mâncare şi peşti

Peşti

Peştii mici mănâncă peşti foarte mici,
Peştii mari mănâncă peşti mici –
Aşa că numai peştele mare creşte gras.
Cunoşti un asemenea individ în oraş?

poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciorbele şi ardeiul iute

Că-s de miel, de ied, purcel,
De legume, peşti, viţel,
De găină sau curcan,
Gâscă, raţă sau fazan,
Bănăţene, olteneşti,
Sau că sunt ardeleneşti,
Ciorbele sunt mai plăcute
De-s mâncate cu-árdei iute.

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (20 ianuarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiuca

ar trebui să mănânc
peşti pentru că azi au ieşit micile
zburătoare din ser
tare (?!) ar trebui
să mă-ndestulez cu o ştiucă
stricată-ncepând
de la unele litere

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dorinţă a peştelui când e prins de pescar (după un aforism de D. C. Mazilu)

Când stă să treacă-n nefiinţă,
Îşi spune ultima dorinţă:
‒ Când m-oi mânca, numaidecât
Să ţi se-nfigă-un os în gât,
Să simţi şi tu, al meu călău,
Ce simt acum cu acul tău!

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire, după D.C. Mazilu (20 februarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peştele şi oasele

Nu e grâu făr de neghină,
Nici porc fără de slănină,
Trandafir fără de spini,
Pajişte făr de ciulini.

Nu-i albină fără ac,
Cântăreaţă fără trac;
Nu e mare fără plajă
Şi nici ouă fără coajă.

Nu-s femei ce nu-s geloase
Şi nici peşte fără oase;
La femei nu renunţăm,
Nici la peşte să-l mâncăm.

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (11 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stai trează în întuneric şi în sunetele tale

viaţa de după scutul conştienţei.

bei deşertul şi e un gust nou.

acum ridică-te din nisip şi umblă pe ape
cu tălpile alea verzi şi degetele albastre.

algele mănâncă din tine timpul
ce ţi s-a dat pentru a scrie.

peştii ciugulesc granule din ochii
ce văd un cosmos gravid
cum te va naşte dincolo.

mărturisitorul câine se ghemuieşte
în cerc deasupra oaselor tale.
măduvă plină de cuvinte, somnul
se îndepărtează de mal.

stai trează

[...] Citeşte tot

poezie de Angela Furtună din Pelerinul din Aqualung (27 septembrie 2008)
Adăugat de Angela Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!

Berea

Băutură răcoroasă,
Amăruie şi gustoasă,
Minunată udătură
Mai ales când e căldură.

Merge excelent cu mici,
Cu cârnaţi şi fripturici,
Pizza, peşte saramură,
Cu mezel, afumătură.

Berea rece, de la gheaţă,
Cerul gurii îl răsfaţă,
E grozavă, o-ncântare,
Însă face burta mare...

pamflet de George Budoi (1 aprilie 2021)
Adăugat de Gheorghe BUDOI
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farfuria

când nevasta-ţi găteşte
să mănânci
cu plăcere
şi mut ca un peşte
e important
să taci la masă
pentru o atmosferă
frumoasă
eu am vorbit
şi pe ea a cuprins-o
furia
şi mi-a spart în cap
farfuria
care nu era una
zburătoare
nu era un ozeneu
dar toate cioburile
s-au împrăştiat
în corpul meu
probabil că am cobit

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hamsia

O spun cu toată duioşia,
Când Domnul a făcut hamsia
Şi şprotul, codul, roşii raci,
El s-a gândit la cei săraci,

Să aibă, bieţii, ce mânca,
Să aibă şi ei ce-mbuca.
Deşi şi codul, dragi ciraci,
E-un peşte tot pentru săraci,

Precum se spune în norod,
Cu banii pentr-un kil de cod
Iei vreo trei kile de hamsie
Şi poţi trăi şi-n sărăcie.

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (25 martie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin şi apă

Tata Noe avea fermă de struţi şi de alte păsări, în stil mare,
El mânca oul cu polonicul dintr-o cupă cât o căldare;
Supa lui era Supă de Elefant, iar la cină peştele, un caşalot,
Dar oricum toate erau mici comparate cu coteţele din arca lui, socot;
Noe mai mereu spunea nevestei când se aşezau la masă,
"Câtă vreme nu intră-n vin, unde se duce apa chiar nu-mi pasă."
S-au rupt zăgazurile slavei şi apele au năvălit, căzând cum cade un perete,
Iar stelele de pe cer au dispărut ca bulele de aer din chiuvete,
Oceanele s-au umflat până în gâtul iadului, să-l astâmpere de sete.
Iar Noe, privind în sus: " Se pare că iarăşi plouă zdravăn, pe-îndelete,
Varful Matterhon o fi acum pe fundul mării, o biată creastă joasă;
Mie, cât timp nu intră-n vin, unde se duce apa chiar nu-mi pasă."
Dar tata Noe a păcătuit, ca şi noi, de altfel; a umblat pilit pe drum
Până când, drept pedeapsă, a început o secetă cumplită – cum, necum,
Nu se găsea strop de vin prin crâşme ori biserici, nici măcar de-împărtăşit,
Pentru ca Blestemul Apelor a secat toată seva fructului oprit:
Se afla apă numai pe altarul Celui Prea Înalt şi pe-a Episcopului masă,
Dar mie, câtă vreme nu intră-n vin, unde se duce apa chiar nu-mi pasă.

poezie celebră de G.K. Chesterton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!