când vorbim de limite', rămânem închiși în lucruri limitate.
Limita nelimitatului se numește plenitudine.'
Nemărginirea a ceea ce este limitat se numește vacuum.'
Tao este sursa amândurora.
Dar el însuși nu este nici plenitudine și nici vacuum.
poezie de Chuang Tzu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Extensii
Limita transcendenței
Poate fi pretutindeni
Limita erorilor
Se extinde permanent
Limita de caracter
Pare că nici nu există
Proiectele de aici
Cu alură sacramentală
Sunt greu de găsit
Noi suntem implementați
Pe termen scurt
În regim de urgență
Alerta ne străbate adesea
Suntem mereu vulnerabili
În raport cu rațiunea
La marginea experienței
[...] Citește tot
poezie de David Boia (22 iunie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
În continuu
Editează-ți contul
Pe facebook amice
În coordonate euforice
Nu lăsa să curgă
Pustiul printre noi
El va crea o despărțire aridă
Cum nu s-a văzut în deșert
Nu lăsa să curgă
Nici apa printre noi
Ea va crea un diluviu
Cum nu s-a mai văzut
De la potop încoace
Acum am ajuns
La limita maximă
De prieteni cât este admisibil
Nu lăsa să curgă nici
Despărțirea printre noi
Ea poate dezvolta
Un maxim de singurătate
Mustind spontan de izolare
[...] Citește tot
poezie de David Boia (19 ianuarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și eu asta cred (extras)
Și eu asta cred:
că mintea liberă, exploratoare a omului
este cel mai valoros lucru din lume.
Și eu pentru asta aș lupta:
pentru libertatea minții de-a alege drumul pe care-l vrea.
Și eu aș lupta împotriva:
oricărei idei, religii, guvernări care limitează sau distruge individul.
Asta-i ceea ce sunt și ceea ce vreau.
Pot înțelege de ce un sistem construit după un șablon
trebuie să lupte pentru a elimina libertatea de gândire,
pentru c-acesta, prin cercetare, subminează un asemenea sistem.
Înțeleg, desigur, și urăsc asta.
Și voi lupta împotriva oricărui sistem
pentru a salvgarda singurul lucru care ne separă de animale.
Dacă aura spiritului poate fi ucisă, suntem pierduți.
poezie clasică de John Steinbeck, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie cu tâlc
Daca n-ați aflat, vă spun:
Literpress e cel mai bun!
Vine cu reduceri, iată,
Cum n-ai întâlnit vreodată!
Și acum, ca să se știe:
"Îngerii în colivie"
Și "Pluș pentru Martinuș"
Au acum un preț de pluș!
Amandouă-s douășcinci,
Nu le iei, poți să te lingi
Pe botic, ca un pisoi...
Doar acum este în toi
Reducerea anunțată,
Fiindcă este limitată!
De azi până-n douășopt,
Vor fi numai prețuri soft!
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
De ziua Sufletului
Sufletul
a îmbrăcat albul
din cea mai bătrână ie românească,
dezgropată din muzeul timpului,
a sfințit gândul cu rugăciunea cea de toate zilele,
a lustruit cuvântul cu agheazma dimineții,
întru înălțarea de azi:
Mulțumim, MARIE,
pentru chinul ce te-a încăput peste limite
la zidirea urmei eterne,
lăsată, ca mântuire,
nouă, necredincioșilor,
pe lunga cale a revenirii
la credință
izvorul sfânt al înțelepciunii.
Onorată a-ți purta numele și... fărâma de sufletul tău!
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privesc în gol prin spațiul dintre cuvinte
din nefericire nu pot să-mi opresc și gândul
cum reușesc uneori să-mi țin respirația sub apă
dar tac din ce în ce mai adânc
cumva dincolo de groapa marianelor
ca un sfinx prins cu ochii pe cer
împărțind zodiile ca pe o azimă
iar lupa prin care lumea îmi pătrunde în vis
se răsucește ca o galaxie
în jurul unei inimi
care pulsează în ritm de blues
uneori spațiile dintre cuvinte
conțin povești infinite
taman despre limite
iar poeții sunt singurii care le pătrund
cu ochii privind spre nimic
ca spre cea mai mare certitudine
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privesc în gol prin spațiul dintre cuvinte
din nefericire nu pot să-mi opresc și gândul
cum reușesc uneori să-mi țin respirația sub apă
dar tac din ce în ce mai adânc
cumva dincolo de groapa marianelor
precum un sfinx prins cu ochii pe cer
împărțind zodiile ca pe o azimă
iar lupa prin care lumea îmi pătrunde în vis
se răsucește ca o galaxie
în jurul unei inimi
care pulsează în ritm de blues
uneori spațiile dintre cuvinte
conțin povești infinite
taman despre limite
iar poeții sunt singurii care le pătrund
cu ochii privind spre nimic
ca spre cea mai mare certitudine
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește fără rezerve
Într-o lume în care
ura este la putere
fii devastat de ură
și iubește intens,
iubește fără să aștepți
ceva în schimb.
Cine te arde în interior
este cea mai mare
recompensă a ta.
Iubește fără rezerve
pentru că dragostea
te îmbogățește pe tine.
Celor ce le place
să te rănească
nu le raspunde la fel.
Dragostea, are toate formele sale,
iubirea fără limite
și așa poți cunoaște infinitul.
Iubește nebunia
și scapă de nebunia lumii.
[...] Citește tot
poezie de Eugenia Calancea (17 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre limite și superlative, adresa este: