moarte şi pace

Zeii nu-mi dau pace
De când tu, umblând prin ace,
Mi-ai distrus singurătatea,
Ajungând din urmă moartea.

catren de Andreea Galbîn
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armistiţiu

Sunt obosit ca moartea pe vreme de război,
Şi-aş vrea să fie pace măcar o săptămână,
Să ne-ntâlnim pe câmpul de luptă dintre noi,
Cu zâmbetul pe buze, cu sufletul arvună,
Tu să-mi întinzi o puşcă, eu să-ţi întind o mână,
Ca să ne dăm iubirea şi timpul înapoi.

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (2003)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Front interior

Moartea ca şi poezia
invadat-au România
una dintre ele însă
are mereu faţa plânsă

Doamne oare ce să fac
cu moartea nu mă împac
poezia plânge-ntruna
şi-o stârni iarăşi furtuna

Capul perna ce-i de piatră
luna-n ceruri parcă latră
tăcerea-i de cremene
lacrimi scapără gemene

Poezie măcar tu
lasă-n pace sufletu

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 noiembrie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înviere

nicio pace
nicio zi n-au fost aşa
pe pământ

foc ce nu mistuie
dragoste ce nu cade

amintire este moartea
chiar de ar bate la uşă
chiar de ar mai striga

robii au fost dezlegaţi.

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Poeţii ciocnesc inimi şi varsă jos cuvinte
Dansează Luna din cratere cu pace
Şi cântă moartea dulce suflând în oseminte
Se-aruncă foi, se strigă, se tace şi desface.
Poeţii
stau la masă
şi-şi plâng în palme munţi
în ochi îşi plâng misterul şi inima în pumni.
Poeţii!
Câtă groază să fie şi pe îngeri
Căci îi trezesc din somn
Şi le scrâşnesc din aripi
Şi se sărut pe frunţi.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa moare viaţa...

Eşti bogat şi totuşi
nu ai nimic
şi asta pentru că
nu îndrăzneşti să te uiţi
înlăuntrul tău
nu îţi priveşti soţia şi nici copiii
cumperi lucruri de nimic
lumea se învârte în jurul
banilor tăi
de Dumnezeu nici că îţi pasă
noaptea păşeşti printre morţii din gînd
care nu îţi dau pace
te miceşti pe dinlăuntru
de ură şi invidie inima
ţi-e prinsă pe sloiuri de gheaţă
nu mai e loc de nimic
nici chiar pentru tine însuţi
de la o vreme ţi-se face frig
de dincolo de zid priveşte Dumnezeu
dar taci...

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume din Cartea: Durerea din spatele cărnii, editura Pim/Iaşi
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa moare viaţa

eşti bogat şi totuşi nu ai nimic
şi asta pentru că
nu îndrăzneşti să te uiţi
înlăuntrul tău
nu îţi priveşti soţia şi nici copiii
cumperi lucruri de nimic
lumea se învârte în jurul
banilor tăi
de Dumnezeu nici că îţi pasă
noaptea păşeşti printre morţii din gînd
care nu îţi dau pace
te miceşti pe dinlăuntru
de ură şi invidie inima
ţi-e prinsă pe sloiuri de gheaţă
nu mai e loc de nimic
nici chiar pentru tine însuţi
de la o vreme ţi-se face frig
de dincolo de zid priveşte Dumnezeu
dar taci...

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Eminescu

Şi nu mai eşti!... O groapă sub rînjetele-i crunte
Cuprinse necuprinsul din geniala-ţi frunte!
Şi după cum în viaţă a fost eternul dor:
Tu dormi, tu dormi acuma sub teiul plîngător!

Iar vîntul cînd va bate, în gîrbovita iarnă,
Puzderii de zăpadă desupră-ţi o s-aştearnă;
Şi vara o să-ţi cânte cu freamătul său trist,
Cum l-ai cântat tu, dulce al poeziei Crist!

Când moartea-ţi mă cuprinse de plângeri fără margini,
Erai cu mine-alături: în veşnicile-ţi pagini!
Te-am înţeles atuncea mai mult... apoi mi-am zis
Că poarta nemuririi chiar moartea ţi-a deschis!

Dormi!... Ţeasta ta o-ncape un biet coşciug de scânduri,
Ea, ce-a-ncăput în viaţă un univers de gînduri!...
O! Dormi, sub dulcea pace din al veciei cort,
Etern poet! căci numai pentru cei morţi eşti mort!

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Himera

De este-n lume-adevărat
Că-ndrăgostiţii au aflat
În germinal sau în brumar
Avântul altfel nesperat
E că-n himeră-şi fac hotar.

Şi pacea serii de-o iubesc
Cu umbrele ce amăgesc
Natura chiar – augusta mamă
E că-n visare se voiesc
Şi de himeră nu au teamă.

Ei râd de vise-amăgitoare
Şi nu se tem că omul moare
Că-n timpul lui Homer mai speră...
Sunt singuri fericiţi sub soare:
Că fericirea – e-o himeră.

poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Convoaiele Războiului (sonet)

CONVOAIELE RĂZBOIULUI
(sonet pribegiei)

Mi-am adunat ultimele cuvinte
În tolba minţii, despre război să scriu:
"Încheiaţi pace, până nu-i prea târziu
Şi toţi îmbrăcăm sângerii veşminte!"

În drapel învăluiţi orice sicriu
Şi fredonaţi imnul patriei sfinte
Pentru eroii ce trec spre morminte
Într-un convoi pe ultimul drum pustiu!

Mame, fiice, surori, mătuşi, nepoate
Deplâng gloria în ritm de fanfară,
Cu suflete de lacrimi inundate.

Refugiaţii îşi caută ţară
Cu lumina păcii şi libertate,
Din iadul războiului să dispară.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu din Jurnal de Război (martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!