nas şi vânt

Un vis ce fuge

Dintre toate câte sunt
în privire şi-n cuvânt
au rămas, ca-ntr-o magie,
anii din copilărie,
zilele cu lună plină,
nopţi cu soare în grădină,
nori pufoşi, ploaie perlată,
amintiri de ciocolată,
clipele de zahăr ars
ce ţi se lipeau de nas,
şi mai ştiu un vis ce fuge
în papuci de turtă dulce...

Toate câte-au fost mai sunt
abur, ceaţă, fum şi vânt.
Ceru-i tot acolo sus,
dar albastrul lui s-a scurs,
Poţi să zbori, ca şi atunci,
în papuci
de turte dulci?

poezie de Carmen Firan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbesc

vorbesc in gând cu mine insămi
vorbesc cu fulgii care cad
vorbesc cu vântul ce adie
şoptind in cetina de brad!

vorbesc cu iarna ce-mi ingheaţă
obrajii.. nasul... gâtul tot...
deşi eşarfa de matasă
e-nfăşurată strâns cu nod!

dar paşii mei ca altădată...
nu vor să calce apăsat
tu mi-eşti o sora dragă iarnă
cu tine-n gând... m-am impăcat!

doar soarele ce se ascunde
de ochii mei cu ochelari
imi spune că-n curând apune
si noaptea-i pânză peste ani!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mare fast

tăiam firele de păr cu oţelul ascuţit
din obraz în obraz pe lângă nasul
care mirosea vânt şi flori la nevoie
mâna nu-mi tremura prea tare
auzeam cum cad pradă metalului
firele întărite de anii petrecuţi
sub pielea moale de om al cărţilor
care stă zile întregi în altă lume

tăiam fir după fir fără să le număr
şi eliberam pielea hotărâtă să respire

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul sinucigaş

Mi-au pus flacăra în lanţuri
rugul l-au legat de foc
de-au fugit norii prin şanţuri
nasul lor să aibă loc

Rugul l-au legat de foc
însăşi viaţa-i face vânt
şi ca să aibă noroc
la stele nu stau la rând

Însăşi viaţa-mi face vânt
norii stau pitiţi prin şanţuri
eu mai ard într-un cuvânt
facăra n-o am în lanţuri

Iar ca să vă facă loc
viaţa se aruncă-n foc

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 aprilie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desenez capul

tău cu markerul pe carton
şi văd că zâmbeşti
dezinvolt o faci
pun puţin acrilic cât trebuie
arăţi misterioasă când mă semnez
ochii tăi aruncă provocări
înţelese numai de mine
complic nasul în vânt
arată ca o trambulină de sărituri
nu zici nimic când adaug
o şuviţă de păr pe faţă
de nervi îmi vine să pun un neg
îl aşez la un centimetru
de chipul prea drăguţ

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcea în părul ei

cu buzele, cu nasul
toată fiinţa lui o gusta
o mirosea, o pipăia
era ca un vânt nebun
îi descifra enigmele
citea povestea ei
venele gâtului se zbăteau ca un val
pielea ei era un amestec fin de poezie şi jazz
muzică de jazz
rătăcea cu buzele, cu nasul
pe gât, pe umeri
pe sâni
îi şoptea secrete
vorbe dulci
era copilăresc, suav
fierbinte
se contopeau şi toate alea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muşchii catifelaţi

cu creme luate de la specialişti
unse pe epiderma lăsată
numai pe şezlong la marea
cea mai mare mare neagră
o apă păroasă spre grasă
te întinzi la distanţă de celălalt şezlong
cu iubita care oftează
merge o bere re
ce marcă (?!) acră şi blondă
femeia ta tâlhărită de soare
are capul pivotant
nasul lăsat în vânt din şezlong
vă iubiţi prin cuşca de plexiglas
cu muşchii catifelaţi (?!)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcitor

mă văd cu lacrimi într-o filă
de poveste pleoapele tremură
şi surâsul îmi umblă pe la gură
nasul în vânt se usucă
inima-mi cântă ca o pianină
mintea departe mă duce

umblu cu dorul zburdând
prin bibliotecile publice
primesc dureri de mandolină
în timpane se agaţă cu chin

foile lui kant vin ca o pătură
ţin de cald cuvintele scrise
mă pierd în hegel şi mă zbat
regăsindu-mă în nietzsche

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Litera

frumuseţea zilei de 13
februarie a-nceput cu mici lipituri decupaje
din ziarele on
line – cum astăzi soarta îmi este
gândită de singurul dumnezeu navetist pe relaţia
timişoara-cenad, cred
cu o nebunie aparte în frumuseţea zilei de ieri
şi în ce
am citit în ultimul anotimp din ea din
litera
tura universală
plus
de o vreme suspin chiar în vântul de nimicit primăveri
plus
mai cred în litera cu
nasul pe sus
foarte sus!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

nu e contemplare

plângi, norul tău preferat s-a dus
să plouă departelui…
plângi, basmul a fost scurt în seara aceasta
şi inima ta flămândă mai crede…
te zgâieşti la rotundul lunii şi
nu chemi actul contemplare
este aceeaşi lună pe care o rugai
lipindu-ţi nasul de geam să nu plece
până te faci mare

arunci apoi
aceste rânduri mâzgălite ţinând
foaia pe genunchi
vântul va şti unde să le ducă
adormi, fără vise
în ziua următoare vei primi
o telegramă, un semn – undeva
a înflorit caisul pentru tine
«să nu vii după ziua culesului»
acolo unde norul tău preferat…

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!