lut şi suflet

Potop

Mi-am aruncat
sufletul
pe un vârf de munte
ca să mi-l salvez
de la potopul
patimilor
şi din noroiul
gândurilor,
până ce puhoaiele
se vor retrage
şi din trupu-mi lut, va înverzi
ramură de măslin.

poezie de Raluca Oprita
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vals

De câte ori inima lutului
La lumina Iubirii visează
Culori şi melodii strălucitoare din suflet
Spre Eternitate valsează...

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofă rătăcită 5

Frământ cu piciorul lutul din mine,
Timpane se năruie-n urlet
Şi ochi rătăciţi în paharele pline
Mai caută-un loc pentru suflet.

poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful lui Mateiaş Basarab

Aicea zac eu, Mathei, în cest pământ reace
Pentru ce cu voi, cei vii, nu poci petreace.
Cela ce-am fost oarecând de toţi prea lăudat
Acum zac fără suflet cu lut împresurat.
Numai vă rog, greşitu, tot să mă iertaţi,
Cest mormânt întunecat, pururea să-l cercetaţi.

epitaf de Udrişte Năsturel (1652)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulgata

Aproape că-mi părea dulce bătrâneţea
mâinii mele drepte
îngropate-n hârtii
până la osul frunţii.
Simţeam pe suflet
gustul înţelepţiei şi al duratei
când uriaşul idol de lut
mi-a umplut cu barba lui
ferestrele
spunându-mi în
vulgata
zeilor:
Stau numai o clipă,
să nu te sperii,
stau numai până
te naşti!

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în tăcerea singurătăţii
apar dunele sufletului
schimbătoare gândirii
cu ploi şi torente de noroi
ce pot fi arse într-un munte
spre eliberare
din lutul lui

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Lan

De prea mult aur crapă boabele de grâu.
Ici-colo stropi de mac
şi-n lan
o fată
cu gene lungi ca spicele de orz.
Ea strânge cu privirea snopii de senin al cerului
şi cântă.

Eu zac în umbra unor maci,
fără dorinţi, fără mustrări, fără căinţi
şi fără-ndemnuri, numai trup
şi numai lut.
Ea cântă
şi eu ascult.
Pe buzele ei calde mi se naşte sufletul.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pod peste suflet

Sufletul meu nici n-are pod
Şi zilnic dau să-l trec inot,
Departe-i ţărmul celălalt,
Vadu-i adânc şi ceru-nalt.

Ca peştii, din abis, stâncosi,
Răsar munţi tineri, şi munţi roşi,
Contemplu palma lor de lut
Şi zic: Aici eu m-am nascut.

Buza-mi sărută-albastra zare,
Cu setea muntelui de sare.

Ce bine e că nici n-am pod,
Că dorul meu e plin de glod.
Dacă mă-nec, mă ţin de-un plai
Şi-not spre gura mea de rai.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de mishelle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creion

Printre castanii puşi la rînd
Bolnavii cască meditînd
În vînăta lumină ştearsă,
De faclă şi feştilă arsă.

Ei se mai sprijină de viaţă
Urziţi în sita firului de ceaţă,
Şi-i sorb încet, în moalele părete,
Văzduhurile sure, de burete.

Ce caută subt negură şi frunză,
Ţine să tacă-n lut şi să se-ascunză.

Mi-a fost cîndva şi mie dor
De lucrul sufletului lor.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri, 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul orelor

Omnia vulnerant, ultima necat

Pe rând orice ore rănesc,
Iar ultima vecinic omoară... -
Tot sufletul mi-este o vioară
Ce plânge duios că trăiesc.

Şi nici nu mai cerc să zâmbesc
Când viaţa s-arată uşoară. -
Pe rând orice ore rănesc,
Iar ultima vecinic omoară.

Oricâtă cerească comoară
Ar fi într-un lut omenesc,
Zvârlit de pe clipa ce zboară
Recade în iadul obştesc; -
Pe rând orice ore rănesc.

rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Isolde
Comentează! | Votează! | Copiază!