Poezii despre litoral și lumină
poezii despre litoral și lumină.
Marea pisicilor
Final de plută- valurile
se întind ca buzele uscate
după cernelile somnului.
Rar,
în scoicile ciobite,
soarele filtrează mirosul algei
- opacul surâsse crapă-n
lumina derivărilor marine,
mai e virgula pusă după retina
litoralului optic.
Pisica adusă pe mal,
cu solzii alcalini scurși de sare,
își limpezește burta
în foile aspre, răsucită-n
coloana vâslelor iuți
- se duc incet sunetele mării,
sticla cu flori portocalii
acostează coralii
[...] Citește tot
poezie de Dafina David
Adăugat de Sara Nicorov
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vacanță
Este vară călduroasă
Și pe cer e mult senin
În vacanța luminoasă
Fără teme, fără chin.
Când plecăm în graba mare
Sus pe munți sau la bunici
Ori pe litoral, la soare,
Ca să creștem mai voinici.
Vezi în cuiburi cum mai cască
Puii berzelor, cuminți,
Ciocul larg ca să-i hrănească
Grijuliii lor părinți.
Ici și colo rândunele,
Turturele, pițigoi,
Zboară printre rămurele
Și nu au habar de noi.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Gabriela Gențiana Groza din Fântâna cu sori (2010)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Gauguin
În Hiva Oa, pe țărmu-i lăut în mirodenii,
Am o colibă-n care vopselile îmi țin.
Te zămislesc, femeie, dospită din vedenii,
La margine de mare, pe pânza mea de in.
O trudă grea: din purpur, din umbră și lumină
Să prind întreg fiorul ce îl strecori în mine.
Încinsă doar cu frunze și în găteli cerești,
De sub sprâncene negre, tânjesc să mă privești.
Nu-i rece armonia din linii drepte, pure?
Și toate chiar sunt drepte și pure-n infinit?
De ce bizari sunt munții și negurile sure?
A fost cândva în lume ceva desăvârșit?
Genunea și noianul întinderii de apă
Vor să culeagă stele, în undă să le-ncapă,
Ce-i cremenea banală?
O țandără-n scântei.
Și totuși are farmec asimetria ei.
[...] Citește tot
poezie de George Meniuc (1970)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Deluje"
Ce ploaie caldă în vuiet, în iunie început...
Nori gri, în spume gri întâi, apoi de gri fundal-
Coboară, toarnă, și ne spală, într-un neprevăzut!!!
Asfalt, pământ emană... un abur de furnal.
Stau mut de încântare, ca la un cal în tropot.
Picuri imenși, se sparg, în extazic de masaj.
Ador, ce cântec dulce se înalță lin, din ropot...
Mi-e dor de-o mare sumbră... visez pelerinaj.
Mașinile stropesc și fâșie a petarde,
Exploziile curg și se propagă în tunet,
Făclii răsar, se scurg, într-un ciudat de sunet;
Spectacolu-i complet, în apă totul arde...
Plec din orașul tern și cu umbrele strâmbe,
Cu tipi în jeepuri negre și cu clădiri pompoase.
Mă duc la țară; în câmp, natura nu se-ascunde...
E valuri grâul verde, se întorc țărani, cu coase.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre litoral și lumină, adresa este: