Poezii despre moarte și muzee
poezii despre moarte și muzee.
Nu mă plângeți
dacă am să mor,
lacrimele voastre
sunt produsul finit
al unei despărțiri
prestabilite.
Aplaudați-mă,
ca pe sicriul lui Paler
ieșit din muzeu,
nu ca pe un artist,
nici ca pe un poet,
ci mai de grabă
ca pe un om
care a știut
toată viața
că moartea
e doar o tăcere individuală...
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muzeul poeziei
Poezia este cel mai urât miros
frumos
o candelă în gura flăcăroaselor minuni
la morții adunați în morți un singur os
cu adevăr stropiți peste minciuni..
De aici există continuitatea existențială!
Eu nu scriu în rimă
dar am o plăcere să o privesc
cum se stinge în propria climă!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fel de humorească
Mori de vânt,
trase pe tălpi de sanie cu dulăii
domnișoarelor bătrâne;
Sahara
traversată de urșii albi ce doboară
arborii de lalea;
caldarâmul
și eu
și eu, devorat de fluturi carnivori.
(Mă va restaura doctorul etrusc
de la muzeul de antichități.)
Vreți să plec? Riscați să rămâneți
fără luna septemvre.
Burduful din care beau vin
e o fostă gușă de vrabie. Mi-ajunge!
Mai rămâne să-mi public corespondența
cu Marilyn Monroe...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Turiști
De la ei trebuie să te aștepți doar la vizite de condoleanță.
Vin, îngenunchează la Muzeul Holocaustului,
Afișează figuri triste la Zidul Plângerii
Și râd în spatele draperiilor grele
Din hotelurile lor.
Au făcut poze
Cu morții noștri renumiți
La Mormântul Rachelei, la Mormântul lui Hertzl
Și la Muntele Muniției.
Ei lăcrimează deasupra copiilor noștri dragi
Și le curg balele după fetele noastre puternice,
Și-și atârnă chiloții
La uscat
În băi albastre, răcoroase.
poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apropiere
În apropierea spitalului se rotesc cucii,
Din partea rudelor și cunoscuților urări de bine,
Să uităm exemplul spartan al selecției,
Se poate muri de râs nervos, ca Gulliver cel fals,
Să iubești până mori nu este greu,
A fost descoperit campionul fugarilor,
Nici peștii nu dorm pe spate, Venera nu avea mobil,
Trăim din citate, murim din lipsă de altceva,
Fericirea ne îndepărtează de ceilalți,
Uitarea este și pedeapsă și iertare,
Fericit cel ce se iartă pe sine,
Felicitări pentru munca depusă, treceți la dans, obligatoriu,
Nu există muzeu în care să nu te revezi cu morții cei dragi.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragul cuvintelor șoptite
M-am rupt de liniștea dintr-un muzeu de artă
de dragul cuvintelor șoptite,
gândurile îmbrăcate de sărbătoare
hoinăresc prin imaginile admirate.
Nopțile din culori adorm în tablouri,
întunericul se preface în umbre de fantome
pierdute-n extaz de plăcere.
Limbi de șarpe pe fiecare urmă de foc
încerc să adun de pe miriștea timpului
în care se aprind lămpi de stele
și mai departe moartea face tumbe
de bucuria veșniciei rămasă acasă.
Doamne, cât hazard mi-a crescut pe umeri
de mă apasă și-n somn,
visele încearcă să-mi arate raiul
și mă trezesc înainte să-l văd.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (18 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viata, dublu mixt
Traiesc aici, dar ma simt ca sunt departe,
Din ce in ce mai singur si mai trist,
Nici nu mai stiu cat pot sa rezist,
Inchis intr-un ziar si intr-o carte.
Ma-ncredintez iluziei desarte
Ca ma salveaza regasirea-n Christ,
Dar, vai, ajung un fel de dublu-mixt,
Cu viata-n minus si cu plus de moarte.
Si, totusi, nu m-a ocolit norocul,
Desi mi-a fost intotdeauna greu,
Si-am transformat in foc destinul meu
Ca, azi, cenusa sa rezume focul.
Si de-as cadea, asa cum cere jocul,
Ca sa devin o piesa de muzeu,
Eu tot ii multumesc lui Dumnezeu
C-a-ntarziat si-asa, prea mult, sorocul.
poezie celebră de Adrian Păunescu (18 iulie 1997)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celei care trece
Tu pari o statuie turnată nu-n bronz etern,
Ci-ntr-un metal,
Ce până astăzi n-are încă
Nici preț,
Nici nume,
Nici culoare -
Metal bizar, din care-artistul
Creă-n suprema inspirare
Icoana ultimei religii
Și-a ultimului ideal!
Tu pari o statuie furată de-amantul tău dintr-un muzeu
În care-n vremile de-alt'dată
Veneau bătrâni să ți să-nchine,
Ca pajii -
Ce mureau sub ochii răutăcioaselor Regine
Sau ca Martirii-n adorarea trimisului de Dumnezeu!
Și-așa cum treci îngândurată de-a lungul străzilor pustii,
De-a lungul străzilor pătate de-nsângerări crepusculare,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Semănătorul, nr. 29 (15 iulie 1907)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de ziua mea
Profundul violoncel al nopții
Azvârle întunecata sa jubilare departe, peste zare.
Imaginea de ceață a lucrurilor își dizolvă formele
În fluviul de lumină albastră
Muzeul de artă tresare sub pașii poetului
Picturile curg înapoi în pensule
Imaginile fug pe câmpuri răzlețe
Împiedicându-se de fluturi călători
Personajele principale țin discursuri despre
Vreme
Și despre căderea în păcatul picturii,
Autorii fug speriați de moartea criticii.
Dar nu, nu acesta e poemul căderii mele,
Am ceva pentru voi, prieteni din toată lumea,
O sărbătoare de iunie sub care mă nasc
Aseară m-am întâlnit cu mine și arătam obosit
Dacă am noroc voi muri de o boală celebră, nouă
Și se va vorbi de ea la televizor.
poezie de George Terziu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pașii timpului
Pașii timpului puși în clepsidră
aduc lumina dintr-un vechi neștiut
și țin o bucurie ce-ai pus-o în lume
ca să pară totul un sfânt început.
Cocorii pun farmecul în vorbire
și au proverbe culese de-un alizeu,
spun că vârsta nu moare niciodată
dar e greu să lași în urmă un muzeu.
Pașii timpului ne spun când văd frunza
rătăcită sub privirea stelelor
că iubirile nu le păstreză nimeni
când anii opresc pașii candorilor.
Credeam lumea un stol de rândunele
învăluit de amintiri neuitate
iar când pleci lași statui fără testamente
și pașii adorm spre eternitate.
poezie de Constantin Rusu (18 septembrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și muzee, adresa este: