Poezii despre neîncredere și timp
poezii despre neîncredere și timp.
Mantie, cerul
Norocul zilei era lumina
Unui pescăruș cu lacrimile pe aripi,
Mîhnirea ei, cînd apa durerii
Trece de pe aripă în ochiul de viață.
Cerul mantie vroia
Peste minunea acestei priviri a florii
Încă nechemate de trecerea unei stele.
Clipa neîncrederii în adîncuri,
Poate ploaia, poate seara ce vine...
poezie clasică de Florin Bratu din Ora fantastică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privind privirea mea
Cusu gura cu muțenia primită
de la altii....
Și fiecare cuvânt durea crunt
rostit cu neîncrederea neîncrederii
de-a și crede...
Cum iarba in primăvara se teme
pentru al său verde..
In zloatele de umbre a iernii.
Și o priveam de pe o bancă
din mijloc de mlaștină
Cum doinea cu ochii dintr-un singur
diez de privire
Mai multe cuvinte spuse în multe zile...
Nebun am sărit prin al meu smârc
Numai eram broască țestoasă
Ea imi spunea cu clipire de gene
Că sunt cocostârc
Și am plecat cu ea
In cuibul cuvintelor pentru voi
Fără tâlc
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Focul de vânt
Ca o dedublare în piele
trupul se lăsa obligației de încălzire
ca o pregătire pentru sex.
În anumite momente de încleștare a dorințelor
când ele se suprapun
peste întâmplări,
se declanșează declicul.
Nimeni nu mai încurcă zilele cu nopțile
nici cu întunericul din noi
împrejmuit de lumină.
În acest fel vinovată
tăcerea noastră
nu știm de ce zace.
În adâncul cuvintelor nespuse
prea multă neîncredere și văicăreală,
lipsă de vână și acțiune.
Culcușul nostru sărac
are tot mai puțină căldură,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (18 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
I
Voi părăsi
piscul alb acoperit cu zăpadă
ce încălzea cu un surâs rece
nemărginita mea singurătate.
Îmi voi scutura de pe umeri
cenușa aurie a aștrilor,
așa cum vrăbiile
își scutură zăpada
de pe aripi.
Așa modest, omenos, întreg
așa preabucuros și neprihănit
voi trece
pe sub acaciile înflorite
ale mângâierilor tale
și voi bate
în geamul prealuminos al primăverii.
Voi fi băiatul cel bun
care le zâmbește lucrurilor
și sie însuși
fără șovăire sau neîncredere.
[...] Citește tot
poezie celebră de Yiannis Ritsos din Simfonie de primăvară (2009), traducere de Tudor Dinu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi fi băiatul cel bun care le zâmbește lucrurilor și sie însuși fără șovăire sau neîncredere. Ca și cum nu [...] | Citește tot comentariul
Oratori ai clipei
Adie neîncrederea în mințile noastre,
flutură precum polenul primăvăratec
printre mizerele certitudini caste.
De ele nu dorim să ne lipsim,
prinși suntem în structuri fictive,
idoli de aur ce promit utopii plăsmuim
și pe jumătate mulțumiți descoperim
că-n ale noastre crudități nimic nu ne aparține
deși eforturi facem, pe firul vieții a ne menține.
Ne-trebăm atunci pioși, de timpul e al nostru,
oratori ai clipei devenim în mărețul ròstru.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără sfârșit
Strâge-ți palma
înainte de a scrie 's-a sfârșit'
Șterge doar clipele
complicate de zâmbete și
liniștea forțata când
îmi atingeai mâna.
Ștrege-ți doar ochii
părând citind o carte
în care toate sentimentele
noastre erau oarbe,
numai buzele-ți întredeschise citeau
ce gândeam odată.
Nu scrie cuvântul 'sfârșit'
închizând poarta Universului
oprind pulsul stelelor
și strălucirea Lunii
reflectându-ți visele.
Respirația ta e ancorată în viață.
Șterge-ți numai neîncrederea
și schimbă cerneala.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucrurile s-au terminat (1911)
Cuprinși de frică și de neîncredere,
cu mintea agitată, cu privirea îngrijorată,
încercăm cu disperare să inventăm căi de evadare,
un plan să evităm
pericolul evident care ne amenință atât cumplit.
Iată, am greșit crezând că nu ne așteaptă niciun pericol:
știrile au fost greșite
( sau noi nu le-am auzit, sau nu le-am înțeles).
Altă catastrofă, una despre care nici nu ne-am imaginat,
se aruncă deodată, cu violență, asupra noastră
și găsindu-ne nepregătiți acum suntem în criză de timp
ne spulberă fără milă.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul restituirii (fragment)
Când legendele sunt puse pe drumuri truda lor se
cheamă devenire.
Si în zadar bat vorbele pe la porțile oamenilor că tot
nu-și vor afla adăpostire peste noapte.
Nici purtătorii noroadelor hoinărite pe întinsul lumii
nu vor avea altă soartă.
Nici unde sunt și nici de unde vin, nu sunt bine știuți.
Cu tot ceea ce ține de stăruința lor în a începe să-și
asume o altă soartă decât cea dăruită lor din netrebuință.
Dragostea scapă vederii ca frigul prin trențele visului.
Înainte se sapă pe rînd capcane ipotetice.
În urmă pândesc imbolduri flămânde.
Ori unde întorci privirea aceiași neîncredere rânjește
din colții trebuințelor.
Pasul minte poteca pentru a putea să-i afle încrederea.
Urmele lăsate dor.
Închină amurgul o cupă în amitirea zilei trecute.
Bate din palme ideea de mâine.
La răscrucea ostenelii se abat răufăcătorii noii minuni
începute invers.
[...] Citește tot
poezie clasică de Vasile Gavrilescu din Timpul trecerii tale, partea III - Timpul restituirii (1976)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La 18 ani
La 18 ani, o fată e totul..
Are atenție, înțelegere,
ocrotire și amor discret.
Ea există pentru orice înțelept...
La 18 ani, un tânăr
e privit cu asprime,
neîncredere de tată în fiu:
"Stăm noi de vorbă mai târziu!"
La 18 ani, o fată știe,
Înțelege totul...
Va dori, va lupta
Să nu piardă confortul.
Totuși, nu păstrează
prea mult farmec pentru viitor.
Când tinerețea se duce,
plictiseala apare în dormitor.
[...] Citește tot
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A doua șansă
neîncrederea îmi ronțăia din răsărit
ca un șoarece din ușa de la casă
credeam că limita mea e sobrietatea
și digestia
uneori panica și contrapunerea
cu lumea electrică din creierii mei
ascunși în cabluri și instrucțiuni
de utilizare a luminii și altor șocuri
nu voiam prea multe -
să sparg niște nuci cu tocul
pantofului
să-mi fiu mie utilă
(alteori să-mi fiu mie dragoste)
deși
doar umbra mea era ceva sigur
iar în ultimul timp a prins și o crustă
galbenă
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre neîncredere și timp, adresa este: