Poezii despre magnetism și viață
poezii despre magnetism și viață.
Metaloid
Noi infuzăm atomului dinamică
elastici constructivi
plămânii orașelor
vertebre de bronz
mușchii schije de platină
suntem aorta zilei
mâine vor icni alții
sportsmani
vom răscoli straturile geologice
cu râvnă de metal
vibranți
prin latitudini
arteră de magnet
sânge
vertigiune
incandescență
respirație
viață ruptă din fuse
oțel
[...] Citește tot
poezie clasică de Stephan Roll din 75 HP (octombrie 1924)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasiune
Pasiunea copilului pentru un cer plin de stele
Deschide și închide mâinile ca o carte cu chipuri.
Pești galbeni, albaștri
Joacă-n acvariumul ochilor lui.
Viața arde un dram de înțelepciune,
Mireasma vieții lui.
Întinde brațele,
Și profesorul îl ascultă, astru încremenit
Femeia leșinând,
Lumea dispare.
Încet, magnetul soarelui
atrage o clipă de nădejde.
Inima cumpănește trupul,
Sângele, seva;
Creanga susține pasărea.
Adevărul spânzură de razele lunii,
Și copilul îl soarbe cu-o răsuflare
La marginea unui cer sfâșiat.
S. O. S. Frumoasa corabie-și întoarce pânzele,
Vis stins în spațiu.
[...] Citește tot
poezie clasică de Edmond Vandercammen din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarcerea la rădăcini
De oriunde-ai fi în lume,
întoarcerea la rădăcini
te arde ca un cărbune,
să vii acasă din străini.
Copil, aicea te-ai născut.
De ce-ai plecat din țară?
Aici prieteni ai avut.
Și pâinea nu-i amară.
Aici sunt părinții tăi,
frații și surorile.
Tot aici sunt munți și văi
să le calci cărările.
Aici străbunii au luptat
ca să avem libertate.
Când au murit, le-am adunat
oasele împrăștiate.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Făclia vie
În fața mea merg Ochii cei de lumină plini,
Magnetizați de-un înger cu născociri savante;
Sânt frații mei avea acești doi frați divini
Ce-n ochii mei presară sclipiri de diamante.
Scăpându-mă de orice păcat copleșitor
Pe drumul Frumuseții ei pasul mi-l imbie;
Mi-s slujitori și totuși eu sunt robitul lor;
Întreaga-mi fire-ascultă de-această faclă vie.
Voi răspândiți, Ochi magici, o mistică lucire
De lumânări aprinse în plină zi; subțire,
Flacăra lor la soare pălește dar nu moare;
Dar ele slăvesc Moartea, voi Viața; și mereu
Cântați trezirea sfântă a sufletului meu,
Voi, aștri-a caror rază n-o stinge nici un soare!
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O rugăciune la intrarea în casa mea
Domnul a promis binecuvântare acestui oraș, acestei case
Și urmașilor mei, dacă toate lucrurile rămân nepângărite;
Nici o masă sau scaun nu sunt îndeajuns de simple
Pentru cei care urmează păstorul din Galileea; a mai cerut
Ca eu însumi în anumite zile ale anului
Să nu ating nimic și să nu râvnesc nimic,
Luând aminte la toate cele făcute de marii entuziaști
De-a lungul atâtor secole cu noroc schimbător
Și pe care trebuie să le consider drept normă;
Totuși, dacă voi visa că Sinbad marinarul a adus un cufăr pictat
Sau o imagine de dincolo de Muntele Magneților,
Acel vis este o normă; iar dacă mâna Diavolului
Distorsionează viziunea, împrăștiind aburi de leșie
Pentru a umbri calea, sau construiește o casă
Proiectată în birourile guvernului, scurtează-i viața,
Închide-i sufletul pe fundul Mării Roșii.
poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra
Eu umbra aceasta pe care
O semeni în sufletul meu
Cu milă si tristă mirare
Voi duce-o cu mine mereu
Voi duce-o cu mine mereu
Și-apoi într-o zi oarecare
În care-mi va fi cel mai greu
Voi pune-o în vechi calendare
Duminica trupului meu
Duminica trupului meu
Fiori prin mine umblă
Și nu am trebuință
Te rog pe tine umbră
Să redevii ființă
Flămând de iubirea întreagă
Pe vremi cu amurg mohorât
Când zorile noaptea-și dezleagă
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu (1 ianuarie 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra
6. Umbra
Eu umbra aceasta pe care
O semeni în sufletul meu
Cu milă si tristă mirare
Voi duce-o cu mine mereu
Voi duce-o cu mine mereu
Și-apoi intr-o zi oarecare
În care-mi va fi cel mai greu
Voi pune-o în vechi calendare
Duminica trupului meu
Duminica trupului meu
...
Fiori prin mine umblă
Și nu am trebuință
Te rog pe tine umbră
Să redevii ființă
...
Flămînd de iubirea intreagă
Pe vremi cu amurg mohorît
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ochii tăi văd viața
În ochii tăi văd viața mea
N-am crezut nicicând că se va-ntâmpla așa
O văd, o simt și tu mi-o ți în suflet
În timp ce inimile noastre dansează un duet.
Mă simt ca într-un veșnic paradis
Ca stropul de rouă care pe frunză stă prelins
Cu teamă în suflet stau că voi cădea în nesfârșit
Că o altă floare-a iubirii poate a ofilit.
N-am crezut că viața poate fi așa
Mi-ai colorat-o, i-ai dat contur și-o operă de artă tu ai făcut din ea
Mi-ai dat un sens la dragostea ce-o port în suflet
M-ai atras cu frumusețea ta cum face un magnet.
Eu te iubesc cu toată inima ce tu mi-o încălzești
Asemeni unui fulg de nea tu mă topești
Mă vărs în râurile sufletului tău măreț
Sperând că voi ajunge un val ce-ți va schimba al vieții sens.
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Eparu
Adăugat de Ștefan Eparu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pot
pot să-mi umplu lumea dacă vreau, cu tine,
pot să-mi scutur cerul peste ochii tăi -
să se-nroureze nopțile-ți cu vise
și să-ți ardă toate spaimele-n văpăi.
pot să-ți curg în suflet cu uimiri candide
când îți bate pleoapa alb peste cărări
și când înflorește noaptea printre greieri
pot să-ți șterg tristețea altor întâmplări.
să renasc pot încă sub a ta suflare
sau sub dalta-ți aspră de Pygmalion
care-mi sapă aripi largi în carnea pietrei
ce-mi crescuse-n tâmpla arsă de nesomn.
când te cheamă zarea dincolo de vreme
să-mi atârn privirea pot de ochii-ți triști,
să te duc cu mine-n capătul luminii
unde iarba verde știe că exiști,
unde universul îngustat în inimi
face să nu doară că ne-a rupt cândva
din perfecțiunea unui tot magnetic
ursind două cioburi spre-a se căuta.
[...] Citește tot
poezie de Nina Tărchilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri în amurg
Trec anii plutind molcom, ca norii călători
Ce-aduc o zi ploioasă, iar alta însorită
Prin viața ce se scurge de-acuma liniștită,
Cu nostalgii, necazuri și-arare sărbători...
Ca un magnet m-atrage grădina înflorită,
Amestec anestezic de-arome și culori...
Cu pomii dragi, cu câinii vorbesc, iar uneori
Cu umbre vechi: pierduții, ce-nvie-ntr-o clipită!
Sclipiri din vremea dusă le depăn cu migală,
Ca flori de gând alese, presate între file -
Herbar ce-mi strânge viața, petală cu petală...
Încerc să scriu, să ferec cu lacăte cuvântul,
Că florile plăpânde trăiesc puține zile
Și de le uit prin ronduri, le risipește vântul!
poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre magnetism și viață, adresa este: