Poezii despre moarte și ochi verzi
poezii despre moarte și ochi verzi.
Venin și farmec...
Venin și farmec port în suflet,
Cu al tău zâmbet trist mă pierzi,
Căci fărmecat sunt de zâmbirea-ți
Și-nveninat de ochii verzi.
Și nu-nțelegi că-n al meu suflet
Dureri de moarte tu ai pus
Cât de frumoasă ești pot spune,
Cât te iubesc nu e de spus!
poezie celebră de Mihai Eminescu (1876)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celor amuțiți
O, nebunia marelui oraș, căci seara
Pe ziduri negre se holbează pomi schilozi
Din argintia mască al răului duh privește;
Lumina cu magnetică plagă alungă noaptea cea de piatră.
O, scufundatul dangăt al clopotelor serii.
Curvă, care-n fiori de gheață naște un mort copil.
Turbat biciuie a Domnului mânie fruntea obsedatului,
Plagă violetă, Foamete, zdrobește ochii verzi.
O, hidosul râs la aurului.
Dar liniștită-n negre grote mută omenire
Adaugă din aspru metal capul mântuitor.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Otrava
Să-mbrace știe vinul speluncile murdare
În strai de vis, strălucitor,
Și-nalță porți boltite și arcuri tari, ușor,
În roșul aur din pahare,
Ca soarele ce-apune pe cerul plin de nori.
Și opiul mărește ce-i fără de hotare,
Tot întinzând nemărginiri.
El vremii și plăcerii le stoarce adânciri;
Cu-ntunecată nepăsare
Încarcă inimi peste daraua de iubiri.
Dar ele n-au puterea ce-o are doar veninul
Din ochii tăi, din ochii verzi,
Lac unde-n tremur chipu-mi stând răsturnat, îl pierzi...
Când visul meu, seninul,
Amar și-adapă turma în apele lor verzi.
Dar ele nu-s asemeni cu vraja ta grozavă,
Cu-al tău sărut mușcând cumplit,
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Ion Pillat
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasărea sfântă
Întruchipată în aur de sculptarul C. Brâncuși
În vântul de nimeni stârnit
hieratic Orionul te binecuvântă,
lăcrimându-și deasupra ta
geometria înaltă și sfântă.
Ai trăit cândva în funduri de mare
și focul solar 1-ai ocolit pe de-aproape.
În păduri plutitoare-ai strigat
prelung deasupra întâielor ape.
Pasăre ești? Sau un clopot prin lume purtat?
Făptură ți-am zice, potir fără toarte,
cântec de aur rotind
peste spaima noastră de enigme moarte.
Dăinuind în tenebre ca în povești
cu fluier părelnic de vânt
cânți celor ce somnul și-l beau
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
dacă mori din iubire
ea se-neacă în plictiseală
cu părul ei negru alungat
din ochii verzi cu regularitate
dacă mori din iubire
poți să devii etern într-o cronică
pe care o poate ea citi așteptând
băiatul care aduce pizza
dacă mori din iubire
ea visează că se plimbă
cu iahtul sub luna strălucitoare
pudrându-și nasul discret
dacă mori din iubire
ea o zâmbească trecătorilor
cuceriți de frumusețea picioarelor
care poartă pantofi negri
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
sunt șarmantă și finuță,
rar ca mine pisicuță,
ochii verzi seducători,
cu priviri ce dau fiori,
îmi miroase gura-a flori,
nu a ton și a sardele,
eu nu mă urc pe perdele,
sunt o scumpă și în fine,
mor motanii după mine,
sunt o lady și o știu,
mă curtează-un pis candriu,
vrea cu mine o relație,
l-am trimis în recreație,
vreau motani stilați din UE,
pe care îl văd că nu e,
îl sfidez și bine fac,
i-aș băga pe toți în sac,
și trimite-n America,
la putere e pisica.
poezie de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Beție I
Scormoneam după urmele-amintirii-n palat
murdar până la suflet de vise, de jar...
de dorul ochilor tăi verzi, mi s-a colorat
până și băutura tare din pahar.
Parfumul tău, cu-acea aromă specială,
aromă de colți albi de rechin ucigaș
a băgat pe loc toți barmanii în boală
(aveam la gât eșarfa ta de oraș).
Tu ești femeia pentru care-am vrut să mor?
tu umblai îmbrăcată în noapte și-atât
cu săruturi pe tălpi, fluturi negri în păr...
tu spărgeai ușa minții ca să-mi ții de urât?
Șeful sălii s-a strâmbat. Că sunt beat și să plec.
Teatrul tău e închis, tu zâmbești din afiș,
băutura e verde (ochii tăi) și mă-ntrec
vânători de vedete ce zâmbesc pe furiș...
poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celei mai aproape
De ce-ți sunt ochii verzi -
Coloarea wagnerianelor motive -
Și părul negru ca greșeala imaculatelor fecioare?
De ce-ți sunt buzele pătate de violete trecătoare?
Și mâinile de ce-ți sunt albe ca albul tristelor altare
Din Babilon,
Și din Ninive?
De ce, când plângi,
În plânsu-ți moare o-ntreagă lume de petale
De trandafiri,
De chiparoase,
De nuferi albi
Și crizanteme?...
De ce, când plângi,
Cu tine plânge tristețea blondelor opale,
Iar torțele aprinse-n umbra castelelor medievale
Se sting suflate ca de groaza demoniacelor blesteme?...
De ce, când cânți,
Cu tine cântă un infinit de armonii
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Romanțe pentru mai târziu (1908)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celor amuțiți
O, nebunia marelui oraș, când seara
Lângă zidul negru-ncremenesc desfigurați copaci,
Prin masca de argint scrutează duhul Răului;
Cu bici magnetic lumina alungă noaptea de piatră.
O, dangătul scufundat al clopotelor de seară!
Prostituata ce-n fiori de gheață naște copilul mort.
Cu turbare mânia lui Dumnezeu biciuie
fruntea posedatului,
Molimă purpurie, foamea ce zdrobește ochii verzi.
O, groaznicul râs al aurului.
Dar calm sângerează-n hrubă-ntunecată
o mai tăcută omenire,
Făurește din metale dure capul izbăvitor.
poezie de Georg Trakl
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acelei care va veni
De unde vii,
Și-n care preafericită țară
Văzuși lumina zilei - tu, albă ca și-o zi?...
Și ce nebune vânturi spre mine te purtară,
Ce barcă rătăcită te-aduse pân-aci?...
De ce plecași din țara, în care palmierii
Tremurătoare umbre își culcă pe nisip?
Nu-ți fu de-ajuns pustiul cu lacrimile serii,
Și nu găsiși pe-aiurea să-ți plimbi frumosul chip?
Or nu știuși că-n țară la mine
Nu-s nici cânturi,
Nici flori de lămâiță?...
Amanții și-au vândut
Orgiilor,
Și corpul,
Și sfintele avânturi,
Și-azi totu-i mort și putred în carcera de lut!...
...........................
Cu mâini subțiri și albe, ca mâinile de sfântă
Pictată pe-un perete de templu bizantin
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și ochi verzi, adresa este: