Poezii despre muzică și reverie
poezii despre muzică și reverie.
NU VREAU!
Nu vreau să treci sub cerul plin de stele
Cu gândul sfărâmat pentru o plăcere.
Nu-mi scoate din minte iluzia supremă
Că tu ești muritoare, când eu te cred eternă.
Nu mă lăsa să mă înec în vise
Sau în ale gândului inedite abise.
Nu încerca să-mi cânți o melodie
Căci voi aluneca iarăși în reverie.
Nu-mi trebuie nimic din univers
Căci mai am încă de mers.
25 noiembrie 1966
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Subiect de bocet
Morți din gropile comune,
Fără nume ori cu nume.
Morți de glonț ori de cărbune,
Risipiți în lut și-n lume,
Pentru ce ieșiți afară
Și-mi șoptiți în astă-seară
Jalea voastră-atât de-amară
Fără nume ori cu nume?
Armele-auziți cum tună
Din adâncuri de genune
De-mi cântați ca o furtună
Marșul vostru fără strune
Și-mi strigați să las deoparte
Reveriile deșarte,
Că-i primejdie de moarte,
Morți din gropile comune?
(...)
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rod de viață
Semeni viață.
Cântecul tău rupe tăcerea din mine.
Gloria vremii
Afișează fericiri
Diversificate.
Numai tu
Semeni puritate.
Îmi spăl pacea cunoașterii
Prin infinitul
Ce-l posed terestru.
Insula cântecului
E vraja întrupărilor
Ce ne va purta
Memoria
În miezul timpului
Împlinit.
Eu și tu -
Reverie de imagine -
Rod de viață!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ex libris
Carte frumoasă, cinste cui te-a scris
Încet gândită, gingaș cumpănită;
Ești ca o floare, anume înflorită
Mâinilor mele, care te-au deschis.
Ești ca vioara, singură ce cântă
Iubirea toată pe un fir de păr,
Și paginile tale, adevăr,
S-au tipărit cu litera cea sfântă.
Un om de sânge ia din pisc noroi
Și zămlisește marea lui fantomă
De reverie, umbră și aromă,
Și o pogoară vie printre noi.
Dar jertfa lui zadarnică se pare,
Pe cât e ghiersul cărții de frumos.
Carte iubită, fără de folos,
Tu nu răspunzi la nicio întrebare.
poezie celebră de Tudor Arghezi din Cuvinte potrivite (1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Poetul
Oratorul a cuvântat patetic
Pentru solitara lună, pentru motivul estetic,
Pentru toate culorile, pentru obstacole
Și pentru fel și fel de miracole.
Creatorul naiv. Oamenii hohoteau.
Numai privighetorile înțelegeau,
Numai licuricii, teii, biata păpădie
Acompaniau divina melodie.
Anii stau roată, palatele semețe.
Disputele generale se purtau pentru cotețe.
Biata reverie se uscase
Jocul cu amărăciune dezertase.
Cândva oratorul a dat ortul popii.
L-au jelit numai greerii, plopii
Nebunii, vagabonzii, elevii repetenți.
Principii erau absenți.
poezie celebră de Ion Pena din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Repertoriu
Un cântec îngeresc
Peste planeta albastră
Va răsuna divin
Asta fără doar și poate
Ca un ecou repetitiv
În hiperspațiu
Ca un poem exhaustiv
La lumina unui nou
Răsărit perpetuu
Efectiv sacru
Elocvent cucernic
Până la stadiul de sublim
Făurind reverii
Potențial benefice
Pentru noi pământenii.
poezie de David Boia (7 decembrie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătorie
O călătorie este tot ce mi-am dorit
"Fă o călătorie către iubire", au spus ei
Și totuși,
Dacă o reverie cu spini
O reverie riscantă
O reverie care te împietrește
Este cărarea ce urmează a fi străbătută
Și dacă setea urmează a fi stinsă
Și nopțile se vor satura de nesomn
Și cântecele triste vor fi înțelese
Dacă lacrimile se vor vărsa torențial
În această călătorie, vai, mă declar învins
Și nici măcar nu mai insist.
poezie de Biba Ismail
Adăugat de Marinela Barabula
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regina nopții
Aduceți mai aproape pădurea de foioase,
când umbrele-nserării ajung la-ntretăieri
de jurăminte false, pe la răscruci rămase
la margini de legende venind de nicăieri.
Atunci voi înțelege că undeva anume,
pe-o margine de doruri, fără a ști precis,
tu încă treci cu gândul hotarele postume
să-mi readuci o clipă de magic paradis.
Voi arunca din suflet regretele tardive
sosite pe-nserate cu flux de amintiri,
când muzica plecată din zeci portative
te va chema, iubito, sub caldele-mi priviri,
și-n dulcea reverie a clipelor venite,
cu muzica celestă, pe margini de delir,
în prag de aștepare, din șoaptele-ți vrăjite,
să-mi torni pe îndelete licori de elixir.
Ne vor cânta deasupra iubirile întoarse,
cu notele aduse din straniul portativ,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alinare-n alpinism
Petrec cu ochii zarea
Și-i liberă ca valul,
M-apucă iar visarea,
Sunt eu, nisipul, malul
S-aprinde asfințitul
Și luna reapare,
Iar cerul ca lignitul
Mă chinuie-n visare.
O muzică răsună
Prin garduri și alei,
Iar dame cântă-n strună
Cu dor de câțiva lei.
Un felinar se-nclină,
Rugina l-a ajuns.
Ce vremuri de salină!
Nimic nu e de-ajuns.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (1 octombrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ore târzii
Nu mi-am pierdut melancolia
Mereu îmi amintesc de tine,
Și-mi vine-n minte reveria
Clipelor trăite și sublime.
În ritmul unor melodii
Îmi port gândurile departe,
Acum în orele târzii
Te însoțesc în noapte.
La ora asta nu cred că te-ai culcat
Chiar dacă dormi, în vis mă vezi,
Cum te mângâi foarte delicat
Și foarte tandru, poți să crezi.
Nici nu știu care melodie
Inima mi-a rupt sau m-a mișcat,
Dar știu că numai ție
Din suflet ți-am cântat.
poezie de Mihai Leonte (aprilie 1966)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre muzică și reverie, adresa este: