Poezii despre maturitate și vârstă
poezii despre maturitate și vârstă.
Adelei
Ai o vârstă minunată,
De noroc ți-e guvernată,
"La mulți ani" îți doresc odată,
În maturitate fiind intrată.
Ai o vârstă deosebită,
De fericire ți-e împodobită,
"La mulți ani" îți doresc îndoit,
Ție, ce deții un suflet deosebit.
Ai o vârstă chiar selectă,
O viață îți doresc, perfectă,
"La mulți ani" îți doresc întreit,
Ție, ce un adult ai devenit!
poezie de Sebastian Butu (23 martie 2019)
Adăugat de Sebastian Butu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fum și de la capăt
e abia dimineață și ard
câteva țigări dinspre filtru
cu suzeta calată în gard
bebelușul din mine (?!) a-nceput - important -
să trateze un viciu retard
cu maturitatea specifică vârstei
a-ntâia în ordinea alterării
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Retrocopilărie
Izvor de inocență perenă
cu gust de cireșe amare
direct din pom, nespălate
ale cărui unde cristaline
clipocesc interactiv
dincolo de geamandura maturității.
Vârstă de aur
însuflețind o bătrânețe de argint
într-un colț de inimă
care ne ține departe de stele
cât vremurile mai sunt în stare
să joace șotron.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasaje
Sunt reescapatul de avorton, un fortunat
Și fătul ce-a murit într-un copil
Ce s-a topit într-un adolescent febril
S-ajungă tânărul matur... neapărat!
De ceva timp adultu-a detronat pe june
Și se împlântă-n ani tăindu-i în felii
Pe neștiute, se urâțind pentru frumoși copii
Uzându-se fără răgaz pentr-o... înțelepciune.
Și-ncet încet se moare robustețea;
De plină vârstă se golind treptat
Și orizont e terțina etate, handicapat
Pe zi ce trece, rând pe rând apare... bătrânețea.
E viața-n sine o moarte nesfârșită
Pe zile; se născând c-un cont funest,
Se-autoîmpreunând ca-ntr-un incest
Și-așa din naștere ne tot debarasăm... de ființa învechită!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Restart
Ți-am pus o simplă întrebare;
"-Te-ai învățat, cu fața mea,
că sunt bărbatul tău?"...
Era-ntr-o joie oarecare,
stăteam lipiți pe-o canapea
cu gânduri duse în ecou,
eram urmași de aventuri
ce derulam, ca-n filmul mut;
secvențe de-un amor părtaș,
de rupere de legături...
Eroi de un divorț trecut
și-un viitor sinucigaș.
Visam maturi, cu gând de tineri,
să reparăm piese uzate
ce n-am întreținut, culpabili;
Eram la vârsta înspre-o vineri,
din zilele ce-s șapte toate...
Ai iubirii, eram, irecuperabili.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te duci, copilărie...
Motto:
Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil,
Aș da orice pe lume să redevin copil.
Zburdam prin curtea plină cu rațe și găini
Trăiau pe-atunci părinții și rude și vecini,
Mi le-ai luat pe toate și-o lacrimă îmi storci,
Te duci, copilărie, și nu te mai întorci.
Nu mai există basme, nici eu nu mai exist,
Balaurul e șmecher, iar Făt Frumos e trist,
S-au inventat claxoane, adio zurgălăi,
Te duci, copilărie, cu toți eroii tăi.
Un prof ce ne-nvățase cum să plantăm stejari,
A defrișat pădurea vânzând-o pe dolari,
Cu cât urcăm în vârstă ne suntem mai străini,
Te duci, copilărie, și devenim haini.
Bunica și bunicul ce mă-nveleau cântând,
[...] Citește tot
poezie de Radu Pietreanu
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Epitalam
Anotimp de iubire al apelor lungi
sunând toropit și prozodic în maluri,
când plouă cu astre-ostenite de vârstă,
întoarse în mâluri primare de fluvii...
Bogatele trupuri de carne lichidă
cu vinele verzi - somnoroase tulpine de lintiți;
artere submerse - liane de nuferi clorotici;
nervoase vibrări de unde subțiri și foșnite,
imensă-ncordare de fibre foind:
iuți păstrăvi, plevușcă futilă, bibani melancolici,
și somnii placizi - acuaticii mușchi răscoliți;
crap matur, viclean - o, monstruos biceps al deltei!
Periodic răstimp al apelor calme,
cu mari înfloriri germinale de icre:
maci roșii și negre lalele - pretexte vitale;
și sălcii sumare-așteptând despletite
fecunda plecare-a polenului - ploaie
întoarsă în mâluri primare de fluviu...
[...] Citește tot
poezie clasică de Romulus Vulpescu (1959)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca un joc de copii
Un fel de allegro îmi încetinește vârsta
E ca un joc ingenios de copii...
Care număr e mai mare 4 sau 5,
cinci sau patru?
Și cum le legi ca să-ți dea jumătatea lui 90? -
Cifră la care visez să ajung la maturitate completă
Nu mai am grabă în trăirile-mi personale
Îmi trăiesc prezentul în fâșii de vise ornate cu iubire
Bradul meu lăuntric e plin de globuri multicolore
Care glob e mai frumos? Cel în formă de inimă
Sau cel ce irizează cerul în idile neîncepute?
Nu simt nicio diferență între zborul trecut
Și cel de acum când încep al 45-lea raid
Printre oameni, lumi și visele-mi juvenile
Am tot atâtea naivități ca și acum un an
Ca și acum 5 ani, ca și acum 30 ani...
Care naivitate e mai frumoasă dintre cele vechi și noi?
Cea dintr-un eu adolescentin sau cea ce mă însoțește acum?
[...] Citește tot
poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ne mai jucăm nițel
Hei, adulților cu suflet de copil, hai să ne mai jucăm nițel!
Să ne copilărim măcar până la vârsta senectuții...
Să nu mai fim atât de serioși cum vor unii
care se uită încruntați la noi și ne mustră îmbufnați
cu maturitatea lor superioară.
Hai să fim ludici! Să descântăm orele și zilele,
să încolăcim timpul pe o roată și să-l învârtim
până se deșiră și-i sar anotimpurile din buzunar.
Să ne hlizim la ridurile de pe fruntea noastră,
să ne tupilăm după copaci, spunând "cișculici casă,"
și să râdem de moartea care e la mii de ani lumină de noi.
Hei, prea adulților, serioșilor, încrâncenaților,
fiți maleabili precum plastilina,
blânzi ca porumbeii voiajori
și cutezători ca șoimii (patriei)!
Ieșiți din prea realismul vostru existențial și opac
Și plutiți câteva răstimpuri printre norii altostratus
Jucându-vă de-a v-ați ascunselea cu soarele dințos.
Până ce mai maturii decât voi,
[...] Citește tot
poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inside
De unde să încep o poveste care nu are început?
O poveste născută poate o dată cu prima suflare de viață în plămânii stângaci,
cu milioane de culori ninse pe retina fragedă,
cu laptele cald între buzele moi?
Atunci am înțeles, deși nu am putut concepe asta în cuvinte,
că sunt iubit.
Sau să încep povestea de la prima jucărie zburătoare numită de mine simplu "elicopter"
pe care o lansam de la etajul doi al blocului pentru ca apoi să cobor într-o suflare
să o pot regăsi intactă între mărăcinii de la marginea drumului?
În acele clipe de nebunie epuizantă am înțeles că sunt iubit.
Sau mai bine încep de la examenul acela de maturitate,
numit simplu de colegi: bac,
unde nu împlinisem vârsta majoratului dar mi se cerea să fiu matur?
și eu nu știam dacă pot să fac asta
dar îmi aduc aminte de prezența aceea din jurul meu, nevăzută,
dătătoare de o pace lăuntrică
care m-a făcut să fiu stăpân pe mine
și să înțeleg oare pentru a câta oară că nu sunt singur,
[...] Citește tot
poezie de Adrian Andrei Călimărea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre maturitate și vârstă, adresa este: