Poezii despre miezul zilei și viață
poezii despre miezul zilei și viață.
Cântec I
Azi dimineață eram rouă.
A venit soarele și m-a băut
Viața împărțindu-mi-o-n două.
Azi la amiază eram nor,
A venit soarele și m-a băut
Picătură cu picătură, ușor.
Astă seară stea voi fi, stea,
N-am să clipesc de multe ori.
Marea mă cheamă, vrea să mă bea.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O zi din viața noastră începe dimineața,
Atunci când soarele răsare foarte vioi.
Iar pe la amiază se topește toată gheața...
Căci peste noapte iubirea a înghețat în noi.
catren de Ovidiu Kerekes (20 februarie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Negare (Arnisi)
Pe țărmul nevăzut al mării,
albi ca porumbeii,
am suferit la amiază de sete,
dar apa era sărată.
Pe nisipul auriu
i-am scris numele,
dar a venit briza mării
și literele au dispărut.
Cu ce spirit, cu ce inimă,
cu ce patimă sau dorință
ne-am trăit viața? O rătăcire!
Căci noi ne-am ales viața.
poezie de Giorgos Seferis, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Senectute
Ceea ce se vede nu este ce pare a fi
precum acestei zile nu-i va urma alta la fel;
Bucură-te așadar, călătorule, pentru salcâmii înfloriți în anotimpul desfrunzirii,
bucură-te pentru buburuza ce se plimbă pe mâinile-ți arse, când ora se dizolvă-n păsări,
bucură-te ca și cum ai trăi zece vieți
în clipa aceasta, în amiaza aceasta
cu fluturi înhămați la sănii cerești
și nu mai plânge
și nu mai
și nu
nu...
poezie de Ion Pascal Vlad din Risipiri în retină (2006)
Adăugat de Cody
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și-acum?
cuvintele vin și se duc
zac bolnav
telefonul sună pisica doarme
Linda aspiră
aștept să trăiesc
aștept să mor.
aș vrea să fi putut trezi în mine ceva curaj.
o obsesie idioată
dar copacul de-afară nu știe asta:
îl urmăresc în după amiaza târzie și însorită
cum se mlădie urmând vântul.
nu-i nimic de declarat aici,
e vorba doar de-o așteptare.
fiecare trebuie să-i facă față singur.
Oh, odată am fost tânăr,
Oh, odată am fost incredibil
de tânăr!
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața mea se iluminează
Părul tău e mai decolorat de soare,
regina mea de negru și de sare.
Țărmul s-a rupt de mare și te-a urmat
ca o umbră, ca un șarpe dezarmat.
Trec fantome-ale verii în declin,
corăbiile sufletului meu marin.
Și viața mea se iluminează,
sub ochiul tău verde la amiază,
cenușiu ca pământul la amurg.
Oho, alerg și salt și curg.
Mai lasă-mă un minut,
mai lasă-mă o secundă,
mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.
Mai lasă-mă o briză, o undă.
Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Magica sfințire
Într-un pat de iarbă moale
Tot aștept să mă înveți,
Cum să scap de-aceste țoale,
Mult cântate de poeți.
Pun speranțele-ntr-o clipă
Spre amiază... pe ascuns,
Aruncându-mă-n risipă
Fără teamă... de răspuns.
Las planetele să zboare,
Zodiile... le strunesc,
Căpătâi îmi este-o floare,
Curba vieții mi-o trăiesc.
Intre mine și-ntre tine
Pot a fi conexiuni.
Maximale sau puține,
Dar și-o mare de tăciuni.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Careta vieții
Deși purtând o grea povară,
Careta lunecă ușor.
Brav vizitiu, cu bărba rară,
Ne poartă timpul parcă-n zbor.
Trântiți în pernele careții,
Preabucurosi de-orice-ntâmplări,
Strigăm: -"Hai mână-n...!"
Sătui de somn și desfătări.
Dar scade râvna la amiază.
Ne-a zdruncinat acest proclet.
Costișe, râpi ne bagă-n groază.
Strigăm: -"Nebune, mai încet!"
Careta-n zbor întins ne poartă.
Spre seară ne-am obișnuit.
Ajungem moțăind la poartă-
Iar timpu-aleargă nesfârșit.
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia, veșnică primăvară
lacrima din miezul zilei
lustruiește cursul vieții-
pe Scara lui Iacob,
trandafirii stau împletiți
în două culori,
pe o parte și pe alta,
admir lumina din
globul de cristal,
din mijlocul grădinii,
prezentul de astăzi
e trecutul de mâine
înscris în Cartea Vieții.
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Papillons
Vezi, uneori tristețea acestor clipe șterse
Nu-i stih s-o poată-ncinge, nici trup s-o poată lua,
Din manuscrisul nopții stă toată să se verse
Precum din vine toamna s-ar rupe și s-ar da...
Tu ești tristețea mare, ești dragostea mea pură,
Singurătate care luminii mele-i fu,
Prin lanurile vieții amiezile se fură
Și eu sunt beat de tine, sunt orb de-atâta tu...
La poarta ta e vinul mai limpede ca marea,
Când sufletul mă caută, la ce mă mai găsesc...?
Mi-e drag în tine trupul cum dragă mi-e și floarea
Acestor mâini deșarte în care mă privesc...
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre miezul zilei și viață, adresa este: