Poezii despre moarte și panică
poezii despre moarte și panică.
Nu cred în moartea de apoi
E, he,
Ce mai așteaptă morții învierea,
Ca insomniacii dimineața.
Unii sunt depresivi,
Alții fac atacuri de panică,
Întrebându-se ce-o fi cu ea...
Mulți și-ar dori să moară,
Dar nu există moarte de apoi.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Panică
Când m-am poticnit de anii ce au urmat
Era cât pe ce sa îmbătrânesc
Și m- am speriat de moarte!
Mi-am julit tinerețea și luneca de pe mine
Ca pielea uscată de șarpe.
Ajutorul meu ai fost tu cu săruturile tale,
Care mi-au uns sufletul, un antiseptic
La fel de bun ca al mamei care pupă
Buba, când copilul se împiedică de ani.
poezie de David Daniel Adam (14 octombrie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miraj
alb, prea mult alb
se aleargă în juru-mi
ca un carusel al morții
până când întunericul
devine lumină
apăs butonul de panică
salonul șase e gol
vidul ne macină
precum un concasor
pietrele albe din râu
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fac o mărturisire
Fac o mărturisire.
Am încercat să te salvez și să mă salvez.
În fiecare zi, panicat,
m-am străduit să insuflu
viață în noi.
Poate încercam, de fapt, să mă salvez doar pe mine,
pe mine, cel pe care tu l-ai adus la viață.
Apoi, într-o zi, am devenit
prea obosit pentru a mai putea continua.
Mi-am umplut plămânii
cu moartea noastră
și mi-am pus nădejdea în viața de apoi.
poezie de J.M. Storm, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
fulgerul nu lovește de două ori într-un loc
nici eu nu pot uita de doua ori pe acelasi uitat
de dimineata mi s-a aratat ecoul a ceva nerostit
si m-am temut ca aceste reguli simple
au fost in vreun fel nefiresc abolite
in departarea acesta din oameni
o sirena isi drege glasul
pentru alarmele viitoare
dar panica stiu se va preface-n liniste
și la un balcon undeva
un om va lansa baloane cu heliu
porumbeii gri pe mai multe voci vor muri
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De parcă...
Timpul trece pe lângă mine
de parcă nu m-ar cunoaște,
cu fiecare secundă renaște
iar eu mor câte puțin... În fine,
părem captivați de romanul
căruia îi știm deja ultima filă,
ușor panicați, c-o față umilă,
să dăm, vrem cu ursita, cu banul
Anii i-am risipit, nabab, aiure
făcând zile din bahice nopți,
la minte om fi fost mai necopți
dând foc pentr-un pom la pădure
Câte proiecte amânate sine die,
ignorând, periodic, scadența
Timpul măsoară la orgă cadența,
mă-neacă, în naos, fum de tămâie...
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
UFO
dragostea noastră
o pictură de Toulouse Lautrec
candid abstractă
două animăluțe lâncezind în comoditate
ca într-o baie de soare
și
o psihoză vegetală
crescând printre noi
izolându-ne
atacuri de panică
să îți provoc
mă joc
cu întrerupătorul din creierul tău
cu dozele tale de lumină și întuneric
pe tavanul înalt
imperialist
lung metraje est europene proiectându-se
lung metraje
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-ți pasă ție
Ce-ți pasă ție, chip de lut,
Că m-a durut, nu m-a durut,
Sunt programat, nu știi, deja
Pentru un secol și ceva?
Eu nu mă panichez nicicând,
Nu pot să pierd ce am visând,
Doar mă închin la un ecran,
Sunt cuirasat și căpitan,
Eu maiestuos intru în port,
Privește-s vesel, hâtru, mort.
********************************
Leul nenăscut a fost luat drept lup,
ciobanii cu banii, l-au gonit, vultanii
au râs la etaj, că aveau curaj,
trece Marea Roșie oastea lui nea Moișie,
faraonul Dzâc plecă-n hagialâc,
pace, zise Cancea, cavaler de Mancha,
dar ariergarda rupe-n două zgarda,
dă cu fiere-n fiară și la Domnul zbiară,
plânge doar Isaia, o pierdu pe Maya,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aici nu ne va iubi nimeni
aici în orașul nostru ipotetic
unde cuvintele fac din oameni minuni
rolul tău este să-mi creezi panica
pentru că tu poți
poți fi reglatorul meu de sânge
de circumvoluțiuni
ține bine minte
spațiul acesta hectic de febră
și multă speranță în care numai de asta
pentru că poți
ți-am cedat oseminte
culori
pentru că tu poți
poți muri fără să mori
de asta
în modul cel mai frenetic
te voi împinge în gol cu toată puterea
șapte sute de kilometri
în care mierea
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istericilor, voi
De-atâta bunăvoie e vai de tine lume
Nevolnică și oarbă ajunsă din păcate,
Mulțime care plânge la propriile glume
Rugându-se din inimi cu minți robotizate
Te temi că mori de foame bezmetică făptură
Care-ți târăști ca viermii ființa derutată,
După sărmanul creier cu logica spălată
Redefinind folosul a tot ce bagi în gură
Ascultă cum răsună apocaliptic ceasuri
Când cărăușii vorbei aceasta ți-au indus,
Pe tonuri diferite și panicate glasuri
Întocmai și la vreme prin ordine de sus
Fără habar de lume isteric și cuminte,
Adună-ți în desagă întregul tău amar,
Gândește-te la rece și roagă-te fierbinte
La tot ce se mai poate plăti în numerar
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și panică, adresa este: