Poezii despre neîncredere și suflet
poezii despre neîncredere și suflet.
Răstălmăcire
Ochii mei văd focul adâncului,
Purificarea se face prin jertfă,
Credința rămâne cuiul
Înșurubat în crucea luminii.
Privesc mântuirea
Prin câinele răstălmăcind
Neîncrederea.
La un semn
Trupul se desprinde,
Sufletul se înălță
În vitrina Domnului.
Și câinele latră,
Și latră, și latră...!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărut
Buzele tale, de culoarea zmeurei,
Le zdrobesc între-ale mele, le gust zeama,
Consistența, un sărut și-atât, ne privim
Apoi de-aproape, înmiresmați unul de
Celălalt, cu intensitatea pornită
Din entuziasmul unor suflete pline
De vraja cu care ne-am fermecat, fără
Puterea de-a ne apăra împotriva
A ceea ce am descoperit, ceea ce
Ne-am dorit mereu, am găsit acum, fără
Să ne fii așteptat, ne privim, de parcă
Un miracol s-a-ntâmplat în viața noastră,
Apoi, neîncrezători, în noi înșine,
Tăcem și-așteptăm, să ne trezim la realitate...
poezie de Adrian Nicula
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!
Afluxul vorbelor
Cuvintele par tot mai goale de-nțeles
sau poate-ascund mai multe deodată?
ne adaptăm cu greu la miticul progres
redefinit într-o semantică ciudată.
Afluxul vorbelor, adesea prea abrupt,
cu vechi cârpeli ar vrea să ne convingă
că ce vedem deasupra este dedesubt,
iar ața de cusut e bună pentru chingă.
Și dacă vorba spusă pare prea puțin,
redefinim cuvinte oarbe pe lozincă
să-i lămurim pe neîncrezători deplin
că-n lupta vorbelor e-o cauză adâncă.
Venit cutezător din veacul ce-a apus,
speram că vorba poate fi utilizată
ca să rostim cinstit ce am avea de spus
cu sufletul deschis și inima curată.
Dar în cuvintele strâmbate nefiresc,
cu vorbele-ncâlcite, fără învoială,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Timp și destin, Ed. MATRIXROM, București, 2018
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un pic despre iubire
În fiecare floare, în fiecare nor
E-o pată de culoare ce seamănă c-un Dor
Ce iese în cărarea Iubirilor curate
Să-mbie Lumea-ntreagă s-adune nestemate.
Dar mulți nu iau în seamă și, neîncrezători,
O iau pe scurtătură și nu privesc spre nori
Și calcă, fără milă, pe iarba încolțită,
Gândind că nu o doare... dar mâine-i ofilită...
Sunt cei fără speranțe... ei nu au îndrăznit
Să afle cât de bine ar fi, de-ar fi iubit.
Se-aruncă-n Valea Morții, cu inima pustie,
Și plâng, lipsiți, amarnic, de orice bucurie...
Că numai cei ce-ascultă de-al Dorului îndemn
Plutesc în Bucuria ce-i scoate din Infern,
Lăsând să intre-n Suflet o magică trăire,
Ce-o prindem în cuvinte și o numim... IUBIRE...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul restituirii (fragment)
Când legendele sunt puse pe drumuri truda lor se
cheamă devenire.
Si în zadar bat vorbele pe la porțile oamenilor că tot
nu-și vor afla adăpostire peste noapte.
Nici purtătorii noroadelor hoinărite pe întinsul lumii
nu vor avea altă soartă.
Nici unde sunt și nici de unde vin, nu sunt bine știuți.
Cu tot ceea ce ține de stăruința lor în a începe să-și
asume o altă soartă decât cea dăruită lor din netrebuință.
Dragostea scapă vederii ca frigul prin trențele visului.
Înainte se sapă pe rînd capcane ipotetice.
În urmă pândesc imbolduri flămânde.
Ori unde întorci privirea aceiași neîncredere rânjește
din colții trebuințelor.
Pasul minte poteca pentru a putea să-i afle încrederea.
Urmele lăsate dor.
Închină amurgul o cupă în amitirea zilei trecute.
Bate din palme ideea de mâine.
La răscrucea ostenelii se abat răufăcătorii noii minuni
începute invers.
[...] Citește tot
poezie clasică de Vasile Gavrilescu din Timpul trecerii tale, partea III - Timpul restituirii (1976)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muțenia scrisului... "decidia scriptum"
De câte ori nu-ți vine să tot scrii
ce vezi sau ce trăiești;
un mult mai mult decât scenariul...
și nu izbutești,
ori pur și simplu nu ai darul,
ori vrei să-ncepi
și nu-ți revii,
că iese altceva
și nu pricepi;
e vis, aivea?
Se spune "asta-i culmea";
mintea nu-ți redă mereu tot ce percepi
și dezolant renunți
dintr-un păcat
al neputinței,
păgubind-o, lumea...
decrepi,
neîncrezător credinței
de menirea de-a-nvăța s-o-nfrunți;
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eliberare
Eliberez toată rezistența rămasă
Eliberez toată frica care este încă în corpul meu, celulele mele, sângele și oasele mele
Eliberez orice neiertare
Eliberez toate resentimentele
Eliberez toată vina
Eliberez toată energia victimei
Eliberez toate energiile persecutorilor mei
Toată judecata
Toate criticile
Eliberez toate ideile adoptate în prealabil
Și credințe false
Eliberez toată gelozia
Toată ura
Toată mânia
Tot regretul, durerea și suferința
Eliberez toată frustrarea
Eliberez orice nevoie de control
Îi eliberez pe cei care vor să mă controleze!
IMI IAU DIN NOU TOATA PUTEREA IN TOT SPATIUL SI TIMPUL!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă străinului pribeag
Pribeag străin și călător,
Adesea neîncrezător,
Dormind în gări, pe bănci de lemn,
Doar mângâiere vă mai cer.
Când bat la poartă pe-nserat,
Vreau pâinea care s-a uscat
Și-un pumn de apă... Traiul greu
Îl știu pesemne numai eu.
Pribeag străin și călător,
Prin lume nu este ușor,
Furtuni și ploi te-or înveli,
Nu are cine te iubi.
Al nimănui vei fi mereu
Un vagabond, un derbedeu
Hulit, nedreptățit... De ce
Nu ai un strop de dragoste?!
Sărman și neîncrezător,
Al nimănui și-al tuturor,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre neîncredere și suflet, adresa este: