Poezii despre moarte și prudență
poezii despre moarte și prudență.
Un om prevăzător
Îl ții de rău pe Crispus, Faustine. Da, așa e,
Nu i-am lăsat nevestei, la moarte, o lescaie.
-O fi avut în viață un alt moștenitor?
-Desigur, pe el însuși. - Ce om prevăzător!
poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chase Henry
Am fost la viața mea bețivul orașului;
Când am murit, preotul a refuzat să mă înmormânteze
În pământ sfințit;
Chestia asta mi-a purtat noroc
Pentru că protestanții au cumpărat lotul unde zăceam
Și mi-au îngropat rămășițele aici, în cimitirul cel nou,
Aproape de cripta bancherului Nichols
Și de a soției lui, Priscilla.
Luați aminte, suflete prudente și pioase ale crucii,
La curenții vieții
Care onorează morți care au trăit în rușine.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
de-o funie
n-am
prea înțeles ce-i cu
foamea groparului când cu atâta zor
răstoarnă țărâna peste groapă
dar nici înainte
funia lui, funia lui părându-i
că urcă piscuri, alpinist temerar când lasă
în jos ladă vremelnică așa, pentru că tot el
pândește
șapte ani, apoi
scurmă și
n-am prea înțeles de ce
mătură lutul de pe os
și-l ascunde iarăși asemenea unui câine precaut
Tot mai bine-i
pe fundul oceanului, fie cel de prea sus sau
prea jos, funia cel puțin
e o alta
și piscul
asimetric
oblic
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inconsecvență
Parcă mor când îmi spui "te iubesc",
Sunt capcane deja pregătite
Și îmi sună cumva nefiresc
Să mă chemi pe cărări rătăcite.
Știi și tu, știu și eu, realitatea
Și cu toate acestea plutim,
Nu avem nici măcar libertatea
Ca-n aceeași poveste să fim.
Nu există aici consecvență
Și nimic din tărâmul lumesc,
Fără pic de regret și prudență,
Te iubesc când îmi spui "te iubesc".
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ale veșniciei
Prevăzător ca om, Ilie,
Se antrenează de pe-acum,
Gândind la ultimul său drum,
Și se-aburcă pe năsălie
Că nu-i ușor, în veșnicie,
Să intri orișicând, oricum,
Ci pomădat, dat cu parfum,
Să fii și mort, o pildă vie.
Privea de sus, insidios,
Să vadă de-s invidios.
Nicicând nu fost-a mai presus,
Să-l laud nu aveam cuvinte...
El mă sfida fălos, de sus,
Că iar mi-a luat-o înainte.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gheara din suflet
Mă strânge o gheară de suflet...
Coasa morții lucește în oglinda din lună.
Îngeri cu aripi negre
Dansează sub petale de vânt
Și viața este un armistițiu
Despre care nimeni nu cunoaște nimic.
Se înalță stihii din mormânt...
Mă ascund dincolo de umbra tremurândă
Și rece... fiori de gheață
Pe spinarea încovoiată a destinului...
Am scăpat!
Mai prevăzătoare pornesc spre o nouă zi.
Au trecut orele trei ale nopții...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memoria unei gropi vechi
Tata, deja precaut, când am ajuns la cimitir
o zbughise din cvadrigă și s-a ascuns în cavou.
Iar eu cu fulgii de zăpadă urmăream pălmașilor truda,
cum săpau o groapă nouă într-una veche
asudați lângă biserică, la poalele muntelui Iuda.
Apoi, la flacăra unui foc mic toți curioși
am întrebat groapa veche dacă viața,
cum se spune, este de la moarte un împrumut.
Dacă dispari definitiv când trupul rece
ți se coboară pe funii între pereții de lut.
Dar ea nici n-a apucat bine să ne răspundă
că zidul de fier ce ne-mpinge din urmă
(care și el în realitate se mișcă viu)
s-a consultat cu oasele bătrâne din sicriu.
Iar ele (dându-se de trei ori peste cap) au murmurat:
"Taine cu mult mai mari și mai fără de răspuns
ne așteaptă, când sufletul se desparte de trup
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Izbășescu din Melodrama realului (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cavalerul
Călare și tăcut, mascatul cavaler,
Dezastrul, m-a străpuns cu sulița de fier.
Și sângele-mi țâșni cu-o roșie vigoare,
Evaporându-se apoi, prin flori, la soare.
Mi-nchise ochii umbra, de-un strigăt năpădit,
Bătrâna-mi inimă muri, fior cumplit.
Și cavalerul Dezastru veni aproape,
Descălecă, mă-atinse pe pleoape.
Prin rană degetul metalic și-l petrece
Pe când cu vocea dură-enunță a sa lege.
De degetul de fier abia atinsă, iată
O inimă am iar, trufașă și curată.
Și credincioasă curățiilor divine,
Bătu iar inima poruncilor în mine.
[...] Citește tot
poezie celebră de Paul Verlaine, traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Riscul de a trăi
A trăi prudent
copleșit de patimi
a trăi recent
după alte datini
a trăi cu spaima
de a nu muri
a trăi cu faima
de a nu iubi
a trăi în taină
ca într-un pustiu
a trăi în haină
de... cedat de viu
a trăi în pace
pe timp de război
a trăi că-ți place
tot dând înapoi
a trăi cu riscul
unui mal abrupt
a trăi când fiscul
te știe corupt
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Gurău din Zâmbete rimelate (aprilie 2008)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce putem face?
când se poartă foarte bine, există delicatețe-n Umanitate.
o anume înțelegere și, uneori, fapte
curajoase.
dar per total este o îngrămădeală, o mocirlă cu
prea puțin conținut.
e asemeni unui animal uriaș în somn profund și
pe care aproape nimic nu-l poate trezi.
când este activ se remarcă îndeosebi prin brutalitate,
egoism, judecăți injuste, crimă.
ce putem face cu așa ceva, cu această Umanitate?
nimic.
evită chestia asta cât poți de mult.
tratează-o așa cum ai trata ceva otrăvitor, vicios
și lipsit de minte.
dar fii prudent. ea a promulgat legi pentru a se proteja
de tine.
te poate ucide fără un motiv anume.
[...] Citește tot
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și prudență, adresa este: