Poezii despre meduze și moarte
poezii despre meduze și moarte.
Anestezie
o insulă meduză
s-a lipit de umbra-mi neclară
să tulbure limita
dintre ființă și neființă
sub anestezie
am privit
lumina
sîngerînd în șiroaie
picături-clepsidră
prin care curge,
din viață și moarte,
în cascade de nisip -
întunericul rece
poezie de Sorana Felicia Petrescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ne-am urât și ne-am iubit plângând
Rememorarea de-ntâmplări confuze
Copii crucificați ca niște Criști
Cu paznici veseli pentru îngeri triști,
La marea invadată de meduze.
Ți-am poruncit brutal să nu te miști
Până-ți culeg tot frigul de pe buze,
Cerându-ți mai apoi din suflet scuze,
Pentru minciuna că, oricum, exiști.
Dar n-ai să fii niciunde mai cuminte
Și mai supusă altuia nicicând,
Cum doar în noaptea oarbă și fierbinte,
Când ne-am urât și ne-am iubit plângând,
Fără s-avem nevoie de cuvinte,
La câtă moarte adunam în gând.
poezie celebră de George Țărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cianotice buze
Cianotice buze sărutul morții
Peste cicatrzatul destin...
De sflet lipite, meduze.
Al plânsului aprig descântec,
Pe cerul deschis ca un pântec.
Se-așteaptă o naștere nouă
Și pleoapa-i răsfrântă în două.
De-acum este grea, plumburie,
Iar somnul etern reverie.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Funeralii pe mare
În temnițele mării foșnitoare
e libertatea fără de sfârșit
deasupra pace, dar în miez de mare
e un război al peștilor, cumplit
Să fie paradisul, sau infernul
acest tărâm de vechi cosmogonii?
În glorietta soarelui, eternul
se-aprind cărbunii zorilor de zi
Înmugurește aerul de sare
de alge și meduze putrezind
un clavecin vivaldic, dinspre mare
rostogolește misse de argint
Ridică vântul fustele gitane
ale acestei zile de coral
și pânze albe trec în caravane
pescarii trag năvoadele la mal
Înspumegate valuri de petardă
se sparg de dig ca pescărușii morți
tu strânge-mă în brațe, mă dezmiardă
femeie scumpă care mă suporți
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Septembrie în cartierul cu câini
pisica din cartier are zece vieți la biserică
slujba se ține în toate duminicile dar mori
neîmpărtășit cu ochii sculptați în pereți
ai vrea să lingi seva fructelor vie să te îmbăiezi în marea cu meduze sărate
câinii lumii latră zbor cu aripi de păsări pietrificate
caruselul toamnei rostogolește nopți
decorticate
himere oarbe stele cu un singur picior aritmii
este un septembrie cu secunde de aer
cu iubiri crescute din iarbă
din galbenul morții din albele toamnelor aritmii
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arhitectura-n mișcare
Cine și ce ar putea să oprească vreodată
Această arhitectură-n mișcare
Mereu renăscând și murind,
Această mănăstire ce vine spre mine
Se-apropie, se umflă, și crește, și iată,
Cu bolți și cupole de spumă
Ca niște scufe-coroane atârnând,
Se-aruncă în aer, se-mprăștie lent, se prăvale,
Se destramă-ntr-un nor de meduze, și alge, și crabi
Și se scurge-n pământ?
Cine-ar putea să încremenească odată
Mișcarea aceasta prea vie pentru a nu mai muri
Și pentru a nu mai renaște prea muritoare,
Cine-ar putea să strige valurilor Stați!
Și apelor să nu mai fie mare,
Și-acestei mănăstiri mereu surpată
În sine însăși ca într-un ecou
Să îi clocească stâlpii-osificați
În aerul făcut în juru-i ou?
poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Traversăm zadarnic un concert
Meduze blând coboară în priviri
Latente umbre părăsesc păduri
Sintagmele cu ultimii sperjuri
Mizează pe-un buchet de trandafiri
Învălmășiți în moara de cuvinte
Înalt catargul, vântul de la pupa
Busolele fac țăndări cupa
Sus ancora și numai înainte!
O altă Terra Nova ne așteaptă
Halucinant în veacurile târzii
Îngheață toate spaimele în vii
Și mor lăstuni pe fiecare treaptă
Închidem strâns sextante și hublou
Adoarme țărmul pe un banc deșert
Și traversăm zadarnic un concert
Ca-ntr-un preclasic anonim tablou
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea a paișpea
Scrisoarea a III-a se întoarce
(poem aproape psihiatric)
Îți scriu, iubito, zăpăcit ca o meduză
Băgată-n cadă și-mbătată cu clăbuc,
Am aranjat: ne luăm cetățenia găgăuză
Și din iubire ne vom interna la balamuc.
Te-aștept la poartă să-ți sărut iar gărgăunii,
Să vii cu ruj pe buze și cu păr frumos,
Că de-mbrăcat îți dăruiesc aici nebunii
Vreo cinci cămăși de forță marca Boss.
Am pile mari, ne dau apartamentu-n care
Au stat napoleoni și hitleri și tutankamoni,
E logic pentru o dragoste așa de mare
Pe care-o doare-n Freud de neuroni.
Mânca-vom pui de eros și pastile rare
Așa cum șade bine zăpăciților de-amor,
[...] Citește tot
poezie satirică de Sorin Stoica
Adăugat de Sorin Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot, e-o apă, de ploaie
... că doar ce-am scris din nou de ploaie
și mă întreb; ce-atâta apă
se duce adânc să spele morți,
ce se-nfiltrează printre filtre?!
... și beau din ei stând în odaie;
de aceea minți tot timp ne sapă,
ne redeschide alte porți,
să primim vizite, părinte...
... și peștii stau tăcuți la fund,
perpetuându-se-n neștire,
ingurgitând din mâl cu oase
de când e lumea cea străbună;
din mări ce-au fost cândva pământ
printre corali de-o mânăstire,
meduze de femei frumoase
și valuri ca o supă-n spumă...
... iar cerul, ce-am făcut lăcaș,
o fi din picuri plutitori
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulce otrăvitor
Privesc, tot numai simțuri învolburat plecate,
În gândul ce mi-l pierd înspre chipul de cristal,
Ce știu că poate îmi este otrava-n plumb, ce-i parte
Sublimului suav, topit în pur metal.
Mă înfior de clinchete de stele în cristaline
Cu agate de halou, se picurând culori
De amor, când te dădeai uitându-te pe tine,
Mă îngropând de viu cu trupu-ți de comori.
De-un pâlpâit plăpând, de-o noapte în lumânare
M-anin, topit memorii de-un picur de pe buze
Din ruperea-n rubin, cu gust nectar de floare
Și ating un puf de piele din corpuri de meduze.
Nici nu mai știu de-i vis, parcă n-a fost vreodată
Și-i numai o dorință de-alt timp și de-un alt cine,
Ce-l caut pipăind cu mâna în ființa-mi toată,
Să ți-l așez alături... și apoi să mor de bine!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre meduze și moarte, adresa este: