Poezii despre moarte și televiziune
poezii despre moarte și televiziune.
Ador
să fac umor
duminică dimineață
la humor
ador să fac amor
crăpând în patru
un perete televizor
ador să nu mai mor
să aduc cu pluta
ultimul murmur de izvor
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea se naște, trăiește și moare..
Aud flori plângând, de sensibil ce sunt
Nu pot să tund iarba se ascunde-n pământ.
La televizor nici nu pot să privesc
Să văd prădători în ospăț nebunesc.
În zorii de ziuă eu am insomnie
La gândul că în abatoare-i urgie.
Că vite și păsări sunt sacrificate
Cu șocul electric, cuțite zimțate.
E-atâta cruzime în noi și-n natură
Din ochi îmi curg lacrimi și sânge pe gură.
Mi-e milă de tot ce e viu și mă doare
Că lumea se naște, trăiește și moare.
Trăim pe-o Planetă de jaf și război
Fă, Doamne, ceva, fie-Ți milă de noi.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (22 aprilie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Neamurile proaste
Câte neamuri proaste în această țară!
Suflete de slugă, lepre, mitocani
Se întrec în vile, au mașini la scară
Știu doar o deviză: bani și iarăși bani!
N-au prea multă școală, cam de clasa IV-a,
Dar au prins clișee la televizor
Toți au doctorate, să-i admire șatra,
Țipă mahalaua în osânza lor.
Și ce morgă tâmpă! Ifose stupide!
Ochelari de aur, țoale de import!
Fac pe francmasonii, intră prin partide...
Ah, voi, neamuri proaste, nu vă mai suport
Pentru mine sunteți niște linge blide,
Ouă de năpârcă, ce duhnesc a mort.
sonet de Corneliu Vadim Tudor (19 iulie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Realitate si foc
Realitatea e la televizor
În fiecare zi,
La oră fixă.
Știrile vin
Precum o avalanșă de zăpadă
În deșert.
Avem multe cazuri,
Oamenii mor,
Vaccinul e...
Subiect universal.
În fața focului
Jur că nu există oglinzi,
Dacă tu ai avea un singur chibrit,
Ce inimă ai aprinde?
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amant fără nume
De unde sfinți? Ș-auzi si cavaleri!
Lăsați-mă anofeli cu vers de "greieri"
Că oamenii, de-i iei și treieri
Rămâi cu-ntrebarea... la ce să speri
Când prietenii împart soția, amanta!
Si curva e prezentată șarmanta...
Sperantă! La televiziune, lume!
Mai bine amant morții fără nume...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și privim...
Unde sunt românii?
Cine îi mai vede?
Țara asta moare!
Și în vânturi piere.
Scoal-te Eminescu!
Să vezi ce-au făcut,
puii de nemernici
care ne-au vândut.
Mint și mint întruna
la televizoare,
hoții și bandiții
și-alți din lumea mare.
Unde sunt romanii?
Dacă ei mai sunt,
iartă-i Eminescu!
Cei buni sunt pământ.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de ziua mea
Profundul violoncel al nopții
Azvârle întunecata sa jubilare departe, peste zare.
Imaginea de ceață a lucrurilor își dizolvă formele
În fluviul de lumină albastră
Muzeul de artă tresare sub pașii poetului
Picturile curg înapoi în pensule
Imaginile fug pe câmpuri răzlețe
Împiedicându-se de fluturi călători
Personajele principale țin discursuri despre
Vreme
Și despre căderea în păcatul picturii,
Autorii fug speriați de moartea criticii.
Dar nu, nu acesta e poemul căderii mele,
Am ceva pentru voi, prieteni din toată lumea,
O sărbătoare de iunie sub care mă nasc
Aseară m-am întâlnit cu mine și arătam obosit
Dacă am noroc voi muri de o boală celebră, nouă
Și se va vorbi de ea la televizor.
poezie de George Terziu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
pornesc televizorul și
beau în cinstea urii tale
trag în știrile cu noi
acum cât
iubirea nu are pancarte
ești ușor de ținut
chiar și cu gloanțe în tine
nu promiți să între lumina vreodată
sa trântim soarele
amândoi
doar doar
om muri în aceeași beznă
ai dreptate
focul ne va răscumpăra cu siguranță
însă priveliștea noastră nu e de vânzare
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Talpa opincilor
Ne mor datinile, ne mor...
Nu se mai toarce lâna în fuior
Imităm totul de la televizor!
Nu mai bem vin din ulcior.
Ne mor călușari, ne mor...
Cu pita coaptă la foc, în cuptor
Cu doina de sus, a tulnicelor!
Fără urma opincilor.
Ne mor șezători, ne mor...
Nu se mai aude sunetul, de dor!
Al torsului și baladelor
Și paloșul poveștilor.
Și ce o fii,.. după ce mor
Fără brazi și jalea doinelor
Și sunetele tălăncilor
Din ăst minunat popor..
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Resturi
Resturi de fructe
sunt foarte multe,
resturi de pâine,
de azi pe mâine,
resturi de haine,
cârpite, dar faine,
resturi de cărți
te-ajută să-nveți,
resturi de eră,
pentru cine mai speră,
resturi de iubire,
ce vis subțire,
resturi de oameni,
flămânzi și fameni,
resturi de viață
avem în față!...
Stau și mă-ntreb,
mai avem ceva-ntreg?...
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și televiziune, adresa este: